Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Draga mea bunica, nu pot sa povestesc despre unt, despre KerryGold Romania, despre provocarea lor de pe Blogal Initiative, fara sa-mi aduc aminte de tine, de cartofii copti in gradina, in tuci de fonta, la foc de lemne de fag peste care puneam unt si sare si mancam pana cand Soarele se topea in amurg si Luna imi zambea printre stele… Am avut o copilarie dulce, gustoasa, cu aroma de unt si crema de vanilie facuta cu unt si tot felul de bunatati, de prajituri si alte deserturi
Imi aduc aminte cum ma trezeai dimineata si mirosea in camera a ceai de menta proaspata culeasa din gradina si unt topit pe paine prajita pe plita de lemne si eu si surioarele mele ne bateam care sa puna primul bucata de unt pe bucata de paine crocanta…
➡ O poveste cu aroma de…unt
Se facea ca eram prin anul o mie noua sute si ceva… Chiar nu imi mai aduc aminte exact si nici nu sunt la ora la care sa ma pot concentra pe cifre. Parca eram in clasa a-VI-a sau a-VII-a, Georgiana, surioara mea era mai mica cu un an si Alexandra cred ca era inca in clasa a-IV-a.
Dar daca anul si varsta mea nu mi-o mai pot aduce aminte cu exactitate, gustul diminetilor alaturi de tine, bunica mea, dimineti cu aroma de unt topit n-am cum sa le uit, si imi aduc aminte de ele si azi cand stiu ca tu ai implinit 79 de ani.
Untul acela galben precum lalelele din gradina, asa ceva nu se uita, se tine minte toata viata…
Nu pot să uit nici de carnetelul verde în care eu si surorile mele scriam poezii in fiecare dimineata despre ce mancam si ce vedeam.
Ce versuri juvenile, ce rime exagerate, dar cat suflet puneam in ele… O poezie despre unt stiu ca suna asa…
O dimineata care se topeste
O dimineata care se topeste,
Trebuie sa inceapa la bunici, ca sa fie de poveste.
Ai nevoie de o cana fierbinte de ceai,
De o lingurita de metal sau lemn, sau din ce ai,
O farfuriuta cu o bucata galbena de unt
si paine prajita bine si crocanta la stilul crunt.
Se toarna tacticos ceaiul in canita,
Se pune untul galben pe painea prajita,
Se sufla in ceai pana nu mai frige la limba,
se gusta painea prajita unde untul s-a topit in tihna…
Da, stiu, nu erau tocmai versuri din Eminescu, Bacovia, Nichita Stanescu, dar pentru mine, copilul de atunci erau TOTUL. Imi aduc aminte de o dimineata in care, dupa ce am savurat micul dejun cu aroma de unt topit bine, m-am dus in podul casei unde avea bunica o camera mica stil mansarda sa citesc in tihna. La un moment dat, datorita ceaiului de menta si aromei puternice de unt, plus ca in mansarda Soarele batea intr-un fel anume, stiu ca m-a luat somnul.
Imi aduc si acum aminte visul de parca s-a intamplat de dimineata. Am visat ca eram in jungla si eram VULTUR. De ce Vultur? Pentru că atunci când plouă, dacă restul animalelor se ascund ca să scape de furtună, vulturul se ridică deasupra norilor ca să scape de ploaie. Epic…
Nu stiu voi, dar mie, in copilarie, micul dejun cu unt, dulceata si ceai imi dadea mai multa energie decat alte mancaruri sofisticate. Imi dadea energie sa citesc, sa alerg, sa descopar. Am terminat cărţi citind cu lanterna sub plapumă sau cu lumina de la ceasurile acelea electronice dotate cu mini calculator… Si tot micul dejun cu aroma de unt imi dadea energie sa scriu si scriam, si scriu si astazi… Multumesc Kerrygold!
[yasr_visitor_votes size=”large”]
