Atelier de Idei, Creatii, Idei cu emotii, Social

Amintirile mele de la Revolutie! 30 de ani de…altceva decat comunism

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

A venit iarna lui 23 decembrie 1989. E ziua mea. Dar nimeni n-are chef de asta.

Imagini psihedelice, flash-uri

septembrie 1989…

Ceausescu PCR, Ceausescu PCR! Asa strigau in cor bunicii, parintii mei si unchiul Danut si unchiul Tavi, iar alaturi de ei era si surioara mea mai mica, Georgiana. Eram in comuna Rucar, un sat superb asezat ca intr-o caldare, cum spuneau bunicii, inconjurat de munti, de pasuni, sat prin care curge Dambovita precum suvitele unei fetite…Strigau ca sa ma incurajeze si ca sa rada de mine, evident. De ce? Pentru ca pe atunci eram balbait si un pic rrait si ii amuzam copios cand il imitam pe Ceausescu. De talentul meu aflase si primarul din comuna din acea vreme si nu s-a suparat pe mine sau pe ai mei. Am aflat mai tarziu ca era turnator la SECU.

-Drhragi tovarhrasi si prietini! Eu, cu puterhrea ce imi heste datha vrhreau sa fac ferhricit tot poporhrul rhroman si mai ales pe acesti cetateni onorhrabili din comuna Rhrucar…Ma opresc aici dar cred ca e usor de inteles de ce am scris cum am scris. Am incercat sa redau onomatopeic stilul inconfundabil al lui Ceausescu. Atunci bunicul zicea ca poate ajung politician, ca totul incepe cu o joaca.

Continue reading “Amintirile mele de la Revolutie! 30 de ani de…altceva decat comunism”

Uncategorized

QED – Viata ca o probabilitate matematica, rece, fara culori si fara emotii!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

  Am avut sansa sa merg la vizionarea filmului QED (Quod Erat Demonstrandum).  Pentru cei ce nu stiu latina – CEEA CE ERA DE DEMONSTRAT… Ce probleme am cu acest film, conteaza mai putin, dar voi incerca sa inchid materialul intr-o nota usoara de optimism si umor 🙂

Si daca tot suntem la un film despre matematica si matematicieni, voi corecta filmul ca pe o teza de matematica, sa vedem daca trece sau nu examenul regizorului principal Andrei Gruzsniczki si al regizorilor actori de teatru si film –  Florin Piersic Junior si Dorian Boguta…

Continue reading “QED – Viata ca o probabilitate matematica, rece, fara culori si fara emotii!”

Uncategorized

UPDATE! LOCATIA EXACTA! Mass-Media intre utopie si manipulare sau cum a evoluat presa in tarile post-comuniste

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Mass-Media, sub diferitele ei maști gen „Câinele de pază al societății”, “Cea de-a Patra putere in stat” a generat și generează mereu conflicte de idei și discuții. Cercetătorii și sociologii mereu s-au întrebat dacă e mai utilă o presă controlată și finanțată de stat sau o presă indepedentă de stat, o presă rebelă, victimă a diferiților moguli și depedentă de averile lor.

Dacă libertatea umană o putem înțelege până acolo la limita cu interferența celuilalt, Libertatea Mass-Media până unde și care îi sunt limitele și dacă e bine sau nu să aibă limite!? Problema se agraveaza si mai mult cand incercam sa vorbim de presa din tarile fost-comuniste. Cum a fost si cum e azi!? Odata era aservita oficial unui sistem deficitar dar azi este ea cu adevarat libera?

C.P. Scott spunea că „Faptele sunt sacre, dar comentariile sunt libere” ceea ce se traduce în meta-limbaj “Dacă ești jurnalist poți scrie NUMAI si NUMAI despre adevăr dar poți comenta despre el LIBER”…Numai că mulți jurnaliști nu asociază expresia de a comenta liber cu a comenta corect pentru că libertatea nu presupune manipularea cititorului…

Pentru o astfel de dezbatere incitanta sunteti asteptati miercuri, 30 martie, ora 17.00, la Universitatea Bucuresti unde doamna Boguslawa Dobeck, o reputata specialista in stiintele comunicarii va sustine o conferinta despre evolutia mass media in tarile post-comuniste.
LOCATIE! Sala 416 de la Facultatea de Matematica (intrarea se face pe colt – in fata se afla Facultatea de Arhitectura si in lateral o librarie. Apoi, se urca cu liftul la etajul III, cum se iese din lift se merge drept inainte, dupa care urmeaza o scara ca de pod, pe care se va urca la etajul IV unde se afla si un tonomat de cafea pe langa sala cu pricina. Multumesc pentru informatiile de ultima ora colegei MIA Pancu de la Masterul de Comunicare Corporatista.

