Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Trec clipele furtiv spre nicaieri,
Ma zbat intrinsec in cautarea acelui EU,
Privesc lasciv la umbrele ascunse in penumbra trecutului meu,
Si ratacesc emotiile care stau la colt la panda.
Atat de multe canale de comunicare intre noi,
Un sms banal, doua trei semne tip „emoji” cu sau fara sens,
un telefon pe skype sau unul extrem de frugal,
un status pe messenger, o poza instant,
si ajungi sa-ntelegi alienarea din tine,
cand nimic nu-i la fel, si totu-i prea mult si se pierde.
Eu cred ca limitarea te ajuta sa zbori,
sa pretuiesti secunda dintre tine si ea,
sa speri ca va raspunde ea la acel telefon fix
si nu tatal ei sau mama sa…
Acum totul pare penibil de simplu, si e din ce in ce mai complicat sa simtim.
te apropii de ea si vrei sa-i spui cat inseamna,
dar te asteapta o suspiciune – Ne e teama sa ne asumam…
E mult mai confortabil sa te pastrezi in singuratate,
sa pui bariere intre tine si lumea din el,
sa cauti experiente in harti culinare,
in pahare de vin si calatorii spre nicaieri.
Iar Timpul se scurge precum eterul in intuneric,
Si vrei sa poti sa spui ce simti, ce visezi,
dar lumea e prea preocupata de sine sa-ti asculte emotiile cand dor.
A expirat si Romantismul si a ramas o eticheta frivola,
unde se coloreaza cu sclipici si pomada de trandafir
cuvinte inerte precum Te iubesc si Imi e dor
Nimic nu mai multumeste setea din noi, ne ascundem in crampeie de sticla si umbre,
umblam goi si ne imaginam haine pe noi,
dar e doar iluzia unei fericiri din era postfordista…
A expirat si Romantismul ratacit,
Si totu-i o cautare hilara dupa himere perpetue si perfecte,
Tastam pe wall-uri digitale gesturi mari, scriem si scrijelim emoticoane stinghere,
Visam la discutii si grupuri de varsat lacrimile in van,
si uitam sa simtim pentru ca ne e teama ca nu cumva sa ne placa si sa TRAIM…
Azi poti sa fii brav daca ai 5000 de like-uri la o poza,
daca toti iti comenteaza cu inimioare,
daca ai o comunitate de „n” luate cate „k” de fani care iti dau share la o postare,
azi esti brav daca ai un blog, 3,5,7 toate cu domeniu sau blogspot,
azi esti brav sa mergi la conferinte, seminarii, training-uri si concerte pop-rock,
dar sa fii romantic, sa gandesti cu emotii, e prea depasit, e prea de tot.
Sa ai curajul sa vrei sa iubesti, sa simti dorinta de o imbratisare,
e mai straniu decat atunci cand ii propui unei persoane „un pic de sex” pentru o noapte…
Avem atat de mult timp sa comunicam fara sa spunem nimic
si ne mai ramane atat de putin timp ca sa simtim…
Romantism eXpirat si ratacit, nimeni nu-l mai vrea,
totul e pe baza de logOUT si logIN…ATAT!
Traim clipe cand PAROLELE sunt Case-sensitive si simt
iar oamenii sunt doar numere cu CNP si prenume inerte…
[yasr_visitor_votes size=”large”]
