Etichetă: Universitatea Romano-Americana

Paul Olteanu are 22 de ani şi s-a născut în oraşul Ploieşti. De mic a inteles cat de importanta este pasiunea in cariera, lucru pe care l-a invatat de la parintii lui, parinti care au construit prima casă independentă energetic din România.  A inceput sa lucreze de la 17 ani, iar in ultimii 5 ani a fost implicat in proiecte de peste 2.000.000 euro. „Cred că ceea ce spunea, foarte frumos, Rene Descartes în secolul 17 – Gândesc, deci exist! – nu se mai aplică şi lumii în care trăim noi astăzi. Astăzi cred că ne îndreptăm cu paşi apăsaţi către lumea lui Gandesc, acţionez şi comunic, deci exist!”, ne-a marturisit Paul. Este absolvent al Universitatii Romano-Americane, Facultatea de Management-Marketing, iar in prezent este implicat activ in revolutia educationala romaneasca prin participarea la proiecte precum Cros si Yourway. Si daca credeti ca asta e tot va inselati. În 2009 a obţinut certificatul de formator (trainer) oferit de CNFPA în urma absolvirii modulului Train The Trainers predat de Marian Staş, preşedintele Fundaţiei “CODECS pt. Leadership”, iar un an mai devreme, mai exact in 2008 a devenit cel mai tânăr bursier şi participant al programului de “Leadership Creativ” – Erisma oferit de grupul ERUDIO, unde a avut sansa sa invete secretele comunicarii sub toate formele ei de la oameni ca: Ioana Pârvulescu, Oana Pellea, Mircea Toma, Robert Turcescu, Cosmin Alexandru, Liviu Papadima şi H.R. Patapievici. Iar cireasa de pe tort vine la final asa cum este si firesc, pentru ca Paul a fost delegatul Munteniei la European Youth Parliament si în urma unei selecţii naţionale la care au participat 128 de oameni, a fost ales să reprezinte România la sesiunea internaţională din Grecia. Trainer freelancer pe probleme de comunicare, Paul mai are multe de spus…

Reporter: Stiu ca la Olanesti ai aratat un filmulet despre tine fiind student la Universitatea Romano-Americana. Ce te-a determinat sa alegi invatamantul particular in locul celui de stat?

Paul: Pentru mine este destul de puţin relevant unde înveţi, ci mai degrabă cum înveţi. Cred că atât învăţământul privat cât şi cel de stat, ca sisteme, au rămas în urmă. Sunt încă în secolul 19, în jurul Revoluţiei Industriale, când faptic au apărut sistemele de educaţie publice, în masă. Şi personal cred că genul ăsta de educaţie, după curiculum, nu mai este potrivit pentru era Cunoaşterii şi a Informaţiei, în care trăim. Cred că potrivită şi adaptată lumii în care trăim este educaţia centrată pe individ, pe talentul şi pasiunea acestuia, pentru că toate lucrurile valoroase cresc şi înfloresc din aceste două rădăcini. Aşadar, am ales o universitate particulară din dorinţa de a avea o cat mai mare autonomie şi libertate în procesul meu, individual, de învăţare.

Reporter: Crezi ca educatia non-formala e mai conturata in cadrul invatamantului superior privat decat in cel bugetat?

Paul: Cred că învăţământul particular este mai competitiv şi mai proaspăt decât cel de stat (care atenţie, este şi subvenţionat de buget dar şi cu taxă). Asta se întâmplă pentru că Universităţile particulare îşi tratează studenţii ca pe nişte clienţi din raţiuni economice, în timp ce multe din cele de stat îi tratează ca pe “proprietatea” lor. În general este o diferenţă simţitoare de atitudine şi atenţie la nevoile studentului între aceste două sisteme. Implicit, din motivele de mai sus şi pentru a se păstra atrăgătoare şi la zi, Universităţie particulare cred că acordă o atenţie sporită tehnicilor şi metodelor din Educaţiea non-formală.

Reporter: Pentru ca stiu ca ai avut o serie de aparitii la Money Channel in care ai vorbit despre educatia non-formala, crezi ca o solutie ar fi privatizarea a 80% dintre liceele de prestigiu la nivel national si cand spun privatizare ma gandesc la un management focusat pe calitate si nu pe cantitatea materiilor introduse in aria curriculara?

