Fără categorie

Take the Long Way Home…cand plutesti intr-un hibrid din tara Soarelui Rasare!

[ANTET: Este duminica. Sunt inca la birou. Acum am ajuns in Pitesti din Campulung Muscel, orasul meu natal, si am inceput sa frunzaresc prin SUPER BLOG. Am gasit provocari interesante, provocari incitante, dar sunt asa de obosit, casc pe langa tastatura…]

Si chiar asa a fost…La 50 de metri, in fata prorei goeletei, o lada greoaie din lemn de cires japonez transporta un motor hibrid. Nu stiu daca motorul din fata noastra era YARIS HIBRID, AURIS HIBRID, PRIUS sau de la oricare alta masina auto din familia Toyota, dar era ACOLO…L-am desfacut impreuna si l-am instalat…De astazi goeleta „Press del Blue” va fi o goeleta hibrid pana la final, dar va fi DUAL hibrid pentru ca va functiona cu panze, prin forta vantului, cu ceva curent si benzina….Dar sa pornim testul…Odata instalat, motorul a pornit din prima…Sistemul electric de propulsie a functionat ca un ceas elvetian…Dar ceva se intampla…Nu se mai aud valurile…

-Stapane vino sa vezi ceva! PLUTIM!

-Nu pot sa cred! Chiar plutim!? Se pare ca e posibil orice in realitatea asta blogosferica…Vad marea de sus, vad conturul cizmei italiene, vad norii cumulonimbus si cumulostratus cum iau contur sub goeleta, prin goeleta, peste goeleta…Nu mai invartim demult de carma, nu mai conducem…Plutim, nu navigam, respiram, nu ne blocam, simtim, nu imitam…E o senzatie extraordinara…

TU, care esti eu, hai sa luam drumul cel mai lung spre casa mea, daca tot plutim prin cerul blogurilor de ieri si de azi, de azi si de maine…Hai sa ascultam o piesa numai buna de drum lung…Cu motorul asta hibrid nici nu mai conteaza destinatia, ci doar drumul e tot ce mai conteaza…

….Bate paznicul de jos la usa. Din nou ma deranjeaza. Dar eu am adormit? Din nou? Pe tastatura!? Iar am dat Publish!?….Spiritul SUPER BLOG ma bantuie din ce in ce mai puternic…Pana data viitoare TOATE CUVINTELE SUS! Ma duc sa adorm…

Fără categorie

Slumdog SUPERblogger sub efectul cartilor NEMIRA!

[ANTET: ATENTIE! Urmatoarele randuri pot genera dependenta si va pot transforma in super cititori de super randuri. De ce!? Pentru ca pasim pentru a-11-a oara in Oceanul Blogosferic al SUPER BLOG 2013]

Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”

XXII Brumarel 6083…

De cateva ceasuri am intrat in Marea Ligurica a Bloggerilor. E o vreme capricioasa si astazi toata ziua a fost agitatie in jur. Am prins pesti care pur si simplu se zbateau parca derutati la suprafata apei, am vazut pescarusi care zburau haotic, cativa dintre ei s-au lovit de catargul principal, e o acalmie in aer, suntem la jumatatea toamnei aici aproape de Nordul Italiei blogosferice si parca nimic nu e cum trebuie sa fie…Mi s-a rupt si carma si trebuie sa gasesc un loc unde pot acosta…Am de ales intre doua insule superbe…Corsica si Toscana…Dar…ce se intampla…marea se misca nefiresc…

[CUTREMUR pe MARE…Eroul nostru se dezechilibreaza, cade si se loveste la cap undeva foarte aproape de ceafa…CUTREMUR si printre personajele sale intercerebrale…]

[{………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..}]

Atentie. Urmatoarele randuri se bazeaza pe intamplari adevarate. Parca am avut o epifanie cu proba asta.  Va mai aduceti aminte de filmul Slumdog Milionaire. Super Blog si editura Nemira parca m-au teleportat mental prin toata viata mea cu proba nr. 11. Acolo in film miza era de un milion cash, aici miza, 100 de puncte fiecare proba…, iar probele parca imi vin ca o manusa…Se muleaza toate perfect pe viata mea…Va invit sa porniti alaturi de mine intr-o aventura, intr-un univers care sper sa va declanseze placerea lecturii fata de aceste randuri, mai bune sau mai putin bune, doar TOATE adevarate…

[{………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..}]

Fără categorie

JOCUL care ne "joaca" pe noi merge cu NVIDIA!

Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”

XX Brumarel 6083…

 

Cum ar fi sa testezi ultima frontiera in materie de gameplay? Cum ar fi sa ai cea mai performanta placa video produsa de NVIDIA ( Mai multe argumente pertinente legate de alegerea mea le gasiti pe Forum Gaming), sa ai cele mai noi accesorii de tipul consolelor wii in stil Virtual reality gen Oculus Rift…

…sa mirosi hartile prin care te misti, sa mirosi padurea cand alergi dupa vanat ca in Assassin Creed sau sa simti mirosul de praf de pusca cand tragi cu arma sau sa simti briza marii cand ai misiuni prin ocean cu ScentScape?

 

[…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..]

Sunt in Vietnam. Sunt acum intr-un Humvee de prin anii  60…Sunt cu nebunul meu de prieten, e plin de sange si rani de la scije si srapnele explodate, si…Damn it! Avioane cad pe langa noi, miroase a fum si a benzen…Ma doare capul! M-am rasturnat cu masina…Ma dor oasele…De unde  a stiut adversarul ca o sa trec cu masina pe aici…Chiar atat de BUN e celalalt EU…!?Nuuu, nu voi renunta. Ma ridic din noroi, ma scutur de praf…ma duc…Am o misiune de facut…

[…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..]

S-a terminat furtuna…Am ridicat ancora si pornesc mai departe…Sunt curios unde ma va mai purta aventura blogosferica…Am trecut deja prin 10 incercari dar presimt ca mai am inca de doua ori pe atata…Pana atunci, TOATE CUVINTELE SUS!

P.S: Bonus la aceasta proba un video pe care l-am creat pentru un articol de la rubrica IT and comunication de pe presainblugi. Sunt cateva capturi foto din DIRT 3 in timpul unei curse in care am rasturnat la modul de cascadorie extrema un concurent:) Enjoy!

Fără categorie

Razboiul continua…pentru ca nu ma pot abtine…Pinky e noua "victima"!

Si…in timp ce mergeam prin ploaie, a aparut brusc curcubeul si atunci mi-a picat fisa…”Stiu pe cine trebuie sa sabotez…Pe Pinky”. Zis si facut. Am strans o cana de apa, si am aruncat spre cer pana ce toate culorile de pe curcubeu au inceput sa se scurga pe strada iar in cana mi-a ramas o urma de…Pinky pe care am facut-o sa vorbeasca. Sa vedem cum a iesit interogatoriul…

AGRESORUL de Bloggeri: Inainte sa incep tirul de intrebari, scrie pe cartonul asta totul despre tine. Amprenta, CNP, PIN, tot si sa spui adevarul ca te las fara culoare…

Citește în continuare „Razboiul continua…pentru ca nu ma pot abtine…Pinky e noua "victima"!”

Fără categorie

Am pus la zid Revista Orizonturi Literare si l-am impuscat cu intrebari pe VIOREL. Din culisele Razboiului de la SUPER BLOG!

BATALIA la SUPER BLOG e acerba…S-au pierdut din animozitati dupa doua runde de note si 9 probe, semn ca fiecare in aceste momente de pace isi ascute ideile ca sa mearga inainte. Eu am plecat, asa cum v-am promis la vanatoare de concurenti pentru a-i sabota:) Victima de azi, Mihai-Viorel Dragomir, blogger si concurent SUPER BLOG 2013. Are 20 de ani si se crede vorbaret. In urma cu putin timp a terminat liceul iar acum este student in anul intai la facultatea de Psihologie din Bucuresti. Are deja in cazier o carte scrisa, un volum de poezii numit: „Un inceput de viata” iar in prezent coordoneaza revista Orizonturi Literare. Ideea e ca in focul nostru incrucisat de idei si intrebari a mai „picat” o victima colaterala – Alina Georgiana Radoi:). Si ea are tot 20 de ani si locuieste in Petrosani, judetul Hunedoara. Se considera un om demn si plin de viata. Iubeste literatura, muzica si nu in ultimul rand natura. Este studenta in anul doi la „Asistent Medical Generalist” si are un blog de aproximativ un an si jumate. Sa inceapa tirul, zic!

Agresorul de Bloggeri: Tu, „guru” din spatele revistei Orizonturi Literare, de ce acum si de ce tu?

