Rezumat:
Ceata…De 48 de ore merg cu 10 noduri…Sunt inca in Oceanul de Idei si goeleta rezista…Vantul imi bate din pupa dar incerc sa navighez doar cu cateva panze…Am pus deja in varful catargului steagul de la www.bibanu.com…Doar ei mi-au dat vant in Oceanul de Idei pentru ca la ei gasesc cele mai cool piese de pescuit pentru tot felul de pesti, de la caras la stiuca, de la pastrav la somn, de la biban la rechin 🙂 …Scartait de scripeti, valuri care se lovesc de goeleta…Dar aud un fasait strain, un zgomot ciudat…Cred ca las un pic ancora la intamplare…Oricum sunt in deriva…E o noapta ca smoala, niciun semn pe cer, niciun reper, la GPS-ul de la telefonul virtual nu am semnal…sunt fara ochi…Dar sanatos…Si totusi ce e cu zgomotul asta deranjant…parca se vede ceva…
(Eroul nostru s-a dus in locul de unde provenea zgomotul…A aruncat o plasa si…cand a tras de ea a cules un flacon de plastic fara eticheta, fara niciun semn…A desfacut sticla si din ea a cazut o scoica legata cu trei fire de par de culori diferite, brunet, blond si castaniu/saten, iar in scoica era scris ca si cand ar fi fost un mesaj de ostracizare LATITUDINE 6,67 grade N si LONGITUDINE 8,87 E…plus o semnatura ciudata cu font Arial)
– Ce sa fie asta? Din ce stiu eu la acele coordonate nu se afla nimic dar stiu ca prin apropiere se afla Bariera de Corali…Ma aventurez…Sa vedem ce iese…
(Ziua se pregatea sa treaca in dimineata cand a ajuns eroul nostru la destinatie…Liniste in jur, bezna ca in adancul intunericului, ceata cat sa o tai cu orice cutter, miros de alge….)
Vad niste lumini obscure din adanc…Ma arunc sa vad…
(Eroul nostru a intrat in apa si a vazut o lumina stranie care licarea in diverse culori din spatele unui banc de corali uscati…S-a apropiat si ca intr-un vacuum a fost absorbit…Cand s-a trezit era cu hainele zdrente si legat de un scaun cu curele din piele de caracatita…Scaunul era aspru ca piatra ponce dar era facut din corali…)
Unde sunt!? Pare un laborator…
(S-a aprins lumina, o lumina difuza care venea de la niste licurici de balta tinuti prizonieri in borcane iar eroul nostru a putut sa vada camera in care se afla…Era o camera semi-intunecata, avea o culoare mov-pal amestecat cu tente de verde si peste tot un „B” stilizat…Dupa un timp de eroul nostru s-au apropiat trei domnisoare voluptoase, imbracate sumar in lenjerie intima, toate SIRENE…cu forme si gesturi naturale…Una avea parul negru precum abanosul, una avea par castaniu precum painea rumenita iar ultima, care parea leaderul lor era blonda cu parul balai ca spicul de grau parguit…)
Am emotii…parca sunt un personaj amorf…Intuitia mea, odata un adevarat Cerber Spartan s-a pierdut pe drum, privirea mea e captivata de frumusetea lor…Nu ochii, nu buzele molatice, nu sanii aproape goi ci pletele lor m-au vrajit complet…Au un farmec aparte…
–Cine sunteti voi?
–Noi suntem SIRENELE din Adancuri…Eu ma numesc Scoica Balaie si am grija de aceasta pestera si de comorile ei…Am cunoscut pana acum multi corsari si multi marinari care n-au inteles farmecul nostru si farmecul lucrurilor pe care le oferim…Noi, din suflet si cu suflet incercam sa ajutam persoanele care au nevoie de ajutorul nostru, dar lumea e bombardata de mesaje de tip „la piata” si s-au obisnuit cu tot felul de denumiri din export pentru lucruri pe care le pot gasi si aici…Nimeni nu mai stie sa pescuiasca corect si toti cumpara tot felul de prostii de peste tot cand adevarata calitate se gaseste doar aici
– Stai asa ca nu inteleg nimic…Cine si ce vreti de la mine!? Eu am plecat intr-o aventura blogosferica, am de colindat mari si oceane nu sa pierd vremea prin pesteri…Ce vreti de la mine, de ce sunt prizonierul vostru? Eu stiu sa pescuiesc. Uite, mergeti sa vedeti barca mea. Am mulineta Okuma Trinity si am cele mai noi accesorii de la BIBANU…
– Pentru ca numai asa ai putea sa intelegi…De ce nu asculti de surioara mea cea blonda…Eu sunt Midia de Foc si nu am vrut sa te leg…Dar voi acolo faceti glume proaste de marinari, va atacati aiurea, nu mai aveti urma de respect pentru munca si stradania noastra…Si nu mai respectati marea si pestii…
-Si ce vreti sa fac eu? Sa fiu emisarul vostru? Sa fiu ambasadorul vostru? Ce vina am eu? Sunt multi ageamii care se considera pescari si stau la capul podului la misto…Un pescar adevarat are scule adevarate si ele se gasesc doar la Bibanu dar multi nu inteleg asta…
–Poate ca ai dreptate…Eu sunt Stridia de Abanos si te inteleg si pe tine…Surorile mele sunt mai aprige pentru ca au o varsta si deja s-au saturat…Eu sunt mai tanara si o sa am rabdare sa-ti explic…In primul rand produsele noastre sunt mai mult decat ceea ce par…Nu sunt produse obisnuite…Sunt produse fermecate…Cine le foloseste cei mai multi pesti pescuieste…
–Si de asta ma tineti prizonier…Ca sa faceti lectii de PR cu mine?
– [TOATE in COR]…NU! O sa iti aratam toate…
(Si i-au aratat…L-au dezlegat, l-au dezbracat pe eroul nostru si l-au lasat sa vada, sa guste, sa atinga, sa simta ce inseamna sa faci dragoste cu trei sirene..Pentru ca orice personaj are nevoie de intimitate, nu o sa fac prea multe dezvaluiri despre ce s-a intamplat mai departe…cert este ca personajul nostru a fost in extaz pana dimineata si stie ca are de povestit cea mai tare poveste de pescar…In loc sa pescuiasca el pesti a fost pescuit…de trei nimfe)
Va multumesc fetelor…O sa imi notez acest loc in agenda de lemn din cala vasului…Sunt obosit din cauza voastra si va multumesc pentru atentia acordata…
(TOATE in COR) Placerea a fost si de partea noastra…(Se aud chicoteli, rasete]…
E tarziu si aici la mine pe goeleta…Pana data viitoare…TOATE CUVINTELE SUS!