Paul: Într-o situaţie utopică, eu cred că învăţământul ar trebui să fie privat în totalitate. Privat inseamnă competitiv, centrat pe calitate, pe dezvoltare şi atent la nevoile clientului. Privat mai înseamnă conectat la realitate (pentru că nici o antrepriză nu îşi permite să fie altfel) şi la provocările zilelor noastre, lucruri care lipsesc cu desăvârşire atât liceelor cât şi universităţilor “de stat” (în care stai…) de astăzi. Astfel, banii care acum sunt direcţionaţi de la buget către instituţii greoaie şi depăşite, ar trebui direcţionaţi pe criterii de performanţă (proiecte, premii, titluri, activităţi, etc.) către instituţii sprintene şi competitive. Un exemplu excepţional este Şcoala Internaţională de la Cluj.

Reporter: Daca ai fi ministrul Educatiei care ar fi primele 3 masuri reformiste pe care le-ai implementa?

Paul: Este o intrebare grea. Ma văd tentat să spun că aş dărâma tot şi aş începe construcţia din nou… dar asta, deşi e adevărat conceptual, m-ar face aplicat un ministru naiv. Nu am mandat şi bani cât să dărâm tot şi să construiesc iar. Totuşi, paleativ, uite câteva lucruri pe care le-aş face:

– Aş introduce ca fiind obligatorii, încă din liceu, ore şi programe de orientare în viaţă şi carieră, susţinute de profesionişti şi cu baterii de teste vocaţionale. Aş face asta pentru că mi se pare esenţial să ştii ce îţi place şi la ce eşti bun. Cred că o viaţă şi o carieră de succes nu poate fi construită decât în jurul talentului şi pasiunii.

–       În mediul universitar aş desfiinţa absenţele, lucru care ar transforma prezenţa la cursuri şi seminarii într-un excelent barometru al competenţei şi darului pedagogic al profesorilor: o să ai în sală oameni fix câţi oameni meriţi.

–         Aş invita, în construcţia metodelor de evaluare (examene, teste, colocvii, etc.), membrii ai sectorului economic: antreprenori, oameni din companii, etc. De ce!? Pentru ca simt ca examinarea cunoştinţelor şi abilităţilor (evaluarea abilităţilor nu există în sistemul de educaţie Românesc)  ar trebui făcută de viitori angajatori şi parteneri ai absolvenţilor şi nu de un sistem rupt de realitate.

–       Aş investi cât pot de mult în selecţia şi pregătirea cadrelor didactice. Un studiu al McKinsey arată că dacă vrei să transformi cu rezultate maxim educaţia, trebuie să incepi cu profesorii. Ăsta e unu lucru pe care se pare că nimeni, din 90 şi până azi, nu l-a înţeles: nu termopanele şi vopseaua în clase inspiră la performanţă, ci oamenii din spatele catedrei.

Reporter: Te intereseaza sau esti implicat in viata politica romaneasca?

Paul: Încă nu, pentru că mi se pare că asta e o etapă care trebuie să apară în viaţa unui om dupa ce s-a dovedit şi după ce banii nu mai reprezintă o problemă pentru el sau ea. Altfel, uită-te la TV ce se întâmplă.

Reporter: Cum vezi tu Romania in urmatorii 7-8 ani?

Paul: O văd bine, pe măsura investiţiilor şi preocupării noastre (a tuturor) pentru educaţie. Cred că educaţia stă la baza excelenţei şi învăţarea continuă este singura metodă de a o atinge. România o să arate mai bine când educaţia va deveni prioritatea „0″ legislativ şi executiv. Personal mi-am stabilit un obiectiv din a comunica puterea transformaţională a educaţiei şi prin punerea în lumină a exemplelor ei de bună practică. Mi-am asumat misiunea de a comunica România pe bune!

Reporter: Cum te vezi pe tine peste 7-8 ani?

Paul: Ca şi acum, fericit, lucrând alături de oamenii care mă inspiră la lucrurile care mă pasionează:

–         CROS şi Universitatea alternativă pe care o construim;

–         Yourway unde ajutăm oamenii să îşi descopere elementul;

–         Training şi consultanţă în vorbire în public şi branding personal;

Reporter: Un mesaj pentru tinerii care vor sa plece in strainatate….

Paul: Bine aţi revenit!

BOGDAN DARADAN