Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Let,s remember. Pentru ca in presa online poti gasi si amintiri cu emotii…
Gârtan Viorel, alias TATA GOOSY, Colonel în rezervă, are in prezent 60 de ani, dar varsta nu si-o arata…Se misca la fel de sprinten printre vai, dealuri, munti si coline si surprinde cele mai surprinzat0are cadre cu si despre Muscel. Născut şi trăitor în Câmpulung Muscel, Tata Goosy colaboreaza din 2003 cu presa locala scrisa şi radio tv din zona Argesului. Adora fotografia şi sporturile cu motor si este şi arbitru în Federaţia Româna de Automobilism Sportiv. Dar sa vedem cum arata Omul din spatele unor fotografii care pur si simplu iti fura respiratia…
BOGDAN: Salut Viorel. De câteva luni urmăresc cu interes profilul tău de facebook şi fotografiile pe care le postezi. De unde aceasta pornire de a promova oraşul Câmpulung in fotografii, indiferent de sezon?
Tatagoosy: Mulţumesc pentru compliment. Cred că este o datorie de onoare să fac şi eu ceva pentru oraşul în care m-am trezit copăcel, am învăţat, am ţinut de mâna prima fata şi nu în cele din urma am muncit în acest loc de tradiţie din Romania.
BOGDAN: De la ce vârsta faci fotografii?
TG: Prin 1953, in oras funcţiona „Casa pionierului” si exista acolo un cerc foto condus de profesorul Mircea Zeama deci să tot fie 50 de ani de când am pus mana pe un aparat foto. Cred ca pe atunci aveam 10 ani…
BOGDAN: Îţi mai aduci aminte de primul tău aparat?
TG: O, da…Zenit a fost primul aparat personal cred ca prin anii 1976 -77 apoi un Pentax în anii 1981 până în 1989, perioadă în care am fost directorul Casei Armatei din CAMPULUNG şi în acelaşi timp şi „proful” de la cercul foto .
BOGDAN: Cum ţi s-a părut trecerea de la aparatul pe film la cel digital şi să povesteşti puţin şi ce marca de aparat foloseşti în prezent…
TG: Pentru mine, foarte simplu având în vedere ca treceam de la stabilirea timpului de expunere a diafragmei si a sensibilităţii filmului, care inainte era o operatiune ce se facea cu totul manual fata de prezent la ceva direct; Eeee…. mai greu a fost cu procesarea foto si trecerea de la chimie la IT (vezi „Photoshop”)…Aici intr-adevar a fost o adevărata reverie de la bariera de limba pană la însuşirea elementelor de soft…încet dar sigur. Acum folosesc un DSRL Sony de care sunt mulţumit şi bine înţeles „Photoshop 7”şi în rest alergătură după subiecte.
BOGDAN: Care e secretul unei fotografii reuşite?
TG: Aici e o mare problema pentru ca eu inca ma consider un amator si nu am reuşit încă să deţin acest secret dar pot spune că am şi puţină „bafta”, si anume am norocul de a fi la timpul şi locul potrivit pentru o fotografie reuşită.
BOGDAN: Ai avut şansa pana in prezent sa organizezi expoziţii de fotografii?
TG: Da şi pot spune ca şi aici îţi trebuie multa experienţa, să atragi participanţi, să ai un juriu competent, să ai în portofoliu câţiva sponsori, ştii foarte bine şi tu că premiile atrag. Prima expoziţie am organizat-o in perioada Festivalului „Cântarea României” iar după 90, se intampla periodic sa mai organizez cu amicii din presa locala cate o expozitie.
BOGDAN: Şi, înainte de încheiere, un mesaj de sărbători cititorilor presa in blugi
TG: Iubiţi, iubiţi-vă şi veţi fi iubiţi! cu stima Viorel Gârtan alias TG
[yasr_visitor_votes size=”large”]
