Dupa scena tulburatoare cu oglinda din baie, am fost nevoit sa-i povestesc absolut tot Anei si spre uimirea mea, a reactionat foarte bine. Au trecut trei zile de la ultimul incident, trei zile in care profitand de liniste am intrat intr-un tratament impus de catre ea. Exercitii fizice in fiecare zi menite sa ma relaxeze, la fel si ceaiuri din ierburi si somnifere care sa ma tintuiasca de pat. Ba chiar am iesit si din casa, pentru prima data dupa o perioada lunga petrecuta in acea casa blestemata.

Relatia dintre mine si Ana se consolida, afectiunea pe care o primea o ajuta enorm in tratarea problemei ei, boala dezvoltandu-se pe plan nervos. Aceste trei zile fusesera cu adevarat minunate, insa acel mesaj scris pe oglinda inca imi dadea batai de cap. Nu reuseam sa descifrez mesajul. Ce urma sa se intample? Ce razbunare, sunt o victima, nu caut razbunare…

➡ Preambul

Totul fusese perfect pana in aceasta dimineata. M-am trezit fara prezenta Anei in camera, lucru ce devenise obisnuit, asa ca am tresarit si am inceput sa o caut in speranta ca nimic rau nu se intamplase. Ana era de negasit, m-am asezat pe canapea si am privit in gol, plecase? Ramasesem singur din nou? Asa… fara nici o stire, pur si simplu. Gandurile se rasfirara foarte repede deoarece soneria era incercata de catre cineva tare insistent. Am alergat pana la intrare aproape impiedicandu-ma crezand ca este Ana. Am deschis. Erau doi barbati voinici imbracati in uniforma, politia.

 “Buna ziua, putem intra?” mi-au spus pe un ton raspicat politistii. Am dat din cap si am lipit usa de perete.

 “Am venit sa va informam ca domnul cu pricina si-a retras acuzatia din motive necunoscute. Stiti ceva despre asta?”

 Abia facusem ochi, eram foarte confuz, iar aceasta veste nu facea decat sa ma adanceasca si mai rau in starea de plutire.

 “Nu stiam absolut nimic, acum, de la dumneavoastra, aud pentru prima data. Dar acest lucru nu-i sta in fire, mereu a avut ceva de impartit cu mine chair si inainte de tragedie.” incercand sa-mi dau seama de cel mai mic motiv pentru care ar fi facut acest lucru.

 “Noi nu am gasit nimic, se pare ca am venit cu o veste buna pana la urma. Pe lista noastra de suspecti, sunteti si veti ramane in continuare. Daca aflati ceva va rog nu ezitati sa ne contactati.” Barbatii se indreptau spre iesire cand unul dintre ei, cel tacut, se intoarce.

 “Inca un lucru, am aflat ca locuiti cu o domnisoara de cateva zile, sora dumneavoastra?” m-a intrebat suspicios politistul privind in stanga si in dreapta.

“Este prietena mea, dupa moartea batranei am avut o cadere nervoasa si ea are grija de mine, sa nu patesc ceva.”

Politistul a dat din cap aprobator si a ridicat o mana salutandu-ma din mers. Era ciudat. Vecinul meu isi retrasese plangerea. De la ultima noastra intalnire, nu mai calcase in aceasta casa, dar il zarisem de cateva ori spionand de la balcon, mai ales pe Ana. Poate ca este vorba despre un complot. Din senin ochii au inceput sa-mi lacrimeze abundent pana ce abia mai distingeam ceva in jurul meu. Simteam junghiuri puternice in stern ce nu ma lasau sa respir, am cazut in genunchi si am inceput sa ma lovesc in piept.

Pentru prima data singur dupa cateva zile de supraveghere si totul revine, exact cand credeam ca scapasem. Inaintea ochilor imi ruleaza precum un film o imagine obscura, vedeam decat mainile cum se agitau si auzeam tipete inspaimantatoare, apoi am vazut chipul batranei. Era complet desfigurata si ochii ii ieseau din orbite in timp ce mainile o sugrumau cu ura. Nu puteam sa ma trezesc, era un vis foarte foarte real. Lucrul de care ma temeam cel mai mult se adeverii, vocea rasuna din nou in mintea mea.

 Dar totul a fost decat un vis. Sau nu :-??

➡ Din visare intr-o relaxare zen

Dar azi lucrurile s-au schimbat. Numai am ganduri ca sa ma macine atat de rau pentru ca am descoperit un ceai detoxifiant care ma ajuta sa ma relaxez si sa-mi gasesc zen-ul. Si totul are mai mult sens acum. De ce? Pentru ca ceaiul a ocupat de-a lungul secolelor un loc aparte in viata oamenilor. In afara de beneficiile evidente si arhicunoscute asupra sanatatii si de gustul minunat, ceaiul este expresia unui stil de viata.

Livada cu ceai si-a propus sa aduca in acelasi loc toate elementele acestui stil de viata pentru iubitorii lui si pentru cei interesati sa il cunoasca pentru o experienta completa si unica.

Sa nu uitam ca Japonia are o intreaga cultura construita in jurul ceaiului.

Ceremonia ceaiului (茶の湯 chanoyu, 茶道 chadō sau sadō în japoneză) este un ritual tradițional influențat de budismul Zen prin care ceaiul verde matcha (抹茶) — sau „roua prețioasă lichidă” — este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană inițiată și servit unui grup mic de oaspeți într-o atmosferă liniștită. În esența sa, ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze.