Ana Maria Bălan locuieşte în Câmpulung-Muscel, un orasel de munte din judetul Arges. Eleva in clasa a 7-a, are doar 14 ani, dar varsta nu a oprit-o sa creeze si sa inoveze in literatura blogosferei. A inceput sa cocheteze cu literatura din clasa a 5-a, cand a fost pentru prima data la olimpiada de limba romana, unde a reusit performanta sa ajunga la etapa nationala. O perioada a fost plecata in strainatate, dar odata intoarsa in tara, a fost dezamagita de persoane de la care astepta sprijin si indrumare…Si totusi Ana, un suflet puternic si ambitios nu s-a descurajat, iar randurile ei intaresc cu fiecare litera conturul talentului personal…
REPORTER: Recent, am descoperit un blog destul de matur scris de o persoana destul de tanara. Cum poti sa simti pe blog in stilul in care o faci?
ANA: In viata mea am avut multe schimbari de mediu, ajungand sa cunosc mai multe tipuri de oameni. Toate aceste schimbari de clasa, de tara mi-au schimbat felul de a gandi, m-au maturizat, lucru care ma ajuta foarte mult in ceea ce consta scrisul. Am unele momente in care pur si simplu simt nevoia sa scriu si tot ce fac e sa ma bazez pe sentimente simple, chiar daca nu am o experienta foarte vasta despre lume.
REPORTER: Ce te-a determinat sa iti configurezi un blog si cine te-a ajutat sa-l construiesti?
ANA: Din clasa a VI-a am inceput sa scriu compuneri si poezii pe care le trimiteam la diverse concursuri unde am obtinut premii, dar nu le impartaseam cu restul lumi. Incetul cu incetul am inceput sa scriu versuri sau scurte compuneri pe care le postam pe facebook. Am observant ca erau apreciate, asa ca m-am gandit sa imi fac un blog.
REPORTER: Ce vrei sa transmiti si cui prin ceea ce asezi prin randurile tale online?
ANA: De fiecare data cand scriu ma eliberez si cred ca uneori, oamenii simt exact acelas lucru, dar nu pot gasi o metoda potrivita pentru a-si exprima sentimentele. Unele dintre postarile mele au ca tema “ poveste de dragoste trista”. Ma atrage aceasta tema. Sunt la varsta in care am nevoie de acest gen de sentimente, dar nu am avut cu adevarat parte de ele si chiar as dori sa am cui sa ii transmit aceste sentimente. Nu sunt pesimista, desi prin ceea ce scriu asta transmit. Mereu am considerat ca partea trista a vietii nu trebuie traita, ci imaginata. De aceea am o tenta trista in ceea ce scriu.
Interviul complet pe onlinestudent.ro