Rezumat:
Stim cu totii acele enunturi cvasi inteligente gen: Ce e turcul pentru pistol, ce e peticul pentru sac, ce e cravata pentru camasa sau Ce-ar fi LIKE-ul fara FACEBOOK!:)
Nu sunt ipocrit. Si eu dau like. La poze, la comentarii, la diverse idei care imi suscita inteligenta sau ma amuza, dar fac lucrul asta pe contul unor persoane pe care, chiar daca nu le cunosc, pot oricand sa le accesez rubrica About si sa aflu…ca-n vremurile defunctului mirk ASL-ul (age, sex, location pentru generatia de hipsteri de dupa 2000:)
La fel si altii pe contul meu. Inteleg like-ul pe Facebook pentru ca stii cine ti-a dat like sau daca nu stii poti sa afli, sa-i vezi profilul, sa incerci sa-l cunosti, sa interactionezi…Ok. Pana aici totul e in ordine…
In schimb, incerc sa inteleg „LIKE-ul” offline – CLAXONUL! Ce e derutant e faptul ca acest dispozitiv are o vechime mult mai mare decat o are FACEBOOK…Chiar nu m-ar mira daca acea gasca de pusti trasniti cand au inventat facebook nu s-au gandit la claxon pentru ca altfel nu inteleg…Deja e un liant social…Dar asta pana intr-o zi!…Sa incep povestea
Recunosc, nu sunt fan sofat…Prefer bicicleta sau mersul pe jos…Intr-o zi ceva mai călduroasă, pentru că deja ne apropiem de primavara si nu mai miroase demult a iarna, am decis sa imi scot relicva de bicla la o tura. Si cum eram eu calare pe bicicleta vad doua vrabiutze, claxonez, deja simteam in mine celulele cum pocneau precum o portie XXL de cartofi prajiti in ulei la friteusa dubla ca și ele erau doua 😀
Am incercat sa opresc langa ele, initial m-au ignorat dar le-am spus ce aveam de spus ( e secret de blogger nu se divulga) am socializat, asa am aflat de exemplu ca una dintre ele lucrează la un restaurant cu specific arabesc unde fac cei mai buni cartofi prajiți pentru shaorma.
Asa de pofticios mi-a vorbit despre acei cartofi ca nu m-am lasat a doua zi pana n-am trecut pe la respectiva adresa. Credeti-ma, sunt dementiali, si sunt sigur ca am aflat si secretul. Aveau niste friteuze din Neckerman. Cred si eu ca ies cartofii asa.
Partea haioasă este ca acei cartofi au si efect creativ. Cand stateam eu asa si ii savuram ma gandeam cum ar fi fost ca femeile, domnitele, domnisoarele, fetitele, adolescentele cu sau fara iPhone, Gucci si alte lucruri de fitze sa se stranga periodic in locuri doar de ele stiute si sa-si etaleze „potentialul” dupa numarul de claxoane primite pe strada, ceva in genul Ca la facebook…Ai pus o poza sexy, ai 20.000 de like-uri inseamna ca deja esti diva…Poate asa merge si in mediul offline…Ai 17 claxoane de la scoala la tine acasa inseamna ca esti de valoare…:)))
Parca si vad femei „claxonate” cum scot repede telefonul din geanta ca sa bifeze acolo ca puscariasul care bifeaza cate zile mai are pana evadeaza:)))) Idei de blogger la ceas de noapte! 😀
