Iubitorii Formulei 1 au ocazia de a admira, până la 8 august, 8 dintre bolizii care au făcut istorie în F1 precum- BRM P160, Williams FW14, Benetton B195, Jordan 191, Jaguar R3, BMW Sauber F1.06, Sauber C21 şi Sauber C31, conceput pentru a participa la Campionatul Mondial de anul acesta pot fi văzute pe culoarele Mall-ului Sun Plaza.
Mai mult, pentru cei fanatici dupa curse de masini acestia se pot urca intr-un simulator autentic, tocmai de la uzinele Mercedez-Benz, unde pot concura cu Eddie Irvine sau Schumacher in cadrul unor circuite virtuale. La Sun Plaza ai sansa sa conduci bolizi de 5.000 de cai putere cu doar un bon de cumparaturi iar bonul de cumparaturi nu trebuie sa aiba o valoare anume, Nu-i asa ca la Sun Plaza e cel mai tare?
Împreună, cele opt monoposturi expuse adună la un loc 5675 de cai putere, trei titluri mondiale în competiţia piloţilor, alte două în cea a constructorilor, 28 de victorii, 56 de clasări pe podium, 25 de pole position şi 28 de recorduri pe tur.
Piloţi renumiţi precum Niki Lauda, Michael Schumacher, Nigel Mansell, Jacques Villeneuve, Riccardo Patrese, Eddie Irvine sau Felipe Massa, au simţit de-a lungul timpului adrenalina curselor de Formula 1 la volanul acestor bolizi. Si inca ceva. Daca incarci fotografia cu bolizii in aplicatia “Grand Prix” de pe FB si site-ul Sun Plaza, pot castiga, prin tragere la sorti, doua bilete la Grand Prix-ul de la Monza, din Italia.
In urma viziunii recente, eram bulversat. Nu-mi gaseam locul, bateam casa dintr-un capat in altul. Nici urma unei varsari de sange, asa cum fusese scris pe oglinda acum cateva zile, nici urma de Ana care disparuse fara a-si anunta plecarea. Dar de ce maini de femeie? Pana in momentul de fata eu fusesem suspectul, pana si eu eram convins de acest lucru, dar acum, nu mai stiam ce sa cred. Am asteptat ore in sir ca Ana sa apara din nou in pragul casei mele, nu a facut-o.
Era trecut de amiaza si pala de lumina rosiatica mi se prelingea pe chip. Simteam ca intreg universul se oprise pentru mine, toti si toata lumea astepta urmatoarea miscare a lui Rares. M-am ridicat din pozitia fetus care fusese un simbol al neputintei mele de-a lungul timpului si m-am indreptat catre locul ce ma bantuit de la bun inceput, apartamentul batranei. Nu eram mandru de ce urma sa fac, sa intru prin efractie in locuinta de care odinioara aveam grija. Cimentul era inspaimantator de rece, plecasem fara incaltari iar holul blocului era inghetat ca un mormant, sau era doar teama ce ma incoltii. Nu am dat importanta si ajuns in fata usii am apucat manerul si cu ajutorul umarului am fortat totul incheiandu-se cu o bufnitura ce crea ecou pe scara. Nu puteam sa dau inapoi acum. Dupa ce m-am asigurat ca usa este inchisa am inceput sa scotocesc peste tot, nu aveam nici o idee ce anume caut, dar am continuat totul in liniste. Casa era cufundata in tacere, daca imi tineam respiratia, urechile incepeau sa-mi tiuie puternic, era o tensiune uriasa. Tot mobilierul era acoperit semn ca nimeni nu locuise aici de la moartea batranei. Nu gasisem nimic, imi ramasese doar camera batranei, locul unde crima se desfasurase. Am inghitit in sec, am respirat adanc si am intrat. Primul lucru pe care l-am observat era ca nimic din camera nu era acoperit, totul era nemiscat, asa cum mi-l aminteam. Pieptanele, cartea de pe noptiera, bibelourile, absolut nimic deranjat. Pe noptiera batranei era un dosar prafuit. Inauntru parea sa fie ceva important asa ca am scotocit in speranta unui indiciu. Erau actele casei, probabil scoase la lumina de catre fiul ei, nemernicul, incearca sa puna mana pe… Poftim? Actele ma prezentau pe mine ca proprietar al acestui apartament. Femeia trecuse totul pe numele meu. Atunci de ce ar fi omorat-o o femeie, vecinul meu era singurul fiu si singurul care ar fi avut sentimente intortocheate in legatura cu apartamentul. Concentrat sa gasesc o explicatie, am auzit prea tarziu pasii ce se furisau in spatele meu. Am primit o lovitura zdravana si m-am prabusit. Era fiul bratranei, avea chipul schimonosit de furie. Fara sa apuc sa vorbesc cu el sa aplanez situatia, a inceput sa ma loveasca, dar timpul era de partea mea, timpul se opri din nou pentru mine. In timp ce barbatul ma lovea cu ura zdrobindu-mi fata de podea, o lacrima isi facu loc printre zabrelele de sange. Vocea se auzi pentru ultima oara.
