Rezumat:
Am avut sansa sa merg la vizionarea filmului QED (Quod Erat Demonstrandum). Pentru cei ce nu stiu latina – CEEA CE ERA DE DEMONSTRAT… Ce probleme am cu acest film, conteaza mai putin, dar voi incerca sa inchid materialul intr-o nota usoara de optimism si umor 🙂
Si daca tot suntem la un film despre matematica si matematicieni, voi corecta filmul ca pe o teza de matematica, sa vedem daca trece sau nu examenul regizorului principal Andrei Gruzsniczki si al regizorilor actori de teatru si film – Florin Piersic Junior si Dorian Boguta…
CORECTURA!
Prima erata – TITLUL…Eu inteleg ca e vorba de comunisti, de matematicieni, de teoreme, dar, sa fim seriosi… Nu stiu cine a pus titlul dar sigur ideea vine de la un regizor care iubeste teatrul (sa fie Florin, sa fie Dorian, sa fie altul…, zic!) …
In teatru inteleg titlurile lungi de piese… De ce tocmai tu, Iulie si Augsut, Visul unei nopti de vara, dar, cand vorbim despre filme, trebuie sa venim cu un alt concept… Filmul nu inseamna teatru pe strada filmat, filmul e film asa cum teatrul e teatru…
Cineva din sala, dupa vizionare, chiar a remarcat teatralitatea productiei… Florin Piersic este un actor genial la teatru dar in filmul asta a jucat ca la teatru nu ca la film iar titlul e bun de aruncat publicul din cinema…
Pentru publicul de astazi din generatia selfie, titlul varianta scurta QED poate fi nume de aplicatie, cod Qcode modificat, orice dar numai ce ar trebui inteles nu…In plus nici nu e ok de pronuntat…
Daca in schimb bagam varianta in latina, moartea pasiunii tata… Sunt curios ce barbat in secolul XXI mai agata in club fetite cu expresii latinesti… Chiar as vrea sa-l vad… Si sper sa nu fie un virgin la 40 de ani 🙂
Pe scurt, oricat de mult iubesc regizorii latina, oricat de multa logica are latina in piesele de teatru sau in dramaturgia moderna si postmoderna, un film romanesc cu titlu latinesc in secolul XXI e din seria …ASA NU! Deci, Ups eroare!
PELICULA! De ce sa dai 15.000 de euro pentru un film romanesc alb negru care vorbeste despre perioada 1983-1986, sa aduci pelicula din Germania cand puteai sa-l faci COLOR… Eu inteleg fascinatia lui Piersic pentru filmele alb-negru, pentru scurt metrajele alb-negru, dar deja devine o obsesie…
Americanii fac filme despre mafia anilor 40 color si noi n-am vrut sa folosim pelicula colora ca sa demonstram ce? AA…Stiu…Ca sa aiba legatura cu matematica, cu tabla neagra si creta alba si cu titlul din latina moarta… Subtil! E exact reteta pentru un film de succes… Din ciclul ASA NU! Ups, eroarea numarul 2!
Jocul actorilor! Nu ma intelegeti gresit! Florin Piersic joaca bine, Dorian joaca bine, toti joaca bine…doar joaca TEATRU! Cadre fixe, niciun pic de actiune, nici macar cand ar trebui, replici spuse ca la teatru, nu se intrerupe nimeni, cand un personaj vorbeste ceilalti tac si tac de tot, nu se misca nu fac zgomot… Repet, filmul e o piesa de teatru alb negru filmata prin Bucuresti – Uzinele FAUR, Politehnica, Aeroport Baneasa si alte zone…
De ce sa mergi totusi, la film!
Filmul nu e rau ca si idee… Vorbeste despre COMUNISM din nou, dar o face altfel… In plus, filmul chiar are in spate o poveste reala… Romania chiar a avut un profesor de matematica care a publicat in State si a fost marginalizat in tara… Romania chiar a avut profesori, matematicieni, academicieni care au fost apreciati in tarile Occidentale mai bine decat in Romania doar pentru ca refuzau sa aiba angajamente cu Securitatea… Romania chiar a avut familii despartite de regimul comunist… Cum spuneam, ideea filmului nu este rea…Doar abordarea este prea ca la teatru!
Tinerii au motive sa mearga la film….Poate vor intelege mai bine ce s-a intamplat cu parintii lor, de ce unii sunt ceea ce sunt, despre telefoane ascultate (bine, asta se face si astazi 😛 ), despre prietenii de atunci si angajamentele fata de securitate…
Si daca motivele de mai sus nu au convins, mai este unul, singurul MOTIV pentru care m-am dus si eu la film… SA MA VAD PE MINE! 🙂
Apar episodic, cateva secunde la aeroport… Nu e mult dar e suficient 🙂 In plus, filmul a fost premiat la ROMA si mai urmeaza, pentru ca OCCIDENTUL inca e fascinat de Securitate si Comunism… Prin urmare, 0,00001% din premiu pot considera ca e si al meu 🙂
OBSERVATII de FINAL!
Inainte de film…Care era probabilitatea sa iau metroul si exact inainte cu 20 de minute sa aiba loc un incident la Unirii la metrou!? Care era probabilitatea ca, exasperat de ritmul de melc in care mergea metroul si pauzele dese intre statii sa cobor la Tineretului si sa iau autobuzul gresit care m-a invartit pe dupa Cocor ?
Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul si cati dintre voi il vor vedea, dar exista o scena cu tatal elenei Buciuman cand calca si apar5e un fier de calcat cam „prea modern”, prea cam NEoComunist… Cu talpa de aluminiu, gauri, buton de stropire si….Parea din FLANCO… Regizorii, inclusiv Florin Piersic JR. in timpul sesiunii Q&A, au incercat sa-mi spuna ca erau astfel de dispozitive electrocasnice si pe atunci desi, cand eu aveam 6 ani, adica undeva prin 1989, mama folosea un fier de calcat clasic care nu scoate aburi si care avea talpa mata din fier…
FINALUL filmului e ca o ecuatie de GRADUL III cu 5 necunoscute… 🙂 Nu intelegi nimic din el, sau altfel spus, pentru cei care n-au iubit functiile si derivatele NU are logica, e precum coitus interruptus ca la HOBBITUL 2… Pur si simplu cade CORTINA si apare titlul filmului…
teorema sau ecuatia sau fractia sau matricea sau sinusoida care trebuia demonstrata ramane in ceata… Stim doar ca profu a gasit solutia… Solutia la ce !? Ramane un mister…
Dar, ca sa terminam intr-o nota optimista, filmul merita atentia voastra pentru ca nu e un film obisnuit… E TEATRU in FILM 🙂
