[yasr_overall_rating size=”large”]
Visele, speranta unei minuni, indeplinirea unei dorinte, toate acestea se infiripa in mintea umana si cresc, manate de credinta, aceasta panza stravezie ce iti da speranta, acopera realitatea trista si atat de adanc urata. Dar nu te poti rezuma doar la vise, nu poti trai doar din iluzii si visuri. Pentru a le da contur, pentru a le da viata ai nevoie de resurse. Dincolo de resursele temporale, ai nevoie de bani.
Si daca n-ai mostenit averi de la parinti, de la bunici, de la rude, trebuie sa te angajezi, cel putin o perioada pentru a strange bani si a deveni freelancer. De exemplu, aceasta perioada este propice ca sa cauti pe net Locuri de munca in Bucuresti.
Pana la urma vorbim de capitala tarii, nu?
Daca nu vrei totusi agitatia unui mare oras, dar iti doresti sa fii proactiv poti sa alegi alte localitati. Nu vrei sa incepi full-time? Sunt companii de outsourcing care angajeaza part-time in tot felul de orase. Ca exemplu, exista locuri de munca in Cluj pe zona de outsourcing atat pentru incepatori dar si pentru avansati.
➡ Intre viata si job, exista libertate si dupa JOB?
Hai sa incercam sa filozofam despre subiect. Oamenii, sarmane fiinte plapande, intr-un Univers al carui singur scop e sa traiasca, care lupta pentru aceasta, insa e impiedicat sa o faca chiar de cei ce il compun,ce il definesc. Sarmana viata irosita, ai vazut acum , insa prea tarziu, adevarul pe care atat de mult ochii tai l-au ocolit.
Nu exista fericire fara munca, chiar si cand vorbim de fericirea pe plan personal. Activitatile de acest gen ne definesc si ne intaresc. De aceea e esential, daca vrei sa nu simti ca-ti irosesti timpul cautand Locuri de munca sa stii de la inceput cine esti si, la fel de important, sa stii intai ce vrei de la tine.
Sensul existentei noastre, cum il aflam? Sa presupunem ca a disparut, a incetat sa mai traiasca, inca din clipa in care ai refuzat sa privesti mai departe, sa-ti deschizi ochii plin de praf si fantasme, acum e mort si nimic nu va mai fi la fel. Odata atras in acest univers al inchipuirilor, al minciunilor atat de frumoase, este greu, mult prea greu, sa pleci, sa realizezi adevarul, cand tu de fapt nu vrei nimic din toate acestea, vrei sa crezi ca totul exista, pentru ca aici ai gasit ce niciodata nu ti-a fost dat, fericire
O fericire creata de tine, asa cum niciodata n-ai avut, dar pe care ti-ai dorit-o atat de mult, incat ai acceptat sa cazi in acest abis. Caci da, asta este cu adevarat, un intunecat abis, care te strange la pieptul sau si nu vrea sa iti mai dea drumul, iar tu il privesti acum, cu ochi tristi, din a caror privire viata piere, dispare ca si cand niciodata nu a existat.
Asa ca spune-mi acum, ce alegi? O viata cu o falsa fericire, ce oricand se poate prabusi si atunci nimeni nu va fi acolo sa te ajute sau o viata dura, unde nu totul ti se inchina tie, dar in care simti iubirea ce un prieten ti-o poarta cu adevarat?
Nu-i asa ca in loc sa filozofezi si sa-ti irosesti timpul mai bine iti cauti un job ?
[yasr_visitor_votes size=”large”]
