Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Sunt in Bucuresti. Inca e iarna. Ora 22:50. Astept ultimul metrou spre casa. Suntem in 2016. Am urcat in metrou, metroul cel nou, cel lat, cel care a creat controverse in ultimul timp, linia Berceni-Pipera si…surpriza. Ma intalnesc ca varu meu Stefan, un om cat un munte dar cu un suflet de trandafir. E mai mare ca mine cu 10 ani dar are energie cat pentru noua vieti si nu-si arata deloc varsta.
Are parul negru ca pana corbului (e vopsit dar ramane secretul nostru) si la mana intotdeauna poarta un ceas cu cadran mare marca TIMEX. Ca sa intelegeti ce spun cand vorbesc de un ceas cu cadran mare va las alaturi o fotografie de pe un site. Nu mi-am permis sa-i fac poza lui Stefan cu cadru strans pe bratul pe care isi poarta ceasul. Anyway. Am iesit la lumina si ne-am dus sa servim o bere, ca baietii. Din vorba in vorba am ajuns sa povestim amintiri, de prezent, de viitor. La un moment dat, in timp cel ascultam am cazut asa brusc, in visare…
Vara lui 2015. Ma pregatesc de cea mai smechera aventura. Varu meu Stefan a facut rost de niste bani din niste combinatii si smecher cum il stiu a decis sa inchirieze o masina si a ales un Chevrolet Camaro decapotabil si mi-a zis sa spun cu oricine ne intalnim ca e masina lui. S-a imbracat tipla, si-a luat la mana ceasul Casio sport de la elefant.ro si am plecat la „vanatoare” 🙂
O astfel de bijuterie nu se tina pur si simplu in strada la fel cum nici ceasul lui Stefan nu e o chestie pe care o sa cumperi la colt de strada fara garantie sau perspective.
Si pentru ca stia sa se distreze am ales ca destinatie de agatat localitatea Moroeni, sat Dobresti, locul de refugiu al unchiului sau Angelo, care avea si el un parc auto impresionant. Printre masinile unchiului meu se numara si o Toyota Land Cruiser visinie dar care avea cateva probleme la carburator. Pe scurt masina nu era in parametrii si niste reparatii n-ar fi stricat dar Angelo era ocupat cu alte afaceri si oricum era un tip delasator si prefera sa schimbe masinile decat sa le repare.
Dar sa revenim. Timp de zece zile am trait clipe memorabile acolo alaturi de varu-mi-o si de achizitiile lui care veneau pe banda rulanta la ce masina avea. In primul rand, am avut mii de clipe la discretie, dar nu le voi detalia aici, nu e patratul rosu in colt 🙂 Ca sa-l parafrazez, ne-am jucat Twister, Monopoly cu pedepse, „Nu te supara frate”, Activity, Exploding Kitten, si multe alte zeci de jocuri in variante reconditionate pentru activitati nocturne :). Am cunoscut fete din Craiova, Targoviste, Sibiu si distractia ar fi continuat daca varul meu nu trebuia sa returneze masina. Bine macar ca si-a pastrat ceasul. Mi-a cumparat si mie unul tot de pe elefant.ro dar Fossil, a vrut sa ma rasfete 🙂 A fost cea mai excelenta experienta de viata. Numai ca s-a intamplat sa fac ceva ceea ce Stefan n-ar fi facut niciodata, nici macar azi…M-am indragostit, stiu, nu trebuia sa spun
Avea un parul blond atat de matasos, atat de frumos, lung, ii atingeau atat de senzual umerii cand o vedeam prin curtea complexului Vanatorul din Moroeni. Era perfecta. Nici slabuta, nici plinuta, tocmai potrivita, cam mica de intaltime, probabil din acest motiv am ratat-o in ultimele zile si n-am observat-o nici pe la discoteca nici pe la alte jocuri, dar acum ca am gasit-o. Are ochii verzi precum smaraldele culese din padure si o piele atat de fina, precum spuma laptelui. Obrajii sunt atat de frumos conturati, se inrosesc atat de natural, parca ar fi o papusa.
Abia astept sa le arat poze cu fata asta, sa le spun ca ne-am sarutat frantuzeste, ca-n filme, ca a fost printesa mea. Ca sa fiu sigur ca o impresionez, ma duc sa culeg niste flori de pe camp, sa fac un buchet frumos. Dar continuare o pastrez pentru mine!
[yasr_visitor_votes size=”large”]
