DA-i Pedala pentru mediu si povesti la vorbitor pentru Bike2Work

Cred ca am povestit aici putin despre campania Bike2Work si despre aplicatia iVelo cu ajutorul careia mi-am monitorizat ultimii 100 de km parcursi pe bicicleta in ultimele saptamani.  Si pentru ca eu n-am avut echipa m-am gandit sa ma solidarizez cu o echipa de bicicliste inimoase, curajoase si foarte motivate.

Vorbim de Daniela Bojincă-n buletin, Pishky în general. Blogger, pasionată de ciclism, Pișcot de ocazie; Andreea Lazar alias Ardei, Ardeiu, Pisi, voluntar în timpul liber, blogger, pedaleaza de nebuna; Irina Bartolomeu, cea cu poveștile din online și offline, despre oameni și locuri.

Poate vă întrebați de ce le susțin. Pentru că pot, și bloggerii responsabili și cu „#scaunlacap” ar trebui sa procedeze la fel. Concurăm la aceleași campanii, dar e o competiție constructivă și creativă. Fără „#haterisme” infecte ca la alții sau tot felul de invective pe sistemul – Dacă eu nu pot nici ăla să nu poată.

Dar să lăsăm introducerile lungi și să intrăm în subiect, zic!

DĂ-I pedală pentru mediu și povești, când și cum s-a născut ca și concept și ce înseamnă pt fiecare dintre voi?

Daniela: Pentru mine, proiectul, înseamnă un motiv în plus de biciclit și de descoperit locuri și povești noi. Are trei mame și zero tați, născându-se în urma provocării celor de la Blogal Initiative pentru Săptămâna Bloggerului Biciclist.

Andreea: În primul rând, Blogal Initiave a venit cu provocarea şi campania „Săptămâna Bloggerului Biciclist„. Ne-am jucat puţin cu iniţialele numelor noastre (D, A, I), am mai adăugat nişte cuvinte reprezentative: pedală, mediu, poveşti. Şi aşa s-a născut: DA-I pedală pentru mediu şi poveşti. Suntem foarte mândre de ce-am făcut până acum.

Irina: Despre concept au povestit Daniela si Andreea mai sus. Pentru mine, e posibilitatea de a arata ca o bicicleta inseamna mai mult decat o simpla plimbare.

De când pedalați fiecare?

Daniela: Eu pedalez de când mă știu. Adică e la vreo câțiva anișori, când mi-am primit prima bicicletă cu patru roți.

Andreea: Pedalez de când eram mică. Un pegas a fost prima mea bicicletă, moştenire de la mama. Îl am şi acum, recondiţionat desigur. E mai bătrân ca mine, are 43 de ani!

Irina: Pedalez de la 13 ani, de când am primit prima bicicletă adevărată, Pegas, pe care sper să o recondiționez cândva…

Descrieți care a fost locul cel mai fascinant pe care l-ați descoperit „dând la pedale”?

Daniela: Habar nu am. Pentru mine nu există un singur loc fascinant. Fiecare loc mă fascinează și mă impresionează într-un fel sau altul. Pentru mine fiecare loc are povestea și frumusețea lui aparte.

Andreea: De fiecare dată când pedalez descopăr locuri frumoase. Bucureştiul (unde merg cel mai mult cu bicicleta) mă surprinde mereu.

Irina: Cum spunea și Daniela, nu există un singur loc fascinant. Este suficient doar să fii atent la ceea ce vezi în jur și poți să (re)descoperi locuri interesante, cu povești și legende în spate.

Care a fost cel mai grav incident în care ați fost implicate direct sau indirect în timp ce erați pe bicicletă?

Daniela: Voiam să-ți spun că n-am avut parte de niciunul, până când mi-am adus aminte c-am avut. Eram la țară și-mi testam noua bicicletă. Tata mi-a spus să nu pun frână pe față. Iar eu, bineînțeles, am pus frână pe față. Și-am dat în cap și bicicleta peste mine. A fost o mișcare din aia mai ceva ca-n filme. Și acum mi-o amintesc în slow motion și mă minunez că încă mai trăiesc, dat fiind faptul că ulița aia era numa din bolovani de râu. Pam Pam. 🙂

Andreea: Trecând peste faptul că mai tot timpul am vânătăi şi zgârieturi pe picioare (chiar acum am ditamai vânătaia şi umflătura pe gamba dreaptă), dar cred că astea nu se pun… incidente în trafic n-am avut, din fericire. Când eram mică însă, am ajuns cu bicicletă cu tot într-un rug de mure. Şi a durut!

Irina: Din fericire, n-am avut parte de incidente grave. De obicei, merg prudent.

Enumerați fiecare un top trei locuri sau trasee din țară care meriăa făcute pe bicicletă?

Daniela: La naiba cu topurile tale! Nu știu d-astea. Eu merg pe premisa că orice traseu e bun și merită făcut, fie că-i cu obiective turistice, montan, sau un simplu drum de țară.

Andreea: 1. Cu bicicleta la mare; 2. Bucureşti – Snagov (traseul Prima Evadare) ; 3. Bucureşti – Comana (Delta Neajlovului)

Irina: Transfăgărășanul, greu, dar nu imposibil; forturile Bucureștiului; biserici și cetăți fortificate din Transilvania.

Cum trebuie să arate bicicleta ideală pentru voi, ce accesorii și care ar fi prețul ei minim raportat la cerințe și dotări?

Daniela: Bicicleta aia pe care m-am plimbat în ultimul timp, e în jur de 3000 de lei. Și cam ăsta ar fi prețul ei minim ca să fie bună pentru mine: cu furci, amortizoare, cauciucuri, cadru ușor, pedalier, trepte de viteze și alte cele. Pentru mine bicicleta ideală e aia ușoară, în care împing ușor în ea și pe drum drept, și pe pante.

Andreea: O cursieră. Şi să fie uşoară. Şi greu de furat.

Irina: Bicicleta ideală ar fi un hibrid între cea pentru munte și cea pentru oraș.

Cum vă simțiți ca și fete pe bicicletă, ați avut incidente de tipul „misoginism în trafic„ ?

Daniela: Nu. Am fost tratată ca orice alt biciclist. N-am fost depășită, ci împinsă în șanț, sau ștearsă pur și simplu. Pentru că da, oameni care nu știu că bicicleta-i un vehicul și trebuie tratată ca atare.

Andreea: Incidente în trafic am avut cu taximetriştii, dar nu de tipul „misoginism”.

Irina: Nu.

În încheiere, fiecare să aleagă cel mai important argument pentru care oamenii ar trebui să meargă pe bicicletă mai des?

Daniela: Cred că pentru ei, în primul rând. Apoi pentru că-i mai sănătos. Apoi pentru locurile frumoase pe care au posibilitatea să le observe mai atent de pe bicicletă și pentru povești.

Andreea: Sănătate pe două roţi!

Irina: Argumentul se regăsește chiar în motto-ul campaniei noastre: pentru mediu și povești. Cu bicicleta ai alte perspective. Poți ajunge (destul de) rapid într-un loc anume, poți vedea/studia/fotografia locuri cunoscute sau mai puțin cunoscute. Sau pe scurt, poți descoperi povești.

CONCLUZIE! Eu le susțin, TU, ce mai aștepți !?