Idei cu emotii, Social

Guest Post: De ce oamenii isi spun: Adio!

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Mihaela Scarlat este psihoterapeut de orientare cognitiv – comportamentala, punad accent in sedintele de terapie pe resursele si pe strategiile rapide pe care clientul le poate accesa pentru rezolvarea situatiei. Are o experienta de peste 8 ani in lucru cu clientii, pe diverse teme: fobie, burnout, anxietate, depresie, tulburare obsesiv-compulsiva, tulburare de stres post-traumatic, disfunctie sexuala, tulburare de somn, tulburare de apetit alimentar, dependenta de substante sau jocuri de noroc. Sedințele de psihoterapie pot fi de asemenea focusate pe creșterea personala si profesionala, pe consilierea in cariera sau pe planurile de a atinge performanta ca specialist, manager sau antreprenor.

Sedintele sunt inviduale sau de grup, atunci cand obiectivul este solutionarea problemelor din cuplu sau din familie.

In urmatorul articol Mihaela a ales sa vorbeasca despre burnout-ul emotional si alte lucruri utile si de impact.

De ce oamenii isi spun: Adio!

Principalele cauze ale erodarii relatiei: interventia parintilor in spatiul personal al cuplului sau in deciziile care ii vizeaza pe cei doi, luarea relatiei for granted, in care de regula, doar unul mai depune energie pentru a o consolida sau mutual, ambii partneri se distanteaza, devenind colegi de apartament, bazarea relatiei doar pe atractia fizica, fara sa existe valori comune sau aceleasi planuri de viitor. Cuplurile au nevoie sa negocieze atunci cand vine vorba despre subiecte precum: cariera, administrarea banilor, locul in care vor locui, intemeierea unei familii.

Despre ,,sindromul cuibului gol” trait in special de mame, s-a scris mult in literatura de specialitate. Parintii, care simt ca isi pierd copiii, atunci cand acestia ajung in punctul de a avea propriii copii, insa aleg in cele din urma sa cedeze presiunii parintilor, de a se reintoarce in cuib. Facem alegeri in fiecare clipa, foarte putine relatii se prabusesc instant, de regula, este proces lent, subtil, in care, ambii parteneri saboteaza relatia.

Ce am constatat in sedintele de terapie de cuplu, este ca unul dintre parteneri este in postura de ,,tomberon emotional” al celuilalt. Stiu, suna dur si de cele mai multe ori, niciunul dintre partneri nu este in acel rol, cu intentie. Doar ca unul dintre ei, varsa toate grijile si discursurile corporatiste sau antreprenioriale, in sufletul celuilalt, zilnic, din ce in ce mai mult. In loc de activitati placute, spatiul de emisie este incarcat cu stiri despre cifre, conflicte la job, griji legate de viitor, etc.

Este important ca cei doi sa discute si sa se sprijine in momente dificile, insa recomand alocarea a 15 minute de discutie despre job sau treburi administrative si alte 30 de minute, pentru activitati indoor sau outdoor. Conteaza foarte mult cum te raportezi la partner, daca il privesti in raport de egalitate, daca il/ o admiri pentru ceea ce este in prezent si nu pentru proiectia pe care o ai despre acea persoana, in viitor.

Doar trecutul si prezentul, dau date corecte despre cum s-a format un om, cum a gandit si actionat, ce realizari a avut, la ce valori s-a raportat in diverse contexte. Daca nu respecti trecutul unui om, nu accepti radacinile, originile lui, realizarile sau greselile pe care le-a facut, stilul pe care deja si l-a format, daca prima reactie este de a interveni si a schimba acel om, aceea nu este iubire, este proiect. Si ca in orice proiect, exista un deadline.

La finalul relatiei se ajunge la burnout emotional: incapacitatea de a da sau de a primi, in functie de limbajul de iubire al fiecaruia. Recomand o carte ce poate ajuta multe cupluri sa-si reseteze relatia si sa o duca intr-o directie faina: Cele 5 limbaje ale iubirii, de Gary Chapman.

➡ Despre mitul, ca profesia te impiedica sa traiesti o mare iubire

Cand iubesti autentic, vei simti nevoia de a petrece timp cu celalalt si nu va exista un conflict constant intre viata personala si cea profesionala. Poate vor exista si perioade mai aglomerate profesional, insa acel putin timp petrecut impreuna, va fi de calitate.

In schimb, daca unul dintre cei doi sau ambii, fug de asumarea unei relatii, cu tot ce implica aceasta, cufundarea in munca va fi intotdeauna, varianta cea mai facila. Si timpul trece iar timpul, nu iarta. Sunt cupluri care sunt impreuna de ani de zile iar legatura dintre ei a devenit mai degraba tranzactionala, fiind colegi de apartamament, dependenti emotional unul de celalalt sau dimpotriva, reci si insensibili.

