Atelier de Idei, Divertisment, Idei cu emotii, Tineri

Claudia Moroșanu: În spectacolul Inferno înțelegi că Infernul și Raiul se joacă în mintea ta

Spread the love

Claudia Moroșanu are 26 de ani și este absolventă a Facultății de Teatru și Televiziune, clasa Miriam Cuibus, din 2018. S-a născut și a crescut în Timișoara, este educată într-ale artei la Cluj și stabilită la București. „Aici am simțit că, pe lângă multitudinea de variante și spații unde să joci, este mult loc și pentru a-mi crea singură propriile oportunități.”, a măturisit Claudia. Dar motivul pentru care se află ea în acest interviu în rândurile care vin…

 

➡ Salut Claudia. Care e povestea din spatele spectacolului Inferno? Cum ai ajuns să primești rolul acelui ,,drăcușor”?

Regizorul spectacolului – Ionuț Iftimiciuc – m-a amenințat de multă vreme că plănuiește să monteze piesa Cu Ușile Închise a lui J.P. Sartre și că mă vrea pe mine în rolul Băiatului. Ideea mi-a surâs din prima pentru că este un rol inedit, de compoziție, unde ludicul actorului se poate manifesta la maxim.

Deși pare un rol micuț (băiatul apare în primele 3 scene din text), în această montare – Infernoopțiunea a fost ca eu să fiu aproape constant în scenă și să am mult mai multe intervenții jucăușe și neașteptate, lucru care mi-a trezit un mare interes.

➡ Știu că tu ești actor profesionist independent. Ce spectacole mai ai până la finalul acestei luni și la ce teatre din București sau din țară?

Luna noiembrie arată așa: pe 16 mă găsiți la Teatrul Apropo cu spectacolul Commedia Dell’Arte Draci de Massimiliano Nugnes, pe 17 sunt la Giurgiu la Teatrul Tudor Vianu în spectacolul Meciul Inimilor realizat de Alexander Hausvater, pe 18 în Inferno  la Teatrul În Culise, pe 19 la Teatrul Infinit în spectacolul Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Boris Focșa și pe 26 noiembrie se joacă cea mai recentă premieră a mea, tot la Teatrul Infinit, Sălbaticul de Alejandro Casona, regia Boris Focșa.

➡ Pregătești și alte surprize pentru toamnă cu Teatrul În Culise în afară de Inferno?

La capitolul premiere – nu, dar te aștept și la celelalte două spectacole pe care le am acolo, ambele scrise de Ștefan Caraman și regizate de Cristian Bajora: Înger căzut la pat și alte ritualuri de reîntoarcere (pe 9 decembrie) și Antilovestory (unde sunt pe dublu cu colega Teodora Calagiu).

➡ Care a fost până acum cea mai mare provocare de când ai primit rolul din spectacolul Inferno? Pentru că mie mi s-a părut formidabil cum ai putut juca, dansa, purta dialog cu ochii închiși.

O provocare a fost să găsesc un echilibru între a mă face nevăzut în fundal și a controla totul prin omniprezență. E foarte ușor să atragi atenția asupra ta în momente nepotrivite, la fel cum e ușor să joci că „ești rău”, iar la Băiatul meu era vorba de o prezență misterioasă, fluidă…

Mă bucur când aud oameni impresionați de asta! În momentul în care ai control asupra propriului corp și cunoști spațiul de joc foarte bine – totul e posibil, chiar și cu ochii închiși.

➡ Și dacă tot am vorbit de roluri și provocări, ce înseamnă pentru tine noțiunea de Infern? Ești de acord cu existențialismul lui Satre sau tu vezi lucrurile din altă paradigmă ca om, ca actor?

Rezonez mult cu filosofia lui Sartre. Viața pe care o trăim este tot ce cunoaștem, iar ce e dincolo de ea nu există. Infernul sunt ceilalți, dar ești și tu! Infernul devine infern doar dacă noi îi oferim suficientă putere. Eu consider că în orice moment al vieții te afli, felul în care te raportezi la ce ți se întâmplă, unghiul din care privești, alegerile imediate pe care le iei influențează starea pe care o vei avea.

Avem puterea să fim în Infern, să fim în Rai sau să fim undeva la mijloc. Uneori ne lipsesc doar uneltele cu care setăm „temperatura”. De aceea e nevoie să lucrăm constant la cine suntem și să ne cunoaștem capacitatea.

➡ Ai piese de teatru preferate?Autori clasici sau contemporani preferați? Un rol într-o piesă pe care ai vrea să-l joci și nu l-ai jucat încă?

Este destul de greu să aleg acum o singură piesă, dar la capitolul autori clasici optez pentru Henrik Ibsen, Luigi Pirandello și la contemporani David Mamet, Matei Vișniec, Mihaela Michailov.

Mi-ar plăcea să o cunosc pe Lady Macbeth a lui Shakespeare. Întotdeauna e mai incitant să joci personaje care au date total diferite față de tine, care simți că te solicită și te trimit pe drumuri noi, neexplorate până atunci.

➡ Un mesaj pentru cititorii care vor să încerce experiența de a fi pe scenă. Ce le-ai spune ca să vină la cursurile de teatru TEEN Media Academy?

Cursurile de teatru îți oferă partea cea mai frumoasă din actori – joaca! Pentru mine, ca profesionist, există o luptă constantă să nu pierd acest joc, acea joaca necesară, să nu uit să mă simt bine în meseria pe care mi-am ales-o și pe care am ales să o slujesc.

Așa că hai pe scenă, hai să experimentezi și hai să te descoperi cu adevărat!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.