M.V.: Salut! In primul rand, nu sunt singurul „guru” din spatele revistei Orizonturi Literare. Impreuna cu o buna prietena, Alina Georgiana Radoi suntem fondatorii acestui proiect ambitios, care speram sa prinda viata in format tiparit intr-un timp cat mai scurt posibil. Consider ca acum este momentul potrivit pentru a da un „refresh” acestei populatii, care este deja indopata cu ceea ce ofera tv-ul si socialul din Romania.

 

AGRESORUL de Bloggeri: Sa raspunda si complicea ta la aceeasi intrebare. ACUM!
A.G.: Cum a spus si Viorel, nu sunt „guru” sunt doar persoana din spatele revistei, persoana care impreuna cu Viorel si alti colegi am reusit usor usor sa punem pe picioare aceasta revista. De ce acum? Ei bine, pentru ca asta ne-am dorit. Eu, personal, mi-am dorit sa fac ceva frumos, mi-am dorit sa scriu si mi-am dorit ca si altii sa-si exprime frumosul in scris.
A.B.: Care este publicul vostru de cititori?
M.V.: Revista are ca public tinta tinerii talentati dar nu numai. Avem colaboratori de toate varstele cat si cititori la fel. Dar in proportie mai mare, tinerii sunt cei care ne citesc.
A.G.: Publicul de cititori este reprezentat de suflete de toate varstele, in special de tineri. Insa nu asta are importanta. Important este ca exista, ca sunt acolo si ca apreciaza munca noastra.
A.B.: Cine v-a incurajat? Aveti un complice mai mare, un mentor?
M.V.: NU. Nu am pe cineva anume. Mentorii mei sunt oamenii care mi-au fost intotdeauna aproape sufleteste, chiar daca ne-au despartit distante mari. De la oameni am avut intotdeauna ce invata, ei sunt o sursa inepuizabila de cunostinte si tocmai asta m-a facut sa fiu deschis cu toti oamenii din jurul meu. Ei sunt „eroii” mei, „eroii” acestei reviste.
A.G.: Eu am altceva de declarat. Pentru faptul ca mi-a placut si mi-am dorit intotdeauna sa scriu, pentru aceasta revista tin sa le multumesc parintilor mei care m-au incurajat, apoi  vreau sa le multumesc persoanelor dragi de langa mine.
A.B.: La urmatoarea intrebare doar tu ai voie sa raspunzi. De ce te-ai inscris la SUPER BLOG 2013?
M.V.: Unii poate participa pentru premii, altii doar pentru a face vizite pe blog si pentru a-si tine blogul actualizat cu articole. Eu m-am inscris in SuperBlog pentru a scrie, in primul rand pentru mine si apoi pentru voi, si pentru a-mi face prieteni. Poate suna egoist zicand: „in primul rand pentru mine”, dar acesta este adevarul. Doresc sa ma intrec pe mine, sa rup barierele daca este posibil si sa-mi cunosc nivelul in comparatie cu ceilalti. Il consider un test in care eu sunt dascalul dar si elevul si vreau sa vad daca imi fac corect temele.
A.B.: In incheierea interogatoriului, un ultim mesaj catre cititorii vostri inainte de a fi pusi la zid. Amandoi!

MV.: Intotdeauna sa va urmati visul. El este o sursa inepuizabila de energie si motivatie. Orice este posibil atata timp cat vrei si iti doresti acel lucru, trebuie doar munca si pasiune pentru ceea ce faci. Si niciodata, indiferent unde ai ajunge, sa nu uiti sa ajuti pe cei din jur.

A.G.: Intotdeauna sa fiti ceea ce va place, ceea ce va dicteaza inima, pentru ca inima va dicta intotdeauna in versuri calde:)

De data asta n-am mai rezervat nicio victima, dar lista e lunga…Am niste suspecti. Pana data viitoare va las printre randuri si idei!

 IMN-ul „victimelor”

Fără categorie

Din culisele SUPER BLOG 2013! eXclusiv! Sunt si bloggeri care NU comenteaza NOTELE!