O relatie, pentru a putea creste si dezvolta armonios, are nevoie de atentia fiecaruia, in egala masura. Eu cred mult in echitatea in relatie, sa dai, atat de mult cat vrei sa si primesti.

In perioada pandemiei, cuplurile au trebuit sa se adapteze la o noua realitate: de a sta impreuna mult mai mult timp, de a oferi unul altuira mai mult spatiu sau mai multa atentie. Multe cupluri au ales sa faca terapie nu doar pentru a impiedica destramarea relatiei, ci si pentru a petrece constructive timpul, era de fapt un cadou, pe care si-l ofereau, unul altuia. Terapia de cuplu nu indica intotdeauna semnul unei disfunctii in relatie, poate fi decizia de a investi intr-o relatie, despre care crezi ca iti poate aduce implinire.

➡ A salva sau a nu salva relatia?

Daca nu exista abuz emotional sau fizic, o relatie se poate recladi, se da un restart, se rediscuta prezentul si viitorul respectivei relatii, se constientizeaza comportamentele care au daunat relatiei, se preintampina aceleasi comportamente. Nu exista o reteta exacta, fiecare cuplu are propria poveste si propriile cumpene pe care este nevoie sa le treaca, pentru a continua. Daca ar fi totusi sa dau o recomandare, este aceea de a nu ascunde suferinta, de a nu sterge lacrimile doar pentru ca celalalt sa nu le vada. O despartire doare, daca aceasta durere nu exista, inseamna ca relatia nu atinsese momentul maturitatii.

Aici intervine partea tricky. E foarte rapid acum sa se dea unfriend pe retelele de socializare si sa se continue postarea episoadelor bright din viata, facandu-l pe celalalt sa creada ca nu a insemnat nimic, ca este uitat usor. Gasi-ti contextul de a va exprima emotiile in cel mai autentic si vulnerabil mod posibil, plangeti impreuna, pentru ca va doare pe amandoi, pentru ca decideti sa urmati drumuri diferite. Peste ani, in locul acelor lacrimi, apare un zambet de recunostinta, pentru ca omul care v-a fost alaturi un timp, a avut contributia lui la dezvoltarea voastra personala.

Nu ardeti poduri, ascultati daca vi se cere iertare, transmite-ti scuze pentru un comportament non ok, treceti peste orgoliu. Una dintre cele mai grele si insistente intrebari, ce apare dupa o despartire este: ce ar fi fost, daca? Desigur, odata ce se intra in capcana acestei intrebari, apar multe consecinte: posibila depresie, frica de a intra intr-o noua relatie, comparatia actualului partner cu cel de dinainte, refugiul in trecut si idealizarea trecutului.

O sa imi permit o comparatie, desi nu se poate pune un semn de egalitate, intre cele 2 evenimente: iesirea din relatia si demisia de la un job. Si la job si in relatie trebuie sa fii prezent/a, cu focus pe ce este de facut in rolul respectiv. Ori, intrebarea: ,,ce ar fi fost daca?” epuizeaza din energia care merita acordata prezentului, pentru a putea construi viitorul.

➡ Distruge un copil, relatia de cuplu sau progresul in cariera?

O relatie implinita va continua sa creasca la fel de frumos, odata cu aparitia copilului. Desigur, atentia se poate muta o perioada asupra noului sosit, insa sunt foarte multe cupluri care continua sa aiba aceleasi activitati ca inainte: merg pe munte impreuna cu copilul in conditii de siguranta sau isi planifica din timp, un weekend in care aleg sa fie doar ei doi.
Copiii, nu pun piedici in relatia de cuplu sau cea profesionala. Copiii te dezvolta ca Leader, pentru ca au capacitatea de a te inspira in fiecare zi prin ingeniozitatea si creativitatea lor.

Cunosc multe femei, care conduc organizatii mari si sunt si mame a doi sau trei copii. Cred ca toate diplomele sau trofeele pe care o organizatie le ofera ca recunoastere pentru rezultate, nu pot egala momentul in care, primesti la maternitate, acea bratara cu numele copilului tau.

Si la fel, pentru barbati, cand se uita pentru prima data in ochii copilului lor si isi dau prima oara un ,,give me five”.

 ➡ De retinut!

Mihaela are si o experienta de peste 10 ani in managementul resurselor umane, sprijinind companii mari in setarea strategiei de recrutare, onboarding si training.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *