Rezumat:
De Ziua Internationala a Teatrului am vazut la UNATC spectacolul – Imparatul Mustelor. Pentru cei care n-au citit cartea, spectacolul are la baza romanul cu acelasi nume scris de Sir William Gerald Golding.
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983, Sir William Gerald Golding şi-a început cariera aproape de vârsta de cincizeci de ani, cu romanul Împăratul muștelor, publicat în anul 1954 şi tradus în română cincisprezece ani mai târziu.
Despre ce e povestea?
Prăbuşiţi cu un avion pe o insulă pustie, fără vreun „om mare” pe aproape, o gaşcă de copii au de trecut cea mai grea probă: supravieţuirea. Protagonistul, pe nume Ralph, care pare cel mai viteaz dintre ei, împreună cu un al băiat poreclit Piggy, reunesc membrii zborului şi îşi fac planuri pentru salvare.
Liderul cercetaşilor simte concurenţa şi îşi face propria echipă de vânătoare. Mărul discordiei, ca în orice altă haită, este postul de şef, însă a avea o cochilie care se decisese a fi microfon nu este de ajuns.
În curând, singurătatea şi, totodată, libertatea desăvârşită înfiripă sâmburele malefic în sufletele tinerilor ce se despart în două tabere. Scopul lui Ralph este de a ţine focul aprins, iar a lui Jack de a vâna.
Puştii se sălbăticesc şi totul scapă de sub control, iar germenii malefici îi fac să se lupte între ei, până ce se produc accidente. Cam atat despre carte ca sa ne intoarcem la piesa…
Spectacolul – Imparatul Mustelor, o lectie despre supravietuire
Primul lucru care mi-a trecut prin minte dupa ce am vazut spectacolul a fost piesa de la 30 Seconds to Mars – Hurricane. ,,Ai ucide ca sa iti salvezi tie, viata, ca sa salvezi viata cuiva? Ai ucide ca dovedesti ca ai dreptate?'”
Fetele de pe scena au facut o treaba fenomenala. De la coregrafie la emotie, de la replici la conflict, adaptarea romanului e foarte interesant transpusa in scena. Si lucrurile nu se opresc aici. Spectacolul are si o componenta interactiva unde spectatorii sunt ,,telecomanda” si pot decide in ce directie sa se duca actiunea.
In acele momente personajele de pe scena intra in modul freeze pana se termina jurizarea printre spectatori. Ideea e foarte inovativa dar exista si un minus. Daca ai parte de un public needucat ca sa nu folosesc alte invective din respect pentru munca celor de pe scena, acele momente se pot estompa pentru ca ideea de piesa interactiva este sa interactionezi cu actorii doar in acele momente regizorale.
Didascalia din public in timpul spectacolului are tot atat de mult sens ca sarea si piperul in frisca sau bere. Da, sunt bune aceste condimente dar in conditii coerente. Anyway, partea interactiva nu se termina cand se termina spectacolul ci continua si dupa cu un dialog transparent intre actori si public.
Evident, si aici e nevoie de un public educat, pentru ca daca unii vor sa vorbeasca doar ca sa se auda sau sa duca discutia in whataboutism, se duce tot vibeul.
Pe scurt, va recomand acest spectacol dar sper ca voi sa aveti parte de un public mai prezent la efortul actorilor de pe scena si mai putin la lipsa lor de bun simt si educatie. Ce am patit eu, cititi aici!