Asta ca sa intelegeti ca lucrurile cu adevarat importante nu sunt niciodata la indemana oricui. Daca era o conferinta despre sexualitatea Columbenilor ea ar fi avut loc in Aula Manga sau cine stie, chiar la Palatul Parlamentului…Deh, traim intr-o Romanie fascinanta…
Uncategorized

Un film românesc, o altă Românie, acelaşi prezent animalic şi violent…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Acum vreo trei ani lucram pe platoul di filmare la Imperium der Paepste, un documentar german despre institutia papala in timpul Renasterii, dar despre aceste experiente am povestit deja. In acele zile m-am imprietenit cu Constantin Dita, un actor foarte talentat din noul val, care imi spunea atunci ca va lucra la un proiect prin care ar urma sa se realizeze un film despre rezistenta anticomunista din Muntii Fagaras. Am ramas foarte placut surprins ca avea sa se faca un film pe aceasta tema si care sa aibe in centru figura lui Ioan Gavrila Ogoranu si Grupul Carpatin Fagaras. De atunci am tot asteptat aparitia acestui film.

In cele din urma, asteptarea a luat sfarsit intr-un fel, caci filmul a fost lansat in premiera la Festivalul de Film de la Berlin, vineri 12 februarie, sub titlul Portretul luptatorului la tinerete. Filmul a fost regizat de Constantin Popescu Jr., iar Constantin Dita il interpreteaza pe Ioan Gavrila Ogoranu. Din distributie mai fac parte: Alexandru Potocean, Mimi Branescu si Nicodim Ungureanu.

Cum era de asteptat, tematica filmului a fost probabil prea neinteresanta pentru a reusi sa stranga un buget rezonabil, astfel incat regizorul a trebuit sa se descurce cu un buget extrem de redus. Filmul trebuia sa apara in toamna anului 2009, dar din motive tehnice datorate si unor probleme financiare, lansarea filmului a fost amanata.  AFLATI AICI POVESTEA ACTIUNII FILMULUI!

Post by Dan Pătraşcu

Atelier de Idei

Despre comunism cu usile inchise, sau despre ideologii cu cartile pe fata

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

comunismDespre comunism s-au spus multe, dar indiferent cate se vor mai spune cred că tot nu va fi destul. Noi cei care l-am trăit, indiferent cât de mici am fi fost în 89, îl avem încă în vene ca nişte reziduri ascunse bine prin cotloanele sufletului. Aceasta nu este o problemă ce ţine de propria opţiune, ci de psihologie. Nicio altă ideologie, fie aceasta concretizată în cel mai autoritar regim posibil, nu a reuşti să distrugă omul din interior în măsura în care comunismul a reuşit să facă acest lucru. Conştientizarea acestui aspect este un mare pas spre o comprehensiune mai bună a societăţii româneşti de astăzi şi a fiecărui român în parte.

Aş dori să argumentez aceste afirmaţii pornind de la un eseu al lui Vaclav Havel. Înainte ca Havel să ajungă preşedintele Cehoslovaciei, în 1989, el a petrecut foarte mult timp prin închisorile comuniste din cauzaactivităţilor sale de disident şi membru fondator al organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului, Carta 77. Timpul petrecut prin închisorile comuniste i-a dat posibilitatea lui Havel să reflecte mai mult la sistemul politic a cărui victimă era şi la adevărata natură a răului pe care acesta îl reprezintă. În eseul său Puterea celor fără de putere, Havel ne spune povestea unui vânzător de zarzavaturi. Iată rezumatul acestei povestioare citate de Francis Fukuyama în lucrarea sa Sfârşitul istoriei şi ultimul om.

În povestioara lui Havel, un vânzător de zarzavaturi îşi pune în vitrină, printre legumele sale, lozinca: “Proletari din toată lumea uniti-vă!” Întrebarea pe care ne-o punem este: “de ce face el aceasta?” Vânzătorului de zarzavaturi îi este indiferent conţinutul semantic al lozincii şi nu pune lozinca în vitrină pentru a comunica oamenilor un ideal propriu în care crede cu tărie. Lozinca este, însă, un semn şi conţine un mesaj subliminal foarte precis, pe care l-ar putea exprima şi astfel: “Eu, vânzătorul cutare, trăiesc aici şi ştiu ce trebuie să fac. Mă comport cum mi se cere. Se poate avea încredere în mine şi mă comport mai presus de orice reproş. Sun ascultător şi de aceea am dreptul să fiu lăsat în pace”. Acest mesaj este adresat celor de la putere şi, în acelaşi timp, constituie un scut împotriva potenţialilor informatori. Negustorul ar fi putut afişa, la fel de bine, lozinca: “mi-e frică şi de aceea mă supun orbeşte”. Valoarea de adevăr a lozinicii era aceeaşi, dar vânzătorului de zarzavaturi îi este jenă să pună în vitrină o asemenea declaraţie fără echivoc a propriei degradări. Astfel, semnul îl ajută să-şi ascundă faţă de sine însuşi josnicia pe care se bazează propria ascultare şi josnicia sistemului. Pe amândouă le ascunde în spatele unui piedestal înalt, care este ideologia.Citeste aici articolul complet

By: DAN PATRASCU