Rezumat:
Filmul nu-și propune să fie vreo mișcare feministă, rasistă sau discriminatorie ci doar o comedie, pe alocuri chiar amuzantă, cu mult limbaj licențios. S-a adus în discuție că este un remake după filmul cu Mel Gibson din anii 90 dar și că ideea este ”furată” după un sketch al lui Dave Chapelle. Hotărâți-vă sau bucurați-vă de film, că nu este nici primul și nici ultimul remake. Dar gata cu trolling-ul că filmul este plăcut.
Și deși nu prea se discută la noi asta nu înseamnă rasismul și discriminarea nu este un fenomen mondial (din nou)
Ali ( Taraji Henson) lucrează la o companie mare de management sportiv și încearcă să reușească într-un domeniu ce până recent era reprezentat exclusiv de bărbați, sacrificându-și chiar și viața personală. ( de ce nu reușim să găsim echilibrul între viața personală și cea profesională ? sau nu vrem ? ). Dar totul se schimbă cu o întâmplare magică iar Ali capătă o abilitate pe care ne-o dorim toți (aceea de a auzi gândurile). Peisajul este completat de Aldis Hodge, un actor versatil, ce-l interpretează pe Will, un tătic simpatic dar și responsabil.
În câteva secvențe o să-l revedeți pe Tracy Morgan, un așa-și-așa actor, dar un foarte bun comediant, care se îmbină perfect în peisaj.
Adevărul este că nu știm ce vrem, mai ales când ne este foame sau avem chef… de numărat bani.
