E firesc sa fii TU, intr-un cadran atemporal oarecare…
E firesc sa fiu si eu…in acelasi spatiu relativ si furtiv…
si…chiar daca clipele se amesteca si ne amesteca in limbi diferite,
esential este spatiul dintre noi sa fie gol,
noi sa fim goi, nu la modul fizic ci intrinsec…
la modul in care cojile de teama, mastile lumesti,
gandurile curbate spre interior si angoasa ca nu facem ce simtim…
dispar in eter ca ceata sub razele Soarelui…
Cel mai complicat lucru in existenta noastra efemera
este sa traim simplu,
sa iubim…simplu…
sa simtim…simplu…
ne complicam printre lectii despre ganduri,
printre emotii aruncate in cadrane sparte de oameni mici,
ne blocam printre idei egoiste,
si uitam esentialul…chemarea naturii…
Frumusetea noastra ca entitati poate avea forme genuine
daca nu ne mai ascundem de ceea ce ne-a format…
Mai rau decat sa simti si sa traiesti simtind ca un copil
este sa iti maturi emotiile cu ratiuni mature si sa ajungi
sa faci greseli imature doar pentru ca te renegi…
si negi ceea ce conteaza…
Bifeaza si mergi mai departe
ca si cand pasesti prin padure si admiri cerul,
parfumul de iarba uscata,
ciresele care iti cad in palma…
….
