Rezumat:
„Prefer sa esuez alaturi de tine decat sa reusesc langa oricine altcineva”
Recunosc ca pana la filmul asta credeam ca sunt un ciudat, un om straniu, un barbat „defect”… Ca si personajul din film, am si eu „obsesia” mea, muza mea, stindardul meu, „my mental flagship”. Desi viata mea nu a inceput cu ea, am cunoscut-o pe la 30 de ani, dupa experienta „mind fuck” am trait si traiesc cu impresia ca ea a fost momentul T=0.
Datorita ei vorbesc cum vorbesc astazi, sunt blogger-ul pe care il stiti sau pe care nu-l stiti. Am avut dupa ea aproape zeci de experiente care au esuat pentru ca am vrut sa esueze. Dupa saptamani sau luni de sex si asa zise relatii puneam punct pentru ca toate se terminau cu aceeasi concluzie – „NU ERAU EA”.
Acum e pe alt continent la propriu si in alta galaxie din punct de vedere emotional si raportat la mine, dar „what the fuck” nu despre compatibilitate vreau sa vorbesc… Dar sa trecem la film!
Filmul spune povestea unui om care cunoaste absolut intamplator o femeie. Alaturi de ea are o experienta care-l marcheaza toata viata. Isi pierde virginitatea si tipa ii ramane in minte, in trup, in suflet, ca si cand s-ar fi tatuat cu sarutul ei intrinsec pana in adancul neuronilor, pana in citoplasma din celule, pana in vacuolele care circula prin sange.
Anii trec si el sare din patul unor femei asa cum sarim noi dintr-un magazin in altul, asa cum schimbam o bautura cu alta bautura incercand sa completam un gol, o forma, un fond care n-are nicio legatura pentru ca nu exista.
De unde se naste comedia ? Comedia e peste tot. In dialogul lor, in gandurile ei, in mintea lui, in situatiile penibile in care intra reciproc. Cea mai dementa faza care merita tot filmul e momentul in care aflam despre vaginul unei femei cu ajutorul unui…BORCAN 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
E ATAT de cretina faza incat n-am cuvinte sa o descriu. In acel moment toata sala era in delir, in extaz. Radeam cu totii ca drogati, de parca aerul din cinema era impregnat cu LSD si gaz ilariant. Am ras cu lacrimi cum n-am mai facut-o de cateva luni bune.
Dar filmul NU-i doar o comedie sexuala, intensa, senzuala, e mai mult. Pentru mine a fost o radiografie, o introspectie in povestea mea intr-un mod atat de puternic incat am ajuns sa plang ca un copil retardat la scene pe care altii le vedeau pur si simplu cadre siropoase sau nu.
Da, am iubit atat de intens in viata asta si am ramas acolo pentru ca anumite lucruri sunt menite sa nu fie uitate. Oricat de mult as dormi sau nu, as face sex sau nu, as bea sau nu, as canta sau nu, daca inchid ochii sunt inca acolo, si totul e atat de viu de parca timpul circula intr-o bucla a lui Moebius si nu se mai termina.
➡ Concluzii
Filmul e una dintre cele mai crude comedii si vorbeste fara perdea despre mintea barbatilor si femeilor inainte si dupa sex, despre compatibilitate, dependenta emotionala, mentala si sexuala.
E o comedie pentru ca esecurile din cadrul unor relatii reprezinta motive hilare pentru ceilalti.
Recomand filmul asta pentru ca o sa plangeti oricum la el – Ori cu lacrimi de crocodil de atata ras ori cu lacrimi crunte de regret daca va regasiti in scene, momente, povesti.
➡ Concluziile mele, un fel de epilog
La un moment el ii spune ei cat de mult o iubeste fara sa foloseasca clisee pline de cuvinte siropoase…Ii spune atat – „Prefer sa esuez alaturi de tine decat sa reusesc langa oricine altcineva”.
Parca m-am revazut pe mine in acele randuri. Am avut pana azi zeci de sanse sa-mi refac viata ca un om comun si banal, sa ma recasatoresc sau pur si simplu sa ma mut cu o ea, poate m-am si mutat pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, dar la un punct mi-am dat seama ca NU. Eroul nostru apela la lasitate atunci cand dorea sa puna capat unor relatii pe care nu si le dorea. Isi insela partenerele. Eu am fost mai crud. Le-am spus de fiecare adevarul. NU SUNTETI VOI! Cu cuvinte mai blande sau mai dure, cu expresii gr0biene sau nu, n-am fost mereu un gentleman pentru ca da, nu mi-a pasat de fapt niciodata.
