Rezumat:
EPILOG
În apropiere de Brașov, lângă actualul drum național DN1, se întindea, în vremuri demult apuse, o pădure de stejari. Natura, în măreția sa, încă nu fusese cucerită de civiliziația omului. Iar când acest lucru s-a întâmplat, spre încântarea și bucuria noastră, a celor din prezent, s-au păstrat intacte câteva mărturii ale acelor timpuri. Astfel, astăzi mai există câțiva stejari deja seculari, falnici și neînfrânți de efemeritate, trei dintre aceștia situându-se chiar pe actualul domeniu al unui modern complex turistic de 4 stele, care le poartă cu mandrie numele: 3 Stejari.
Rânduri, gânduri, idei, amintiri și emoții,
toate ne trântesc în stări intense de fibrilații,
Din dorinta evenimentelor perfecte,
din dorinta unor povesti sublime, fara defecte…
Am aruncat cu ele, ca si cand as arunca cu zarurile...
Si le-am lovit de peretii inimii, dar n-au vrut sa se sparga..
Am incercat sa le inec in lacrimi, dar stiau sa inoate…
nu stiu de unde, eu, sincer, nu stiu…
Am incercat sa le arunc din strafundul mintii mele
in golul pe care-l lasi mereu in urma
cand uiti ca exist, sau, daca iti aduci aminte
imi vorbesti de parca n-as fi existat…
dar au invatat sa zboare frenetic si mi se lipesc
in continuare obsesiv de Speranta,
de ganduri, de idei, si pastreaza inca in ele adanci sentimente…
Nu stiu care imi e locul,
sunt zile cand sunt pe pilot automat,
si clipele, perfide, se prefac ca se topesc,
ca dispar, de parca nici n-ar fi existat
si am impresia ca merg inainte…eu cu mine
dar e doar o iluzie….
Si cand te gandesti ca sunt doar un pumn de clipe…
Si atunci am inteles, am gasit sensul intr-un aparent non-sens,
trebuie sa ma casatoresc
O Cazare in Brasov mi se pare cel mai firesc,
eu sunt cu originile in Satic,
de la stramos, de la Bunic,
Piatra Craiului mi-a vegheat copilaria precum parfumul de femeie tineretea,
De multe ori, ca un masochist feroce
le strig eu pe nume, le pun sa-mi cante
sa-mi danseze in palma…Stii cat am fugit dupa gandul tau
ca sa pot sa ti-l strang in palma?
Sau cat a trebuit sa astept ca sa simt ca ajung la sufletul tau
dintr-un sarut!?
Dar nu stiu daca am ajuns vreodata…
sau daca am ajuns, mai mult ca sigur, din reflex,
ai aruncat cu mine de pamant pana m-am frant si eu
si aripile care incepeau sa creasca…
de frica sa nu nasc in tine clipe ca ale mele
clipe care nu mor, dar care dor…
clipe care nu striga, dar care tipa in tacere…
clipe care se duc, dar se intorc si stau pe loc mai incapatanate…
Spune-mi TU, ce sa fac azi cu acest PUMN de CLIPE!?!
Daca tu si cu alte tale cuvinte se tem sa spuna DA
cand eu te invit la Nunți în Brașov cu mine de mâna?
Haide, spune da, doar vezi ca aici visul e in casa ta?
Ca totul radiaza, straluceste, hai sa ne iubim regeste…
scris pentru Spring SuperBlog 2015
