Uncategorized

The Search – Un film despre viata traita intre INERT si INCERT

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

The Search e un film de Cannes care, in afara aurei de film premiat nu spune nimic din titlu…Dar lucrurile devin ceea ce sunt dupa primele minute de proiectie. Nu e un film usor de digerat si nu pentru ca este despre razboi. Si FURY este despre razboi, dar acolo esti elogiat daca impusti mai multi soldati, daca distrugi mai multe tancuri. In schimb, aici, este surprinsa dimensiunea umana a conflictului atat din partea CRIMINALILOR RUSI si imi asum expresia cat si din partea victimelor cecene.

Inainte de a trece la perceptia mea despre productie, va las cateva randuri cu regizorul Michel Hazanavicius care a venit in Romania recent si care a spus printre altele, despre film, urmatoarele :

Cand am pus în film povestea soldaţilor ruşi, am vrut să evit demonizarea acestora: aceştia nu sunt monştri, ci oameni obligaţi de sistemul lor să facă lucruri rele în război. Iar opinia publică rusă este conştientă de această problemă şi de aceea ei evită să meargă în armată. Însă asta face armata: ia oameni şi îi face soldaţi. Acesta este rolul armatei, însă armata rusă face asta cu cea mai mare violenţă. Mai ales în Cecenia. Scena atacului cu bombă asupra punctului de control, toate acestea sunt adevărate. Am făcut o cercetare asupra refugiaţilor ceceni, dar şi asupra soldaţilor ruşi, avem mărturiilor lor. Avem o carte, tradusă şi în engleză, mărturia unui militar rus în Cecenia, Arkady Babchenko, care m-a inspirat în mare măsură. De asemenea avem mărturiile observatorilor internaţionali.  interviu CineMagia 

Filmul te face sa intelegi prapastia in care ne aflam. Practic Europa e divizata si nu numai Europa in doua lumi.  Nu saraci si bogati, vechiul cliseu, pentru ca a fi bogat e o notiune atat de peiorativa si relativa…

Poti sa fii bogat si daca esti sanatos si ai copii sau poti sa fii sarac si sa nu-ti afli sensul in viata si daca ai ultimele masini in garaj si trei vile smechere. Lipsa de sens nu tine de zerourile din banca. Nici macar ideea ca lumea e impartita in vii si in morti nu e atat de relevanta. O sa ma intrebati de ce ? Dali, Brancusi, Kant, Ford, Lincoln, Ramses sunt morti de zeci, sute sau mii de ani dar in continuare ei traiesc prin ceea ce au lasat in urma…Lumea nu i-a uitat

Practic filmul vorbeste despre dimensiunea INERTA si dimensiunea INCERTA a vietii unora dintre noi…Indiferent de bogatie, de cultura, de educatie, in viata asta implicit si explicit esti intr-una dintre tabere, si ceea ce este paradoxal, este ca alegerea nici macar nu o faci TU de multe ori.

Viata INERTA e acolo unde sunt si eu, si tu, si multi dintre noi care consideram a priori pentru relevanta vietii noastre elemente gen- ce tricou sa-mi iau in club, cate like-uri are gigel la poza, cate comment-uri la #, cand sa-mi iau iPhone 6, ce cadouri se ofera anul asta, cum sa fii mainstream in noaptea de Revelion, daca sa iau paine alba sau intermediara…

Va recunoasteti si voi in acest tablou, nu aveti cum…

In schimb, viata inCerta apartine acelor persoane, copii, femei, batrani care nu stiu daca in urmatoarea ora vor mai putea sa doarma sub acelasi zid darapanat sau vor primi un glonte in cap, viata incerta o intalnim in zone din Europa si nu numai acolo unde, din cauza unor interese meschine si cretine, viata n-are voie sa se dezvolte INERT…

Filmul The Search vorbeste despre razboiul din Cecenia dar o face la un mod genial. De ce? Pentru ca este privit conflictul din 3 unghiuri si patru personaje. Primele doua personaje – O fata care are doi frati, un baiat de 9 ani si unul sugar, al doilea personaj este baiatul de 9 ani, un copil atat de trist si cu o mimica infiorator de trista, incat cuprinde pe fata lui toata mizeria conflictului ruso-cecen. Mai avem un pusti de 19 ani care e transformat rapid dintr-un tanar cu pofta de viata si de facut greseli intr-o vita teleghidata insetata de sange dupa ce este batut sistematic in armata, umilit, chinuit, ostracizat doar pentru ca avea un chip mai bland…

Mai avem pe tipa civilizata, Carol, care face eforturi sa ajute sinistratii si victimele razboiului dar se loveste de o Europa lacoma, inerta, un continent batran si speriat care de frica lui PUTIN, pentru ca-n acea perioada a conflictului 1999, ghiciti ce, PUTIN era prim-ministru, se face ca ploua, ca ninge.

