Rezumat:
Jurnal de Bord – Goeleta în Blugi 17.10.2023
Sunt în larg, am trecut de câteva zile de coasta Italiei. Inițial doream să navighez fir întins până în Gibraltar, dar e o toamnă așa frumoasă pe mare, atât de mult Soare și dacă tot am în cală mai multe perechi de încălțăminte nou-nouță, vreau să-i inaugurez pe La Rambla și pe străzile din Barcelona.
Sursa foto: pxhere.com
De unde i-am luat? Am căutat acum vreo lună pe internet adidași pentru bărbați pe prm.com și am ales 3 perechi superbe în zona de business casual și încă ceva bonus. Bine, trebuie să fiu sincer cu voi de ce opresc în Barcelona. Adevărul e altul. Ideea e că aceste perechi pe care le voi purta în oraș, acum 6 ani am purtat unele asemănătoare ca stil, formă și culoare doar că atunci eram altul, eram fericit și nu știam asta cât de fericit am putut să fiu. Și pe străzile pe unde voi merge în aceste zile am mers și atunci și au atâtea amintiri și emoții ascunse încât aș putea să colorez cu ele tot parcul Guell, doar ca n-ar mai avea culorile vesele pe care le știți majoritatea dintre voi.
Cât am povestit cu voi deja văd portul. O să leg Goeleta în Blugi pentru 2-3 zile și dacă tot am ajuns pe zi și e Soare afară, azi o să port pe străzi această pereche alb-gri de sneakers de pe prm. Mi se pare că se potrivește perfect cu perechea mea de blugi albastru închis și tricoul meu alb-crem cu desene. Vă las ambele articole vestimentare în imagini.
Din port, prima destinație pe care am ales-o a fost Casa Mila. Pentru că în apropiere de această cladire se află un bistro. Iar lângă acel bistro acum 6 ani s-a întâmplat ceva în viața mea. Era final de decembrie, la câteva zile după ziua mea de 23 decembrie.
Casa Milà este una dintre realizările arhitectului Antoni Gaudí în Barcelona, care figurează din anul 1984 pe lista de locuri din patrimoniul mondial UNESCO. Se află pe bulevardul Passeig, la numărul 92, în cartierul Eixample. Acest imobil a fost construit pentru Roger Segimon de Milà între 1905 și 1907. Este, de asemenea, denumit, de către barcelonezi, La Pedrera, care înseamnă loc de unde se extrage piatra în catalană, deoarece fațada prezintă anumite ondulări. – ro.wikipedia.org
Fotografiile pe care urmează să le vedeți din Barcelona sunt realizate de mine sau de ea… Ca să știți.
În fața acelui bistro, acum 6 ani era această fotografie. Și lângă fotografie era ea. Citea și râdea. M-am îndrăgostit pe loc de zâmbetul ei. Era un amestec de sunet de cristal cu note boeme primavară și buchet de vin Chardonnay. Te îmbătai doar când o auzeai zâmbind. Și avea un zâmbet de puteai picta cu el toată Capela Sixtină și tot mai rămâneau culori.
Avea o geacă neagră cu glugă, iar marginile erau îmblănite, arăta ca o rusoaică cu acei ochi albaștri și părul blond. Mi s-a tăiat respirația când am văzut-o, dar am încercat să păstrez un ton glacial… Nu o să îi spun numele. Despre trecut niciodată nu se vorbește cu nume. E suficient să deschizi Cutia Pandorei de emoții și trăiri, pentru că restul e irelevant.
S-a așezat în fața mea, ne-am prezentat și așa am descoperit că și ea e tot din România, născută pe plaiurile lui Ștefan. Ne-am comandat câte o bere rece chiar dacă era 27 decembrie. Pentru că în Barcelona era 22 grade la acea oră. Nu mai știu exact ce am vorbit, au trecut ani de atunci, dar știu că am povestit cu ea de la fizică cuantică la rețete gourmet, de la blogging la presă, de la PR la poezii, de la literatură la muzică, de la teatru la cocktail-uri și eram fascinat cu fiecare clipă, cu fiecare secundă de zâmbetul ei, de vibrația ei.
Emana o sexualitate atât de puternică că nu înțelegeam de ce… S-a făcut ora 16 cred, am întrebat-o dacă vrea să o conduc unde era cazată, a zis că e timp să îmi spună ce o să facă și atunci mi-am dat seama cât de spontană este. Eu purtam pe atunci un tricou gri închis și o geacă neagră stil palton, mai lungă și o pereche de sneakers neagră care semăna cu acest model de la prm. Nu mai am poze cu încălțămintea mea de atunci dar am găsit o fotografie făcută de ea în Parcul Guell.
După plimbarea în parcul Guell am urcat și pe Tibidabo unde mi-a mai făcut o fotografie după care am lăsat-o la locuința ei AirBNB unde era cazată undeva în zonă iar eu m-am dus la hotelul meu de atunci, undeva aproape de port. Nu mai știu numele hotelului, nu îmi mai aduc aminte nimic în afară de clipele alături de ea. Știu doar că atunci, după ce ne-am despărțit, a rămas să ne revedem ca să colindăm străzile din Barcelona.
A doua zi ne-am revăzut. Ea purta o bluză lejeră pe corp, de culoarea azurului, fără sutien iar sfârcurile parcă țipau prin materialul fin de bumbac, o pereche de blugi albastru deschis și avea acel zâmbet seducător. Eu aveam un tricou uni albastru închis, o pereche de blugi și eram încălțat cu o pereche de sneakers care semăna cu acest model cu textul filling pieces de la prm.
Ne-am plimbat prin atâtea locuri dar eram atât de beat de fericire că și azi când mă uit pe fotografii, știu doar că sunt din Barcelona dar nu îmi mai aduc aminte exact locurile pe unde ne-am plimbat. Doar o imagine o am clară în minte din fața de la Sagrada Familia unde știu că era și ea în cadru iar eu zâmbeam ca un copil.
Ce am vorbit cât ne-am plimbat? I-am povestit că am facut cursuri de gătit și spre seara m-a invitat în apartamentul ei din zona Tibidado. M-a provocat să o surprind cu un preparat. Ce naiv am fost!
Îmi aduc aminte asta ca și când s-a întâmplat ieri. M-am descălțat, m-am spălat pe mâini și m-am dus spre bucătărie ca și când am mai fost acolo de atâtea ori. Aveam o siguranță în mine și o naivitate și în timp ce ea s-a dus să se schimbe eu căutam să dau drumul la aragaz.
Și avea niște colanți mulați pe pulpă și un tricou roșu și nimic pe dedesupt, îi vedeam vârfurile sfârcurilor întărite. Și s-a apropiat de mine, m-am apropiat de ea, i-am văzut pofta carnală în ochi și am început să o sărut acolo, să-i ridic bluza și să-i sărut cu poftă sânii, apoi ușor i-am dat jos colanții și au apărut niște chiloți tanga delicați, și am început să-i sărut cu poftă pulpele și să urc ușor până la Poarta de Jad cum spun japonezii. Și i-am admirat clitorisul delicat de culoarea trandafirului Și… am făcut dragoste sălbatic și vanilla, romantic și wild, cred că a fost pentru prima dată când am uitat de mine, de corpul meu, de ființa mea, de numele meu, eram amândoi o energie pură care pulsa de feromoni și energie sexuală. Am făcut dragoste ca-n filmele de la Hollywood, ca-n romanele de dragoste, ca-n cele mai fierbinți fantezii ale mele. Dar toate s-au întâmplat acum 6 ani, dar așa cum spun americanii – ,,but memories last forever'”
Azi e 2023. E ultima zi în care mai stau în Barcelona. Și dacă tot e ultima zi am decis să o savurez alături de un pahar de monosepaj alb în Cartierul Medieval din Barcelona, unde mi-am luat plăcerea de a purta o pereche New Balance (https://prm.com/ro/h/new-balance-550 ) care se asortează perfect ca nuanță și culori cu vinul din pahar. Tot aici a fost ultima zi în care am mai fost împreună…
Azi savurez acest pahar de vin și mi-am adus aminte de niște versuri pe care le-am scris mai demult pe fabricadepoezie.ro.
Până data viitoare, pe curând, pe orice rând!
Articol scris pentru SuperBlog 2023
