Otilia Strait: Actoria de teatru are un loc aparte în sufletul meu

Actorul Anthony Quinn a spus cândva, în timpul unei pauze când se afla pe platourile de filmare pentru pelicula ,,Zorba Grecul” – Pe scenă, trebuie să găsești adevărul, chiar dacă riști să pierzi audiența. 

În contrapartidă, actorul Nicholas Cage când se afla în România și filma pe Transfăgărășan continuarea francizei ,,Ghost Rider”  a spus: – Pentru a fi un actor bun trebuie sa fii ca un infractor, sa fii dispus sa incalci regulile si sa te stradui sa vii cu ceva nou.

De ce vorbim despre actori si actorie? Pentru ca adevarul e undeva la mijloc si vreau sa il descoperim impreuna in acest intermezzo cu actrita – Otilia Strait. Nu va spun mai multe, va las sa descoperiti singuri…

➡ Buna, Otilia. Cum a inceput povestea cu actoria? Tu ai gasit pasiunea sau ea te-a gasit pe tine?

Otilia Strait: Hey, Bogdan! La prima vedere, aș fi zis că m-a găsit ea pe mine, însă dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că eu am găsit-o pe ea încă de la o vârstă foarte fragedă. Țin minte cum încă de pe la 5-6 ani obișnuiam să creez cu mare ușurință lumi imaginare în care îmi asumam diferite roluri, de la medic, la profesor, la vânzător, chiar și la actor. Joaca asta „de-a orice meserie” era mai mult decât o joacă, pentru că țin minte cum chiar și la o vârstă mai mare, pentru a reține diferite lecții predate la școală, îmbrăcam rolul de profesor și îmi imaginam că predau lecția copiilor din clasă.

Pe atunci nu dădeam mare importanță acestei pasiuni. O vedeam ca pe o simplă joacă de copii. Apoi, undeva pe la 12-13 ani, țin minte că profesoara de limba franceză de pe atunci și-a dorit să creeze o grupă de teatru gimnazială francofonă cu care să participe la diferite concursuri și festivaluri naționale. Plăcându-mi franceza și având un nivel destul de bun la acel moment, profesoara a decis să mă înscrie în acea grupă. Astfel, jucând în prima piesă de teatru în limba franceză (a cărei replici, dacă mă străduiesc, le știu și acum), am realizat cât de mult îmi place actoria.

➡ Iti mai aduci aminte primul spectacol de teatru? Ce personaj ai fost si daca iti mai aduci aminte macar o replica pe care ai rostit-o atunci?

Otilia Strait: Ah, ce întrebare faină! Realizez acum că am răspuns deja la o parte din această întrebare, însă cu mare drag o să și împărtășesc cu tine replica pe care mi-o aduc aminte. Spectacolul despre care am vorbit în răspunsul de mai sus a fost construit pe baza unei piese de teatru numită „Absurde!”, scrisă de autorul francez René Stamegna, iar prima mea replică era următoarea: „Oui, oui. Monsieur Lafourche. On sait tout ça. On sait pourquoi vous êtes là. Qu’en penses-tu, Mary?”

Personajul era unul masculin, însă dacă îmi aduc bine aminte, l-am transformat într-un personaj feminin. Și-acum râd cu foștii colegi de trupă din acea vreme, cu care încă am păstrat legătura, despre cum încă reușim să ne amintim replici din piesă, nu numai pe-ale noastre, ba chiar și pe ale celorlalți.

➡ O intrebare ca de la om pasionat de teatru si actorie la om pasionat de teatru si actor, totodata. Dintre actoria de teatru si actoria de film ce alegi si de ce? Ai avut sansa sa joci pana acum intr-un film? Ti-ai dori asta?

Otilia Strait: Foarte posibil ca răspunsul meu să fie influențat de experiența mea mult mai vastă cu teatrul decât experiența cu actoria de film. Am avut ocazia anul acesta să cochetez puțin cu actoria de film în cadrul unui proiect al unor studenți de la facultatea de actorie, unde am filmat alături de câțiva actori câteva scene dintr-un scurtmetraj. De asemenea, am mai filmat prin 2023 două remake-uri ale unor scene din cadrul unor filme americane destul de cunoscute, în cadrul unui Film Case organizat de școala privată a cărei cursantă eram pe-atunci.

Așadar, nu am cochetat prea mult cu actoria de film și, deci, preferința mea poate fi influențată de acest aspect. Însă, momentan, spun cu mâna pe inimă și fără să mă gândesc de două ori că actoria de teatru are un loc aparte în sufletul meu. Faptul că am ocazia să preiau complet povestea și viața unui personaj și să o transpun de la A la Z pe scenă, ca și cum trăiesc o viață întreagă în 60 de minute, reprezintă pentru mine un sentiment extrem de plăcut la care mi-ar fi foarte greu să renunț.

De asemenea, îmi place foarte mult să știu că reușesc să transmit energie celor din public, energie pe care o simt și eu din partea lor. Îmi face plăcere să știu că am reușit să fac publicul să piardă noțiunea timpului și să simtă și ei, alături de personajele de pe scenă, că au fost martori apropiați poveștii lor de viață.

➡ Care a fost cea mai mare provocare de cand ai ales actoria? Ai avut un personaj pana acum care te-a scos din zona de confort? Sau ti-ar placea sa ai sansa sa joci un personaj controversat?

Otilia Strait: Cred că cea mai mare provocare a fost să îmi înving propriile frici, în special frica de penibil și frica de a fi expusă, deci de a fi vulnerabilă. Nu am fost niciodată genul de persoană căreia să-i placă atenția sau care să se simtă confortabil atunci când este privită. Mereu am preferat să stau undeva ascunsă, departe de privirile oamenilor. Evident, o astfel de personalitate nu prea se potrivește cu pasiunea de a fi actor, unde a fi în centrul atenției și unde a fi privit de sute de ochi devine pleonasm atunci când le asociem cu actoria.

Cât eram copil, deși aceste frici existau, îmi era totuși mai ușor să le gestionez și să le las în spate atunci când urc pe scenă, căci cel mai probabil, erau și mai puține de pierdut, dar și mai puțin de conștientizat. Cu mintea de atunci și cu un prefrontal nedezvoltat, nu proiectam cu atâta ușurință pericolele care m-ar putea aștepta dacă m-aș face de râs pe scenă. Acum, adult fiind, pericolele par mult mai numeroase și mai înspăimântătoare. Din fericire, actoria m-a ajutat enorm să mă dezvolt personal, să depășesc aceste frici și cel mai important, să îmi las personalitatea să strălucească cât se poate detare și frumos. N-a fost ușor, s-a lăsat cu mult tremurat, plâns, autocritici excesive, dar a meritat înzecit.

Personajul care m-a scos din zona de confort a fost personajul la care mă așteptam cel mai puțin. Recent, am interpretat personajul feminin dintr-o comedie scrisă de Matei Vișniec, „Despre tandrețe”. La prima citire, a părut un personaj destul de ușor de interpretat, spre deosebire de personajele jucate anterior, majoritatea din drame alambicate, rusești.

M-am înșelat teribil. Să joci comedia este mult mai greu decât aș fi crezut vreodată, iar acest personaj feminin s-a dovedit a fi atât de complex, încât mi-a dat mari bătăi de cap timp de mai multe luni, până să reușesc să-l descifrez. (Și sunt convinsă că n-am reușit încă în totalitate).

➡ Care e dupa tine cel mai bun spectacol de teatru pe care l-ai vazut dintre cele jucate la diferite teatre din Romania?

Otilia Strait: Hmm… destul de greu de ales unul singur, deoarece fiecare spectacol a lăsat o amprentă. Am să aleg totuși Baltagul, cu Maia Morgenstern, în regia lui Toma Hogea. Îl aleg deoarece este ultimul văzut de mine, care m-a emoționat și pe care l-am savurat. Mi-a plăcut mult cum a fost pus în scenă, mi-a plăcut cât de mult i s-a potrivit rolul Vittoriei Lipan, acritei Maia Morgenstern și nu în ultimul rând, mi-a plăcut că mi-a amintit cu drag de copilărie, când mă străduiam să înțeleg Baltagul, pe care sunt convinsă că la 14 ani nu am reușit să-l înțeleg, așa cum am reușit la 28, din publicul teatrului.

➡ Daca ai avea sansa sa joci cu un actor din Romania intr-un spectacol, care ar fi acel actor si in ce spectacol ti-ar placea?

Otilia Strait: Momentan, nu simt să am vreo preferință pentru un actor anume. În general, apreciez actorii în funcție de ce roluri au, ba în piese, ba în filme. Ce pot spune e că am început să îl apreciez mult pe Adrian Văncică, de când l-am urmărit în „Anul nou care n-a fost”. M-a fascinat actoria lui și m-aș simți onorată să am ocazia să joc vreodată alături de el, deși știu că este mai degrabă actor de film decât de teatru. Iar dacă ar fi să aleg o piesă pe care să o joc, mi-ar plăcea mult să mai joc piesa Trei Surori de Cehov.

➡ Ai un actor de la Hollywood care te inspira?

Otilia Strait: La fel ca la întrebarea precedentă, nu am în minte un singur actor pe care să îl am ca reper. În general, simt că mă inspiră mai mulți actori, fiecare cu câte o parte din povestea lor. Pot spune că mă fascinează actoria lui Tom Hanks, Forrest Gump rămânând pentru mine o capodoperă pe care, din păcate, mi-e greu să o revăd, Matthew McConaughey și rebrandingul lui în True Detective, Denzel Washington și inegalabila lui actorie în Training Day și lista poate continua la nesfârșit. Ca personalitate, dintre cei menționați, cred că mă inspiră cel mai mult cea a lui Denzel Washington.

➡ Un mesaj pentru cititori. De ce au nevoie ca sa aleaga si ei actoria?

Otilia Strait: Actoria e minunată!! Să poți fi oricine altcineva, pentru câteva ore bune, să poți împrumuta viața complexă a altcuiva, să poți manifesta toate calitățile și defectele, toate trăsăturile pe care fiecare dintre noi le avem, însă nu le scoatem la suprafață, este ceva destul de aproape de supraomenesc. Este, fără îndoială, o superputere care îți pune propria viață în stand by, timp în care te reîncarnezi într-un alt om care are ocazia să își spună povestea prin tine. Sentimentul pe care îl ai atunci când reușești ceea ce orice actor tânjește, să uiți de tine pe scenă, este unic și greu de descris în cuvinte. Simți o libertate pe care eu o asemăn cu zborul, căci așa îmi imaginez că se simte atunci când zbori.

Totodată, calitățile pe care le dezvolți prin actorie sunt nenumărate și îmbunătățesc calitatea vieții considerabil. Înveți să fii stăpân pe tine, înveți să îți muți focusul de la tine la ceilalți, înveți să ai postură, să îți faci auzită vocea, să îți lași interiorul să zburde lejer în exterior, fără teama de a fi judecat, privit și fără teama de penibil. Imaginează-ți deci cât de liber vei fi. Încrederea în sine pe care o poți dobândi prin actorie este de neegalat. GO FOR IT! <3