Rezumat:
Chelner Mut este primul meu spectacol de tip thriller psihologic. Dacă Twin Peaks ar fi fost un spectacol de teatru așa ar fi fost. E primul spectacol unde ai momente când uiți să respiri, iar modul intens în care începe cu acea trecere de la întuneric la lumină, cu jocurile de lumini, de umbre și penumbre pe fiecare gest, pe fiecare detaliu.
Nu am văzut până azi un spectacol cu atât de multe simboluri și detalii vizuale, unde fiecare gest, fiecare replică, fiecare cuvânt, fiecare emoție are cel puțin un corespondent în scenă, un obiect, o lumină, un zgomot. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Sunt momente când scenele din fața ta par tablouri de artă vivante și dacă le faci stop cadru poți oricând să transformi acea fotografie într-o colecție de opere de artă.
Spectacolul șochează prin atenția la detalii și îți solicită văzul și auzul la capacitate maximă. Pentru că mai important decât schimbul de replici în sine e contextul, interacțiunea dintre personaje. E un spectacol unde trebuie să mergi cu mintea odihnită și să ai focus doar spre scenă.
În clipa în care ți-a fugit un gând la altceva sau te întinzi spre telefonul care vibrează de notificări și revii cu ochii pe scenă ai impresia că ai ratat cel puțin 5 mutări ca într-un joc de șah. De ce savurează un personaj ceaiul dintr-o ceașcă goală? În #Shogun chiar se vorbea despre puterea maximă de concentrare când poți să simți aroma de ceai când bei dintr-o ceașcă goală.
E un spectacol matur, greu de digerat dacă te-ai obișnuit cu umorul din LAS Fierbinți, dar e un spectacol care merită să câștige cel puțin un premiu. Felicitări Cristian Bajora că ai avut curajul să pui în scenă acest spectacol, Felicitări Alex Vlad pentru modul impecabil în care ai pus în scenă toate detaliile care contează, Felicitări Ionut Iftimiciuc și Radu Catană pentru prestația de pe scenă.