“Te-am impins pana aici Rares, de aici, trebuie sa vaslesti singur. Fa cum ti-am spus, razbuna-te, se cere varsare de sange. Zaci in propria neputinta, nu esti sortit sa fi fericit decat daca duci totul la bun sfarsit, indifferent de consecinte.”
Incepusem sa simt din nou pumnii grei ai barbatului cum ma loveau, era randul meu sa iau initiativa si sa rup sirul lung al victimizarilor. Am inchis ochii pentru o clipa si apoi i-am deschis, loviturile incetara. Vecinul meu privea piezis, cazu langa patul batranei si din spatele sau aparu Ana tinand un cutit in mana si zambindu-mi. Eram coplesit de dureri, nu ii puteam intoarce zambetul. Nu stiam daca era o vedenie sau realitate, dar imaginea Anei se pierdea precum un curcubeu intre nori negri. Imi intinse o mana, cea in care tinuse cutitul, arma se mutase in mana mea, ma chema la ea. Ana fusese rodul imaginatiei mele, un sistem de protectie impotriva celeilalte personalitati negative pe care mi-o creasem. Ana inclina balanta dintre bine si rau, iar eu fusesem doar tapul ispasitor in urma lor. Era perfecta tocmai deoarece era inchipuirea mea, clona mea de sex feminin, din acest motiv ma intelegea si suferea odata cu mine. Eu fusesem faptasul crimelor, al batranei si acum al vecinului meu, iar vocea pe care o auzisem in toata aceasta saptamana de cosmar era doar rabufnirea singuratatii. Probabil ca vecinul meu a stiut totul de la bun inceput, dar nu a stiut cum sa se poarte intr-o astfel de conjunctura delicata. In urma bataii am paralizat, m-am detasat si am ales sa traiesc alaturi de Ana intr-o lume inchipuita. Am fost internat intr-un centru special si nu dus la o inchisoare. Doctorii de aici spun ca revin la viata de zi cu zi doar atunci cand cutreier noaptea pe holurile spitalelor intr-un act de somnambulism de care nu am scapat.
Singuratatea este cea mai apriga pedeapsa a omului. Daca sunt parasiti de iubire si intelegere, vor cauta fericirea in cele mai ascunse incaperi ale mintii umane.
Când vine vorba de mediu, de natură, cuvintele ar trebui schimbate în fapte, grimasele în acţiuni, iar revolta verbală în atitudine. Degeaba spunem că iubim natura dacă şi noi aruncăm diverse deşeuri în pădure. Degeaba spunem că am face orice pentru un mediu curat dar ne amânăm şansa de a participa voluntar la o acţiune de plantare de copaci. Măcar să sprijinim această iniţiativă pentru că faptele lor le puteţi vedea aici…
Cine a fost vineri la Recicloniada a avut șansa să se reîntâlnească cu animăluțele muzicale: Hienă, Vierme, Șopârlă and company. Am fost acolo și l-am prins pe Șerban înainte de concert! Enjoy!
Galaxy Note – un smartphone revoluționar dacă știi ce să faci cu el. Nu intru în detalii tehnice pentru că oricine le poate găsi oriunde, de la site-uri de specialitate la forumuri și bloguri din zona de technology și social media. Eu voi puncta doar o funcție, pe cât de banală pe atât de spectaculoasă – Editor Photo. Recunosc că până la acest model de telefon nu prea eram fan fotografii, în sensul că nu prea mă oboseam să scot un telefon și să mă apuc să imortalizez crâmpeie de realitate. Lucrurile s-au schimbat odată cu N7000 și cu puțin ajutor din partea aplicației Little Photo, cu mult peste Instagram, cu zeci de tipuri de filtre și opțiuni, am obținut galeria de mai jos. Vă invit să urmăriți fotografiile filtrate după care să vă uitați la două ,,tablouri,, web 2.0. Enjoy!
Banuiesti ce trac am dus si voi mai duce?
