[yasr_overall_rating size=”large”]
A venit 2017. Deja stiti asta. De ce am ales sa scriu un articol despre 2017 si nu un articol despre ce am facut/n-am facut in 2016? Dintr-un motiv destul de simplu. M-am bucurat cand am citit pe wall-ul de facebook al lui Dan Chisu o idee care m-a ajutat sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva, mult mai pragmatica si mai clara. Dan Chisu spunea „365 de zile vechi…vin 365 de zile noi. Sa fac analiza celor vechi, e ca si cum as face o autopsie si autopsia se face doar la morti, deci nu ma intereseaza. Sa sper la ceva bun de la cele noi mi se pare ca ma complac lenes, asteptand sa se intample…” – 31.12.2016
Si mai vin cu completare. Am decis sa vorbesc despre cele ce urmeaza la timpul prezent perpetuu. Practic, o sa vorbesc despre „rezolutiile 2017” atunci cand deja sunt in punctul de a se realiza instant. Vreau in acest an sa scriu mai multa poezie, mai multe versuri, simt sa fac o cura cu emotii si cuvinte in rima alba, imperecheata, incrucisata, si… prin urmare, primul post va fi o poezie, o colectie de litere, idei si versuri
Rezumat:
Catre Eter: TU, intelegi?
Tu intelegi ca ceea ce primesc, se cauta, vad
Nu e totul si n-are sens?
Tu intelegi ca nu-mi pot potoli setea intrinseca cu procente iluzorii de fericire?
Crezi tu ca daca mestec nisip,
cel mai fin nisip,
nisip calcat de oameni importanti,
sau nisip ratacit prin mii de paturi,
sau nisip Social media cu sute de comment-uri,
zeci de mii, sute de mii de cifre cu unici,
cu milioane de like-uri emoji cu wow,
inimi si zambete digitalizate,
sau nisip cu pepite de aur si pulbere de diamant, nu o sa-mi mai fie sete?
Sau oare cat nisip sec trebuie sa arunc in mine ca intr-o genune ca sa simt o picatura sincera, calda de apa?
Intelegi ca literele pe care le mestec si le amestec sunt din alt aluat imuabil?
Stiu, o sa-mi raspunzi patern sau matern ca apa de multe ori era stricata,
sau tulbure, sau otravitoare, sau fierbinte,
atat de fierbinte incat o inghititura topea ADN-ul si celei mai ascunse celule,
iar ranile lasate erau goluri catre nonsens…
Dar, totusi era APA si mie imi e sete, atat…
Imi e atat de sete, uneori imi e prea mult, sau prea des, sau prea in fiecare zi,
Dar TU stii ETER ca OMUL e facut 80% din APA?
Nu imi curge prin vene nici nisip de cariera, nici nisip de influencer,
nici nisip furtiv de nonsens, nici nisip de aur,
e doar sange, sange facut din APA…
As vrea sa imi potolesc setea zambind larg, sa sarut fiecare molecula de Oxigen si Hidrogen,
sa respir lichidul incolor si inodor,
sa strang in brate spuma si aburul lasat in umbra,
sa ma joc pana topesc gheata dintre necuvinte,
sa las izvorul sa erupa dintre stanci,
sa strig, sa plang cu lacrimi de apa, sa dansez in apa, sa cant in ploaie,
sa NU imi mai fie sete…
Tu, ETER, intelegi?
[yasr_visitor_votes size=”large”]