A inceput Super BLOG 2013Au fost pana acum 8 probe, mai urmeaza 22, s-a punctat deja o proba, dar la cata cerneala virtuala s-a consumat pe comentarii, aluzii, invective, certuri, explicatii, contra-explicatii, reguli, legi, regulamente, numai daca stau sa numar toate comentariile din ultimele saptamani sigur depasesc PIB-ul Romaniei…Prin urmare, intr-o atmosfera tensionata in care unii bloggeri arata cu degetul spre jurati, spre organizatori ca „de ce are X 90 iar eu 70„, ca „eu am pus 2 link-uri si un tag ala n-a pus nici poza” si genul asta de lucruri tot curg in mii si mii de biti…Eu, alaturi de alti bloggeri mai „ciudati” care ne-am bagat in competitia asta…SA SCRIEM, (Ce nebuni si noi…Acum am aflat ca s-ar da si niste bani cica:)…am decis sa imi cunosc „competitorii” si sa ma razboiesc cu ei in IDEI aprige, si rautati de genul: „Mie imi place cum scrii…N-ai vrea sa-mi acorzi un interviu„…iar raspunsul lor plin de „ura, aroganta si revolta a fost” – „DA, de ce nu„…Si m-am chinuit sa le adresez cele mai urate intrebari iar ei mi-au raspuns cu intarziere maxima cu cele mai urate raspunsuri ca doar sa fim si noi in atmosfera tensionata de pe grup…Daca a iesit ce trebuie sau ce nu trebuie voi apreciati…sau nu! Mai bine aratati cu degetul…unii dintre voi…

PRIMUL INCULPAT – MOS CRACIUN

Si asa mi-a venit dintr-o data sa-l pun la zid pe Mos Craciun. M-a enervat groaznic si inca ma enerveaza cu scrisorile lui. Mai mult, Mosul a muncit plin de ura la o poza cu mine iar eu ca sa nu fiu mai prejos uitati ce i-am facut….

AGRESORUL de Bloggeri: Mosule, serios, spune cine esti si cine tot scrie cu tine, despre tine pe blogul asta pe care nu-l suport si nu l-am suportat niciodata, mai ales acum, cand sunt sanse sa primeasca puncte mai multe ca mine la probele din concurs…

SONIA: Mi-e greu să mă prezint. Aș putea scrie o carte pe tema asta. 🙂 Sunt Sonia pentru cei mai mulți și Adi pentru familia mea. Am 50 de ani (apropo, nu este frumos să o întrebi pe o doamnă ce vărstă are) înscriși în Cartea de identitate și vreo 25 în sufletul meu. Pe actul de studii scrie „inginer mecanic”, dar am schimbat macazul acum mulți ani, iar astăzi sunt DTP-istă la o tipografie. Adică intermediarul dintre un document care trebuie imprimat și mașina de tipar. Și de cele mai multe ori eu sunt omul care transpune pe foia virtuală ideea care se vrea imortalizată pe hârtie. În timpul liber am și o mică afacere. Sunt responsabilă cu adunatul de amintiri. Adică fac foto și video la evenimente fericite din viața oamenilor.

Mulți mă întreabă dacă nu îmi este greu să mă împart între atâtea lucruri și să trăiesc mai bine de jumătate de an fără weekend. Îmi este. Dar îmi place de mor ceea ce fac și nu aș renunța pentru nimic în lume la viața mea de acum. Spun tuturor că sunt piteșteancă deși am „fugit” de acasă de vreo 25 de ani și îmi iubesc la fel de mult orașul care m-a adoptat. Unul mic și despre care se spune că este capăt de linie. Hunedoara. Ce dorințe am? Una singură. Să fiu sănătoasă. Restul lucrurilor am constatat că stau în puterea mea.

A: Deci recunosti ca ai fugit din Pitesti. Bun. Sper sa fii depunctata pentru asta si pentru faptul ca talentul tau il folosesti in slujba hunedorenilor. Mai departe. De ce scrii numai despre iarna? Primavara nu-ti place?

