Rezumat:
Nu e nicio forma de a se opri,
Sub cupola noptii tacute,lacrimand
In atmosfera inchisa,tipetele mele nu se aud.
Mergand mana in mana cu Moartea,
Aceiasi privire goala,de ce nu pot muri macar o data?
Tanjesc dupa libertate,iar sufletul urla….
Lasa-ma sa mor,cu capul pe pamantul rece si umed.
Departe de minciuni si prefacatorie,singura.
Apasarea palmelor tale pe piept nu ma va aduce inapoi.
Nu vad nicio lumina,dar stiu ca acum sutn fericita.
Imi vezi sangele si gustand din el,realizezi ce sunt.
Propia umbra dispare in neant,
Si din oase imi fac aripi,acum plec….
Te rog sa nu am astepti ca alta data,unde soarele si luna se intalnesc,
Nu o sa mai apar zambind si alergand ,cu parul lasat mangaiat de vant,
Unde stelele canta la harpa
Iar dragostea insasi prinde forma umana in fiinta ta rara si perisabila.
AUTOR: DORA KOSLOV