In schimb exista o diferenta majora in povestea din film si povestea mea. El n-a ranit-o pe ea niciodata ci doar pe celelalte. Si, ceea ce e si mai important, EL stia ca Ea e pentru EL asa cum si ea stia intr-un mod inconstient in subconstient ca EL e. Ori, in povestea mea, stiu ca Ea a fost pentru mine, dar in aceeasi masura stiu ca eu nu sau cel putin azi… In fine. Totul e relativ si niciodata sa nu spui niciodata. Dar sa revenim in realitate.
Eu n-am avut suficient timp alaturi de ea sa-i fiu prieten si in perioada in care i-am fost prieten si vorbeam cu orele pe skype nu eram practic langa ea si ea langa mine. Dar vad si azi dupa doi ani, la fel de vii acele amintiri. Daca pentru personajele din film cuvantul cheie e „Capcana de soareci” pentru mine a fost si va ramane „cirese de mai”…
„Era o zi de mai. Am sunat-o. Tremuram tot ca un pusti virgin care n-a vazut femei niciodata, care n-a avut o femeie niciodata desi aveam 30 de ani si pana atunci am trecut prin diverse relatii mai lungi sau mai scurte cu tot ce inseamna asta, adica SEX-UL era intotdeauna by default. Doar ca de datas asta varsta nu conteaza. E doar un numar. Am sunat-o cu o voce grava, plina de atitudine de tip macho, incercam sa impresionez dar era doar o urma de masca…In fine. Am sunat-o, mi-a raspuns. N-am stiut niciodata de ce ea. O vedeam si am vazut-o pana atunci de atatea ori intr-un loc unde, in mod normal, nimeni nu merge sa agate pe cineva. Dar karma are un mod odios de straniu de a se juca.
Dar sa revenim. Am sunat-o si am stabilit locul. In fata portii casei ei. O casa care nu spunea nimic din afara. Nu impresiona prin nimic, nu epata prin nimic, cea mai banala si mai simpla casa de la un colt de intersectie. O poarta banala, un loc comun usor de ignorat. Dar in acea curte se ascundea sau poate se mai ascunde cel mai vrajit cires cu cele mai demente cirese de mai. Si a iesit. Cu parul scurt, nu avea nimic feminin in look, in tinuta, totul atat de crud, de salbatic, de natural. Niciun machiaj strident, nimic… Doar ochii ei atat de adanci si plini de tot ce ti-ai dorit sau nu ti-ai dorit. Parca priveai o capra neagra, o ciuta salbatica ratacita printre cele mai inexpugnabile locuri din Piatra Craiului. Atat de puternica era energia ochilor ei. Si genele atat de dense si perfecte de parca erau prelucrate cu cele mai luxoase ustensile de beauty dar erau ale ei direct din natura. Si chipul se continua cu pometii perfect rotunjiti si, cireasa de pe tort, buzele ei…Chiar daca in acea clipa nu stiam cum sunt la gust le intuiam ca fiind molatice, ca si cand te mangaie petale de trandafir. Ea avea cu ea o punga banala de plastic cu cirese de mai. Si am mers, si ne-am plimbat si am ajuns in acel parc si ne-am jucat cu noi, cu cuvintele, cu ideile, cu dorintele, pana am ajuns sa sarut ciresele de mai si pe ea in acelasi timp. Si totul s-a terminat. S-a terminat cu tot ce era comun si banal in mine. Si apoi, seara, cand doar stelele mai luminau chipurile noastre a inceput sa ploua timid ca si cand cerul trimitea roua peste noi sa respiram parfumul cireselor de mai. Si am ascultat cateva piese intr-o poienita unde am continuat sa ne sarutam. Practic, toata povestea mea cu ea, cele mai intime momente cu ea se rezuma la niste saruturi. Cei care imi asculta povestea sau imi citesc povestea o sa ma judece si o sa ma eticheteze drept „nebun” sau cine stie ce alt apelativ. Dar nu-mi pasa. Pot sa fac sex cu 100 de femei si tot nu cred ca voi mai saruta vreodata buze ca ale ei, pentru ca ea cand ma saruta, saruta cu toata fiinta ei, cu tot trecutul ei, cu tot prezentul ei, totul devenea atemporal. Si am continuat sa ne plimbam pe strazile din Campulung Muscel, sa vorbim despre tot si orice, de la arhitectura, la blogging, de la calatorii, la noi. Ma opresc aici! Am scris mai mult decat credeam ca pot scrie la un film despre un film, dar asta e adevarul!”
Descoperiti singuri filmul si traiti si voi ce vreti. Dar merita!
FILMUL ajunge in cinema din 18 septembrie. Distribuit de RO Image.
