Adi Neacșu sau o poveste despre creativitate fără limite, de la stand-up la Teatru Simplu

Pe Adrian Neacșu sau Adi Neacșu l-am întâlnit la GRUPA de LUNI de la Teatru Simplu. Care e povestea lui și de ce teatru, vom descoperi împreună…

➡ Salut Adi. Cum ai aflat de Teatru Simplu și de ce ai ales să te implici în acest proiect?

Salut Bogdan! De Teatru Simplu am aflat de la psihoterapeutul meu. Eu sunt o fire destul de creativă. În copilărie eram pasionat de lucruri militărești și construiam imitații de arme pe care le făceam din ziare lipite cu mult adeziv.

Pe lângă asta, lucrul care a rămas mai mult cu mine și pe care îl mai fac și în ziua de azi, este scrisul. Făceam asta din școala primară fără vreun motiv anume, îmi plăcea să inventez eu povești sau să le adaptez pe cele pe care le știam deja. De exemplu, reinterpretam episoade din desenele animate de la tv.

Scriu și acum. Îmi doresc să ajung să îmi dezvolt pasiunea asta și poate o să devină și un side job cu timpul. Cu toate astea, viața m-a dus într-un domeniu diferit – în cel de vânzări/business development. Partea buna e ca compun mailuri coerente 🙂 Ai aflat asta deja și tu 😀

Partea mai puțin bună este că m-am îndepărtat de ceea ce făceam în mod natural și că am pierdut abilitatea de a ști cum să mă bucur de proces. Atunci când scriu mi-e greu să simt (știu că e foarte vag, însă nu am un cuvânt mai bun), să rămân în flow-ul procesului de creație pentru mai mult timp și să nu mă gândesc la destinația finală.

Poate că e un răspuns mai ambiguu și mai complex decât te așteptai, dar am venit la acest curs atât din motive personale, cât și sociale. Vreau să învăț cum se formează un proces creativ, cum să rămâi prezent, dar și ca să pot scăpa de anumite bariere pe care inconștient le pun – cum ar fi că mă judec pe mine și pe cei din jur.

Din punct de vedere social, vreau să cunosc mai mulți oameni care sunt ca mine, care au aceleași pasiuni, obiective îndrăznețe și cu care să pot lega o conexiune și o prietenie. Nu știm niciodată cât de frumos se pot schimba lucrurile din jurul nostru atunci când cunoaștem oameni noi și ne creștem cercul.

➡ Cum priveai teatrul înainte de Teatru Simplu și cum îl privești acum? S-a schimbat ceva în percepția ta după primul curs, prima lecție, prima experiență?

Am știut dintotdeauna că nu este simplu să faci teatru sau să joci un rol, în general. Cu toate astea, nu știam câți pași trebuie să faci ca să ajungi acolo. În primul curs am descoperit tot felul de exerciții, idei și perspective la care nu m-aș fi gândit vreodată.

Eu sunt foarte pasionat de fotbal și am jucat ceva timp la diferite cluburi când eram adolescent și tind mereu să fac paralele :)). Acum parcă abia învățăm să mergem. Până la dat cu piciorul în minge mai avem cale lungă. Nu mi s-a schimbat neapărat percepția despre teatru, doar că mi se pare mult mai tare decât mă așteptam.

➡ Cum se împacă activitatea ta de la job cu arta teatrului?

Cred că mă ajută să empatizez mai mult. Nu cred că urmăresc ca prin teatru să-mi dezvolt neapărat activitatea la job. Dacă va exista un impact pozitiv, este binevenit, dar eu urmăresc mai mult un imparc în viața personală. Un lucru pe care l-am simțit încă de la primul curs este că mă simt mult mai liniștit la finalul lui.

➡ Ce îți place cel mai mult la ideea de a fi actor? Experiența în sine, provocarea unui nou rol de fiecare dată, scena, contactul cu publicul sau cauți altceva?

Îmi place că poți trăi situații din diferite vieți. În teatru poți trăi o zi din viața unui avocat, doctor, polițist, criminal, bețiv, rege… you name it. Și mai presus de toate astea este că trebuie să îi înțelegi și să te lași pe tine ca să devi ceva ce probabil nu vei fi niciodată. Mi se pare foarte interesanta ideea asta de sprinturi. Un spectacol în care trebuie să ai focusul la maximum și să joci un personaj. Pentru câteva ore nu mai ești tu.

În ceea ce privește contactul cu publicul, eu am făcut aproximativ un an de zile stand up la nivel de amator. Am avut contact cu publicul și e interesant faptul că ai feedback instant. Poți coborî de pe scenă plutind pe nori dacă ai avut o seară bună sau cu moralul la pământ dacă în timpul cât ai fost pe scenă i-ai auzit cum clipeau și nimeni nu a râs. Bineînțeles, teatrul este diferit. În primuk rând, este muncă de echipă, pe când la stand up ești tu cu tine cu un microfon în atenția a câtorva zeci de oameni.

➡ Care sunt top actori de la Hollywood care iti plac si de ce?

Cred că era mai ușor dacă mă întrebai de regizori. Aici sunt foarte mulți și e incorect să menționez doar trei, dar voi incerca:

Jack Nicholson – pentru că a jucat în toate genurile de film și în toate a fost foarte foarte bun. Eu l-am descoperit in Shining, iar scena ceea în care sparge ușa cu toporul și zice „Here’s Johnny” este una dintre cele mai emblematice din cinematografie.

Jennifer Lawrence și Emma Watson (nu mă pot hotărî) – știu ambele sunt tinere și nu au la fel de multe filme și experiență în spate precum Maryl Streep sau Julianne Moore, de exemplu, dar ambele au început în forță cariera și mi se pare că sunt adaptabile pe orice gen de film. Deja sunt printre cele mai mari actrițe de la Hollywood și sunt curios cât de sus mai pot merge în viitor.

Ryan Reynolds, Jake Gyllenhaal, Hugh Jackman – Ryan Reynolds se joacă pe el în majoritatea filmelor, știu asta, dar e super tare tipul și îmi dă o stare de bine. Pur și simplu parcă umple orice film în care joacă.

Jake Gyllenhaal și Hugh Jackman au jucat împreuna în Prisoners și mi s-a părut unul dintre cele mai bune duo-uri. Ambii pară știu să-și aleagă filmele în care să joace și le completează prin actoria lor.

➡ Un mesaj pentru tinerii care vor sa incerce actoria. Ce le-ai spune ca sa vina si ei la Teatru Simplu?

Știu că cel mai greu poate fi să iei decizia și să vii, mai ales că nu știi la ce să te aștepți, crezi că vei fi judecat și că te vei face de râs (sau îți vei lua cringe, cum se mai spune). Nu este deloc așa, mai ales pentru că nu ești singurul care simte asta. Cu toții „semnează” o convenție în care toată lumea este implicată, se susține, nu judecă și vrea să te ajute la fel cum și tu îți dorești. Se muncește umăr la umăr pentru un scop comun. Asta e cel mai frumos. Mai vreau, mai vin, imi mai trebuie 🙂