Sunt rasturnat,
Sau lumea s-a prabusit peste mine intr-un abis continuu…
Ma simt strivit de nisip inert intr-o clepsidra rasturnata,
care nu curge ci se sparge spre un orizont sucit…
Nu stiu cum ar trebui sa fiu
cand timpul e atat de perfid…
Valorile sunt non-valori,
Succesul se cladeste pe insuccesele unor mase fade,
Prohibitia inlocuieste moralul,
etica e privata de ipocrizie,
nimic nu este in mine cum ar trebui sa fie in VOI…
Sunt doar un crampei de nisip ud,
spalat la infinit,
de Luna, de Soare
de acest Pamant fara logica…
Nu stiu capatul lui,
dar simt capatul clepsidrei mele rasturnate…
Poate o sa apara din neant CEVA
care va aseza clepsidra la locul ei asa cum trebuie…
Poate…
Sau mai bine ma ridic si ma scutur singur de nisip…
poate…
Numai gandurile captive se pot elibera….intr-o zi………….
Bogdan Daradan
In sfarsit, o poezie a zilelor noastre, cat se poate de inteligibila. Imi place foarte mult.