Este marți, deja e noapte afară de multe ore și efectiv de când am citit brief-ul probei de la Medicale-Shop.ro (#MedicaleShop) nu pot să mă gândesc la altceva decât la primăvara lui 2021, la pandemie, la Corona Virus și la prima mea doză de vaccin Moderna, doză pe care am făcut-o acolo unde a înțărcat mutu iapa sau unde a dus dracu vaca la păscut, doză pe care am făcut-o într-o localitate despre care n-am auzit în viața mea niciodată și nu credeam că voi ajunge vreodată în viața asta acolo – GURAHONȚ, județul ARAD. Dar povestea acestei aventuri în rândurile care urmează…
Eram acasă, într-o seară, și dacă tot nu aveam somn am început să navighez random pe internet. Așa am găsit un anunț pe site-ul vindem-ieftin.ro despre proiectul reConstruim acasă și recunosc că am avut o lacrimă. De fapt, mai multe. Pentru că mi-am adus aminte de casa bunicului, o casă cu pereții verzi precum e iarba vara pe câmp, bunicul meu pe partea tatălui, bunicul meu din comuna Rucăr, bunicul meu Țică Dărădan, bunic care a fost medic veterinar, un medic respectat în comună și în satele din proximitate.
Legendă: casa bunicului din Comuna Rucăr
Printre lacrimi mi-am adus aminte și de căbănuța lui de la Sătic și de câte materiale de construcții am nevoie ca să le transform din case goale, bătrânești și îmbătrânite în…acasă. O căbănuță care poartă în interiorul ei milioane de clipe și amintiri de la atâtea generații, o căbănuță din lemn cu pereții frământați de timp și vânt, de ploi și Soare.
Legendă: căbănuța bunicului din satul Sătic
În casa de la Rucăr tatăl meu spunea pentru prima dată cuvântul – TATA, iar la căbănuța de la Sătic s-a jucat prima dată cu rățuștele în iarbă, e locul unde a pășit prima data desculț printre flori de câmp.
Când privesc aceste fotografii cu mine de la vârsta de 25 de ani alături de bunicul și de tatăl meu, sau când mă uit la colajul cu bunicul meu și surorile și cumnații, cu părinții, îmi dau seama cât de mult avem nevoie ca popor, ca nație, ca români de acest proiect – reConstruim acasă. Dar detaliile în rândurile care urmează
Vă mai aduceți aminte din toamnă când vă povesteam că există pe piața de hi-tech și gadget-uri din România un device extrem de comod și versatil care oferă servicii de traducere instant? Cei ce au citit atunci acele rânduri au aflat de Vasco Translator și de faptul că acest device are capacitatea de traducere simultanădin zeci de limbi de circulație internațională pentru că funcționează extrem de intutiv și este un translator instantaneu.
Ce este Vasco? Vasco este un translator electronic capabil să execute procese complexe într-un timp extrem de rapid ceea ce îl face un fel de super device de tip 3×1. De ce spun asta? Pentru ca vorbim de un translator vocal, un translator de imagini și un translator de texte. Acum poate vă întrebați ce legătură are Vasco cu titlul acestui articol.
De ce a fost un fiasco cel mai recent city-break din Budapesta din perioada 1 – 4 martie 2024? Pentru că TREBUIA să am cu mine acest dispozitiv, iar cu ajutorul lui cu siguranță că mica mea vacanță, micul meu concediu ar fi arătat cu totul altfel. Dar detaliile în rândurile care urmează.
Hello lume. Știu, AI și ChatGPt sunt topicuri la modă al ultimelor luni și vor fi subiectul la modă al următorilor ani. Despre „moartea blogurilor” se vorbește încă de la apariția bloggerilor, a TikTok-ului, a reels-urilor, a pandemiei, dar blogurile în continuare există și rezistă dintr-un motiv foarte simplu. Atât timp cât Google/Alphabet VREA Content blogurile vor fi evergreen.
Pentru că viitorul nu e nici Meta, nici AI, pentru că viitorul suntem tot noi oamenii și oricât de repede ar scrie un robot NU poate să simtă și să scrie despre și cu emoții despre viață, despre iubire, despre pasiune.
Prin urmare, am acceptat cu Toate Panzele Sus provocarea fresh Spring SuperBlog. Ce e Super să ai blog? Vom afla împreună
Competiția SuperBlog s-a terminat demult și dacă tot sunt acasă am ales să deschid un film pe Netflix și să savurez un pahar de vin roșu cupajat din Portugalia, un vin roșu realizat din două soiuri autohtone portugheze – Tinta Roriz și Castelao.
Și mi-am adus aminte de expedițiile lui Vasco da Gama și nu știu câți își mai amintesc când vă povesteam despre un translator electronic pe nume Vasco Translator și cum ar fi arătat expedițiile din acea perioadă cu tehnologia de azi. Dar ideea e că nici nu trebuie să fac un exercițiu de imaginație. E suficient să vă povestesc ce am pățit la Paris în vara lui 2001 când nu exista Facebook, Social Media și aveam un telefon fără cameră foto sau alte urme de inteligență, când nu exista nici Vasco Translator V4 și niciun alt sistem inteligent de traducere instant. Dar detaliile în rândurile care urmează!
,,Oare atunci când se duc unde se duc animalele noastre când se duc”… E o întrebare care îmi apare în minte recurent de vreo câteva ori pe an în ultimii 5 ani. Mai ales înainte de o călătorie importantă cum e aventura SuperBlog. Pentru că următoarea poveste nu are happy-end. Aș fi vrut dar nu are. O mare parte de vină o am și eu. O să înțelegi pe parcurs, tu, cititor de ce. Cert este că următoarele rânduri sunt triste. Așa că dacă vă știți sensibili următoarele rânduri vă pot afecta emoțional.
Este duminică, 3 decembrie, anul Domnului 2023. Competiția SuperBlog s-a terminat. Și dacă tot s-a terminat trebuie să fac o dezvăluire. Să vă spun cum am reușit să scriu la provocarea MyCosmetics.
Este clar ca lumina zilei că nu am nicio tangență cu zona de make-up. Mă rad pe cap, îmi aranjez barba, dar în afară de o spumă de ras și o loțiune tonică după ras nu folosesc produse cosmetice sau dermatocosmetice. Dar, din fericire, ea folosește. Ce am făcut mai departe cu acest insight? Am folosit tehnologia spy-tech. Să vă povestesc.
Am trecut cu brio de Gibraltar și dacă tot am intrat în Atlantic n-am putut să rezist tentației să nu dau o voltă până în Tenerife. Deja văd la orizont conul semeț al Vulcanului Teide. Dacă nu știați, Teide este un vulcan activ și are o înălțime de aproape 3800 de metri deasupra nivelului mării și aproximativ 7 kilometri dacă e măsurat de la fundul oceanului. În seara asta o să acostez și stau pe aici măcar 2 nopți să prind un apus de pe Teide. O să iau cu mine pașaportul, banii pentru că aici poți plăti cu euro deoarece insulele aparțin teritorial de Spania și în geantă o să port cu mine și un Vasco Translator V4. Ce este și de ce l-am luat cu mine, vom afla în rândurile care urmează.
Au trecut câteva ore de când am ieșit din port dar parcă simt că încă sunt în anul 2017 când mi-am luat la revedere de la ea.
Sursa foto: pxhere.com
,,In your house, I long to be/ Room by room, patiently/ I’ll wait for you there/ Like a stone/I’ll wait for you there/Alone” – Artist: Audioslave, song: Like a Stone. Și acum când îmi aduc aminte de ea, îmi vine să fredonez în heavy rotation versurile melodiei de la AudioSlave. Recunosc că pur și simplu m-a marcat întâlnirea cu ea și încă are efect asupra mea după mai bine de șase ani. A fost ca un kami, a fost o energie karmică. Atunci când făceam dragoste cu ea nu mai eram eu, ea nu mai era ea. Eram două energii care pulsau de feromoni, de vibrații tantrice, de emoții cosmice. Și cel mai mult m-a impresionat câte lucruri știa la vârsta ei de 25 de ani despre lucruri despre care nu auzisem niciodată. Îmi aduc aminte și azi de parcă s-a întâmplat ieri că ne plimbam prin Cartierul Gotic din Barcelona și ne-am oprit la un magazin cu pietre semiprețioase. O să vă las câteva fotografii ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc.
Partea interesantă tocmai acum începe. Ne-am plimbat, ne-am uitat la bijuterii până când mi-a zis asta -,, Să știi că nu e deloc întâmplător faptul că ai ales la goeleta ta pânze în nuanțe Lapis Lazuli. Uite, ține în palmă aceste pietre și când ieșim o să îți spun de ce nimic nu e întâmplător și dacă ești curios îți fac și profilul hologenetic„…Am rămas fără cuvinte, iar povestea care urmează s-a întâmplat acum șase ani dar pare mai curând ruptă din Akasha, locul mistic din Hinduism unde sunt arhivate toate viețile noastre și pare o poveste atemporală, suspendată între antimaterie și contratimp.
