Rezumat:
O camera obscura. Totul negru in jur, MULT praf. Suspect de mult praf, mai ales ca acea camera e situata intr-o cladire de birouri la etajul 13. Geamurile exterioare sunt infecte. Parca au trecut prin doua razboaie. Din tot acest haos doar caloriferele sunt noi si albe imaculat cu sigla Arabesque pe o portiune dintr-un rest de banda de ambalat. Nu stiu cine se ocupa de curatenie dar clar nu se pricepe.
E suficient sa stai 3 minute, doar trei si te uiti in jurul tau si observi cu usurinta ca nimic nu e la locul lui in acest spatiu. In coltul din stanga un scaun de lemn comunist cu spatar, din acelea de cabaret ieftin cu speteaza potrivita pentru miscari lascive. Pe jos camasi imprastiate, ciorapi, indispensabili aruncati si o geanta de voiaj cazuta.
Merg mai departe si haosul se contureaza din ce in ce mai clar. Pe centru un dulap vechi deschis larg. In dreapta un pat pe care sunt imprastiate tricouri si alte haine. Pe speteaza scaunului sta agatata o pereche de blugi prespalata roasa la picioare, peticita, purtata de ani buni.
Ajung in balcon unde erau depozitate stive de polistiren expandat pregatit de montat in exteriorul balconului. Brusc isi face aparitia in camera si administratora spatiului. E ca o mumie, toata acoperita de ziare si taieturi de articole vechi. Lipici pe degete, ulei ars pe colturile unui sort, pete de la zeci de alimente. Arata mai nasol decat locul pe care se presupune ca vrea sa-l dea spre inchiriere.
– Dumneavoastra detineti acest spatiu?
– Da si m-am saturat. Ce, eu sunt closca din Evenimentul Zilei care naste pui vii? Tot eu, mereu si mereu sa creez, sa fac acesti blugi sa aiba personalitate pe strada, la metrou, acasa, pe blog, in viata!? De ce nu vrea si el o viata comuna, sa aiba si el un job ca alte milioane de oameni care se trezesc dimineata la ore fixe sa mearga la un job comun, pentru un sef care produce piulite, roti de esapament, carti de lipit pe frunte, stiri in imagini braille, sa fie si el ca tot omul?
– Doamna sigur va simtiti bine ?
– I-am spus odata cand vorbeam cu el, ca presa nu mai crede in valori, nu mai are morala, nu mai are principii, de ce insista ca exista? Dar el nu, BATMAN in sus, BATMAN in jos!? N-ai ce sa aperi, n-ai ce sa speri, vindeca-te de iluzii si traieste ca un anonim intr-o tara comuna.
– Doamna, nu stiu pe cine sunteti suparata si de ce sunteti atat de suparata dar eu am venit aici pentru ca am vazut anuntul de inchiriere apartament, proaspat renovat, calorifere noi, termopane, polistiren exterior, rigips si vata minerala interior pentru un coeficient caloric sporit si confort ridicat 350 euro. Asa scria anuntul. Sa inteleg ca am nimerit gresit?
– Da, ai gresit apartamentul. Eu sunt 39 chiar daca pe usa scrie 36 dar s-a intors cifra noua. 36 e mai jos cu un etaj, ai trecut de el cand ai urcat scarile. Probabil ai vazut si tu ca nu mai merge liftul.
-Am inteles, multumesc…
eok