Cel mai dramatic moment al indiferentei este surprins de regizor in momentul in care Carol vorbea intr-o sala la Bruxelles despre conflictul din Cecenia, despre scuza ordinara ca acolo e un razboi antiterorism cand, de fapt, e un razboi de orgolii. Rusia, cea mai mica tara din lume, cu cel mai mic teritoriu, nu suporta ca statele de sub aripa ei sa ceara independenta.

Inainte de a vorbi putin despre film, sa va ajut sa intelegeti despre ce e filmul…

Cecenia şi-a declarat independenţa de Federaţia Rusă în noiembrie 1991, însă preşedintele Boris Elţân a aşteptat până în 1994, când a trimis în Cecenia armata ca să restabiliească autoritatea Moscovei. Tipic rusesc.

Primul război cecen s-a încheiat în 1996, prin înfrângerea umilitoare a forţelor ruse.

Pe 1 octombrie 1999, Vladimir Putin (pe atunci prim-ministru), a lansat o nouă ofensivă, pe care a calificat-o drept o operaţiune anti-teroristă. Aparent, intervenţia a fost urmarea unor atacuri cu bombă la câteva apartamente din Moscova şi din alte oraşe, pe care autorităţile ruse le-au pus pe seama separatiştilor ceceni. Asta pute din Danemarca.

Ce doresc cecenii?

Marea majoritate a oamenilor de rând sunt interesaţi în pace şi stabilitatea republicii. Gherilele separatiste doresc însă independenţa, sau măcar autonomia, pe care aproape că au obţinut-o după 1996.

Care este situaţia acum în Cecenia?

În martie 2003, Kremlin-ul a organizat un referendum, la care a fost aprobată noua Constituţie, care conferă Ceceniei un plus de autonomie, dar care stipulează în mod clar că rămâne parte a Federaţiei Ruse.

În octombrie, şeful administraţiei pro-moscovite, Ahmad Kadârov, a fost ales preşedinte.

Şi referendumul şi scrutinul prezidenţial au avut loc pe fundalul prezenţei a mii de soldaţi ruşi, fără ca violenţele să înceteze vreun moment.

În ziua scrutinului prezidenţial puteau fi văzuţi soldaţi peste tot. Principalii rivali ai lui Kadârov s-au retras de altfel din cursă înainte ca scrutinul să aibă loc.  Material complet BBC ROMANIA

 

Nu o sa intru in film, nu sunt spoiler, dar o sa va spun ce m-a cutremurat pe mine.

1. Am inteles de ce am detestat mereu ideea de a face armata. Bine ca s-a dat legea la timp. Ideea e ca armata NU te face Barbat, armata te spala pe creier, TE “EDUCA” cum sa FII SOLDAT. Soldatii rusi sunt batuti sistematic, sunt agresati fizic si verbal de catre superiori, sunt transformati in asa fel incat le raman doar doua alternative. Ori devin inumani si au chef sa omoare, sa ucida, sa loveasca, ori raman legume si sfarsesc prin a se impusca singuri…

Viata personajului rus care e luat de pe strada cand fuma marihuana si cum se transforma el dintr-un om cu suflet bun, care dorea sa spuna adevaru,l intr-un animal cu sange rece care simte placere orgasmica cand impusca civili nevinovati, e mind blowing.

In paralel, cautarea disperata a surorii si goana dupa liniste a fratiorului ei de 9 ani care simte ca a esuat cand nu stie cum sa-si hraneasca fratele mai mic, care era sugar, e la fel de mind blowing.

Stai pe scaun si te uiti, privesti, si deja te simti rusinat ca astfel de lucruri cu siguranta se intampla si astazi daca nu acolo, in Crimeea mai mult ca probabil…

N-am nimic cu rusii ca si popor, am in schimb un sentiment de sila si scarba cu natia rusa… Stiu cum au facut in Basarabia, atrocitatile pe care le-au facut in Transnistria, in Crimeea… Am prieteni in zona Balti, in zona Cahul, in Ucraina.

Cand vezi copilul de 9 ani atat de trist, cand vezi ca moare pe el de foame si nu cere nimic, doar se uita ca un caine

Repet, nu e un film usor de digerat, dar dupa film, cu siguranta o sa se schimbe ceva in voi…