Rezumat:
PAPER TOWNS e un film perfect pentru ca e #peBuNe. Nu iNtamPlatOr sCrIu asa pentru ca si eroina din film, Margo alias Cara Delevingne foloseste acest stil. Motivul ei? „E neDrePt pentru liTerEle din miJlOC” 🙂
Este un film cu adolescenti, dar nu e un film cliseu. Nu avem glume sinistre si sexiste, povesti siropoase de iubire, intamplari cu oameni reali dar scoase extrem de mult din context. Filmul nu exagereaza nicio linie. Rupe din realitate o bucata de hartie si o serveste pret de aproape doua ore. Filmul are atat de multe similitudini cu viata mea incat, in timpul vizionarii am avut impresia ca m-am intalnit cu mIne cEl de acum 14 ani…
➡ Despre baiEti ca adoLesCenti rataciti
In Paper Towns cunoastem adolescentul american asa cum e el in realitate, asa cum sunt baietii care trec de pubertate in realitate. Plini de hormoni dar introvertiti, capabili sa vorbeasca despre ce simt cu fata pe care o simpatizeaza doar daca sunt ametiti bine, visatori la modul holistic de ireal, traind iubiri care se nasc din nimic si acolo mor, care privesc orice zambet din partea ei ca un mesaj de iubire eterna cand, de fapt, e doar un zambet. Asa e si personajul Quentin alias Nat Wolff.
Asa eram si eu. Imi aduc aminte de adolescenta mea cand credeam orice si visam tot, cand ma bucuram ca un copil tembel cand acea Ea imi zambea si ma visam al ei pentru toata viata si ea doar facea misto sau pur si simplu era un joc, o aventura…
➡ PenTru ca sUnt feTe care chiar te schImba
In capcana asta am cazut si mai tarziu, nu conteaza cati ani aveam, dar pentru EA am fost o aventura de-o vara si eu am privit totul ca pe un joc cosmic, universal in care karma, fatum si destinul mi-au soptit sa gust din fericire. Am urcat-o pe un piedestal mai inalt decat cele mai ambitioase orgolii si azi, dupa ani, imi dau seama ca a fost doar o fata, speciala intr-adevar dar nimic iesit din comun, doar mintea mea transforma totul in inorogi, povesti nespuse si nemuritoare…
Acea EA era precum Margo din film. Dupa o viata de cutume si reguli in care a crezut in castele de sticla, casnicii, iubiri, sacrificii si devotament si-a gasit adevarata menire, libertatea si azi calatoreste, iubeste clipa, culorile, arta, arhitectura, design-ul, desenul, tot ce e mai frumos din viata libera ca o pasare calatoare prin Europa si nu numai.
Margo e la inceput de drum dar deja calatoreste mii de kilometri. E un suflet rebel care crede in acel ceva dincolo de ideea de familie, copii, casa. Pentru Margo tot pamantul pe acasa.
➡ adolescenta ca o coLectIe de foi de hartie
Quentin traieste intr-un singur univers, Universul Margo. Ea traieste cu adevarat viata – Esenta din ea, libertatea totala. Intersectia dintre cei doi ii schimba lui perceptia despre tot si asta pentru ca asa se intampla cand o cometa se ciocneste cu o gramada de pamant.
Filmul te tulbura pentru ca te arunca in cele mai ascunse colturi ale trecutului tau. Filmul nu judeca dar te ajuta sa judeci mai limpede franturi din viata ta. Filmul nu condamna pe nimeni la nefericire dar te face sa vizualizezi mai clar limita dintre iluzie si deziluzie.
Despre Paper Towns poti sa scrii daca vrei sa vorbesti despre carte, despre regizor, despre actori. Dar e greu sa scrii despre ce ai simtit, ce ai trait pentru ca pe fiecare va misca diferit acest film.
➡ ConcluZii de fiNal – Paper Towns un teSt de maTuRiTate
Filmul e un test de maturitate pentru cei care inca invata ABCD-arul inimii. Filmul vorbeste despre clipa, despre cum sa nu ratezi momente si despre ce inseamna sa citesti cu adevarat ceea ce vezi si nu iti imaginezi ceea ce citesti. Daca esti adolescent, baiat, barbat, te ajuta sa vezi cat de important este sa pui intrebarile la timpul care trebuie decat sa iei decizii bazate pe presupuneri. Pentru ca iubirea, inainte de a fi o emotie, e un sentiment si ca sa fie un sentiment veridic trebuie sa te cunosti si pe tine dar mai ales sa-l cunosti/ sa o cunosti pe cel sau pe cea despre care spui ca o iubesti.
Nu e siropos pentru ca asta dovedeste filmul. Daca vezi o fata la 7 ani si tu spui ca o iubesti doar ca o vezi si pastrezi acea emotie juvenila pana la 17 ani intr-o forma nealterata e o problema pentru ca tu traiesti doar iluzia unui sentiment nu sentimentul in sine, traiesti praCtic o iubire de hartie nescrisa pe o bucata de foaie alba…
Nici macar titlul filmului nu e o metafora…Intr-adevar are sensuri ascunse si multiple dar exista notiunea de „orase de hartie”. Sunt acele orase pe care le deseneaza cei care fac harti ca un fel de patalama si drept de proprietate intelectuala.
Nimic din filmul asta nu e iReal. Totul e o poveste, o poveste cu un final prea bun ca sa-l stric aici in cateva randuri…Mergeti la Paper Towns pentru ca stiu sigur ca si voi ati trait cel putin o data in viata o iubire precum o foaie de hartie…
Din 14 august in cinema. Film distribuit de OdeOn.
