Dalia Dumitrescu, un dialog sincer despre filme, regie si…poezie

Într-o lume care se schimbă și și schimbă paradigme cu ajutorul AI, o lume unde apar inițiative și start-up-uri care promit o schimbare de mind-set în industria cinematografică, mai sunt oameni idealiști care cred în actoria de odinioară, în regie, în arta făcută de OM pentru oameni. Un astfel de om este Dalia Dumitrescu care are o poveste care se întinde pe o distanță de peste 10.000 de km, din L.A până în București, din America până în România.

➡ Bună Dalia. Pentru că trăim vremuri în care AI-ul începe să fie prezent și în cinematografie, cum îl percepi tu, ca pe o oportunitate sau ca pe o amenințare ? Ți-ai dori să îți vezi copia virtuală să apară și să joace într-un film în locul tău?

Dalia: Este clar că AI-ul va avea un rol tot mai important în cinematografie, dar, nu cred că în următorii ani acest lucru va deveni o practică acceptabilă pentru public. În America, deja există controverse legate de AI și joburile din industria filmului, cum ar fi cazul în care 1.000 de figuranți au fost înlocuiți cu copii virtuale ale acestora, economisind astfel costuri dar și ridicând probleme legale. În opinia mea, AI-ul trebuie văzut ca un instrument ajutător, nu ca o amenințare, și trebuie să învățăm să-l folosim pentru a ne îmbunătăți procesul creativ. Cât despre o copie virtuală a mea într-un film, nu cred că mi-ar plăcea. Oamenii vor întotdeauna să se conecteze cu alți oameni, iar această legătură emoțională nu poate fi înlocuită de un AI.

➡ Ai povestit la cursul de actorie de film cu Dorian Boguta despre faptul ca scrii poezii. Ne poti impartasi una din poeziile tale aici? 

Dalia: Da, îmi place să scriu poezii, majoritatea în limba engleză. Și dacă tot suntem la o discuție despre filme, iată un fragment care reflectă o stare de moment, dintr-o poezie scrisă chiar într-o pauză în care eram pe set și filmam:

Maniac in leather jacket

„In the silver light, shadows shift,

A figure stands, voice a deep rift.

Seen by many, known by few,

Distant figure in a film’s view.

 Fans with flashes, moments freeze,

Looking away to find your peace.

What draws the eye, what stirs the mind,

I hear you in people’s whispers and echoes but you’re still hard to find.

 Kissing scene

Actress, not me

I’m the double from behind-the-scenes

Secretly and slowly falling”.

➡ Și dacă tot vorbim de filme și poezie, ai un film unde personajul recită o poezie și care te-a impresionat? Un film SF, o dramă, un film romantic?

Dalia: Îmi aduc aminte de un fragment care m-a impresionat profund acum 7-8 ani și care încă mă emoționează:

„To see a world in a grain of sand
And a Heaven in a wild flower
Hold infinity in the palm of your hand
And eternity in an hour.”

-William Blake

Acest fragment a fost recitat de actrița Angelina Jolie în Lara Croft și citit de Rory Kinnear în Penny Dreadful. M-a atins profund atunci și continuă să mă impresioneze.

➡ Știu că ai cochetat și cochetezi și cu partea de regie. Ai în prezent proiecte la care lucrezi sau ai lucrat pe aceasta zonă?

Dalia: Da, cochetez cu partea de regie, mă pasionează mult și sper ca într-o zi să regizez clasicele filme americane alături de actori renumiți. Momentan am două scurtmetraje, unul realizat în Los Angeles (atunci când am și studiat acolo film making și regie), și unul realizat în București și Italia.

➡ Legat de filme, cu ce actor din România și cu ce actor de la Hollywood ți-ar plăcea să joci și de ce?

Dalia: Sincer, nu m-am gândit până acum la România, cred că sunt aici foarte mulți actori extrem de talentați și nu aș putea să aleg la momentul actual neapărat pe cineva anume, dar îmi doresc să colaborez cu Sebastian Stan, cred că am avea destul de multe lucruri în comun. Este un actor extraordinar, cu o profunzime remarcabilă. De la Hollywood o prefer pe  Zoe Saldana, o actriță cu o carieră impresionantă și cu un stil care mă inspiră.

➡ Știu că pare greu dar poți să faci un top cu 3 artiști minim la care ai apela să creeze muzică pentru un film la care lucrezi sau in care apari tu?

Dalia: Pentru muzica unui film, primul pe listă este Hans Zimmer. L-am studiat mult, iar coloana sonoră din Dune mi-a amintit de ce îl admir atât de mult. Apoi, Ivan Torrent și John Williams sunt alți doi compozitori fantastici la care visez să colaborez cu ei. Muzica de film mă inspiră constant, mai ales când mă concentrez pe creație sau chiar compoziție muzicală (o alta pasiune de a mea care mă însoțește de peste 8 ani).

➡ La final, un mesaj pentru cititori. 

Dalia: Pentru cititori, aș dori să le transmit un singur cuvânt: recunoștință. Deseori, în procesul nostru de evoluție ne pierdem în auto-critică. Însă atunci când începem să fim recunoscători pentru progresul nostru și pentru oamenii care ne susțin, auto-critica scade. Chiar și în momentele în care simțim că stăm pe loc, trebuie să realizăm că progresul este un proces continuu. Deschideți ochii și apreciați fiecare pas făcut până acum. Fii recunoscător și o dată ce ai conștientizat acest progres, nu te mai oprește nimic.