Rezumat:
Spectacolul #TreiSuroriInAtena pare rupt din viață, iar dacă ai copilărit cu frați, cu surori o să te prindă și o ușoară nostalgie. Ce mi-a placut? In primul rand, locația, mai exact scena. Cei de la #TeatrulNou au o scenă atât de înaltă și destul de departe de primul rând încât dacâ vrei să stai cu picioarele pe scenă (dacă știți subiectul) trebuie să fii…GIRAFĂ :)))
Apoi m-au impresionat lucrările de artă din incinta teatrului. Chiar vă provoc să mergeți să le descoperiți, nu vreau să fiu spoiler. Avem la intrare un centaur cu capul în jos, o fel de deconstrucție a omului vitruvian al lui DaVinci, avem un Cupidon reinterpretat dar și alte statui aparte.
Sursa foto: Ovidiu Tesileanu – Fotografie
Mi-a mai placut cum a trait rolul pe scena Claudia Moroşanu. Ca să nu dau spoiler, momentul în care apare pe scenă așa cum a apărut, am crezut că e exact ceea ce e. Era atât de reală, de autentică, de imi venea să îmi fac cruci ca ortodocșii când am văzut-o.
Am râs la spectacol, m-a lăsat și pe gânduri când mi-am adus aminte de momentele mele alături de surori, practic am privit un moment genuin din viata a trei surori. Un spectacol care vorbeste despre comunicare si non-comunicare, despre comunicarea fatica, despre sensul conotativ si denotativ al emotiilor, al gandurilor, al ideilor, un spectacol care e…REAL.
Mi-a placut sonorizarea, sincronizarea dintre jocul actorilor de pe scena si sunetele care apareau pe fundal, totul parea ca-n viata. Felicitari tututor actorilor si daca vreti sa radeti si sa ramaneti cu semne de intrebare va recomand acest spectacol, indiferent ca sunteti singuri la parinti sau aveti frati/surori. Merita!
Sursa foto: Ovidiu Tesileanu – Fotografie