S: Am explicat asta de multe ori şi sper să nu se întâmple să plictisesc pe cineva. Sunt cititoare veche de bloguri, mi-a plăcut întotdeauna ideea unui astfel de jurnal, dar mi-am spus mereu că vârsta mea nu este potrivită pentru o asemenea întreprindere. Şi totuşi… Acum un an şi ceva, am comentat pe un blog. Era un subiect interesant despre părinţi şi copii. Găsisem acolo un comentariu al fiicei mele (bloggeriţă şi ea) în care declara că noi (eu şi tatăl ei) suntem niște părinți destupați la minte. Mândră de mine, m-am băgat în seamă. A urmat un schimb de replici încheiat de Anca cu „eu i-am spus mamei să îşi facă blog, dar nu mă ascultă”. Așa a încolţit ideea. Uneori părinţii mai ascultă şi de copii. Blog de iarnă a apărut însă ceva mai târziu. În joacă. Era 27 decembrie 2012. L-am numit aşa pentru că nu i-am dat şanse de supravieţuire decât pentru o singură iarnă. Cea care a trecut. În primul rând pentru că sunt o persoană foarte ocupată şi în al doilea pentru că nu am crezut că o să am ce scrie. Mai multe amănunte găseşti într-un articol destul de recent. Vei afla de acolo şi că Blogul de iarnă are zilele numărate. Nu i se mai potriveşte numele şi are nevoie şi de domeniu propriu. Domeniu pe care mi-l va dărui Chinezu de ziua mea. Pentru că i-a plăcut acel articol. 🙂    

A:  Cum l-ai descrie pe Moş Crăciun dacă s-ar fi născut şi crescut în România? Dar sa spui adevarul ca te reclam la juriu si iti fac contestatie…

S:Dacă îmi vei citi toate articolele scrise pentru SuperBlog (cele deja publicate, dar şi cele viitoare) îl vei găsi în ele pe Moş Crăciun, cel născut în România. Un pic dezorganizat, un pic miştocar, foarte creativ, priceput la toate, dar mai ales, în sufletul său, un om bun. Care se străduieşte şi el cum poate şi uneori obţine chiar rezultate notabile.

 A: Cât de des te vizitează renii lui Mosu’ și ce solicitări trăsnite au la adresa ta? Stii ca in regulament n-ai voie cu animale pe blog ca unii n-au si atragi atentia juriului asupra ta.

S:Renii lui Moșu nu mă vizitează. Poate pentru că știu că mie nu-mi place spiritul de turmă. Oricât de elitistă ar fi ea (turma).

A: Acum vad ca sunt luat peste picior. De ce te-ai apucat de blogging și de ce l-ai ales ca „muză” pe Moșu?

S: De blogging m-am apucat în joacă. Că între timp m-a prins ideea, asta e altceva… Iar Moșu îmi este muză doar pentru SuperBlog.  Povestea e simplă. Cu o săptămână înainte de a începe concursul parcă îmi venea să dau bir cu fugiții. Constatasem că nu o să fiu în stare să scriu versuri sau să găsesc metafore care să însuflețească vreun cașcaval sau vreun storcător… Salvarea a venit de la Anca (fiica mea). Nu, nu mi-a dat ideea, stai liniștit. Mi-a dat un telefon. Și m-a întrebat, fără prea multe introduceri, dacă n-aș putea să-i dau cadoul de la Crăciun cu o lună înainte. Numerar. Găsise un zbor ieftin spre Eindhoven și plănuia o mică vacanță. Am spus da și m-am gândit că cel mai probabil vor exista două cadouri de Crăciun. Că doar nu o să las locul gol sub brad… Și m-am gândit câte slăbiciuni are o mamă. Iar cum atunci eram și în postura de Moș Crăciun… a apărut ideea. Ce-ar fi dacă aș face din el un personaj asemeni nouă? Cu probleme de rezolvat, cu provocări la tot pasul și slab adeseori. Și dacă tot l-am „deturnat”, mi-am zis că poate ar fi potrivit să schimb lucrurile mai în esența lor. Adică el să fie cel care scrie, nu eu.

 A.Ce planuri ai pentru Crăciunul care vine? Si sa spui adevarul pentru ca vei fi urmarita de mine de acum inainte tot timpul si voi citi toate postarile tale in cautarea de fire de par despicate si voi raporta orice urma de talent peste limita admisa de mediocritate.

S:Un singur plan. Să îl aștept pe Moșu’ împreună cu ai mei, cei dragi.  

A. Un mesaj pentru persoanele care nu cred în Moș Crăciun si care fac bine ca sunt asa

S.: Crede și nu cerceta! 🙂

Acesta a fost primul dosar plin de „invidie”. Maine va fi pus la zid un blogger care are o revista. Asa merita daca scrie bine. Numele lui de cod – Dragomir Mihai-Viorel. Va las o poza cu el si daca il recunoasteti lasati commenturi aici. Intrebarile sunt deja pregatite, are si el raspunsurile gata si maine incepe „umilirea” publica. Pe maine!