Uncategorized

Pishky – In blogosfera de la 12 ani. De ce!? Pentru ca…POATE! Foto si VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

 Pe PishKy am cunoscut-o la Super Blog la Straja:) Alias Daniela Bojinca, Pishky de la Pishkotzel este o tanara cum n-ai mai vazut…In blogosfera de la 12 ani, Pishky te poate pune pe ganduri din doua idei si trei miscari…Dar mai bine sa va retina ea ca pe mine ma stiti:)

 PS: Uitati cum vrea sa sa incep interviul. Puteam eu oare sa o refuz:)???

Da. Știu. E blogul tău. Articolul tău. Eu vreau însă a începe așa:

1. Vreau să-ți salut toți cititorii.

2. Vreau să-ți rog toți cititorii să nu se sperie de mine mai jos.

3. Anunț de la început că nu am toate țiglele pe casă.

4.Spor la citit 🙂

BOGDAN: Ne-am cunoscut la SuperBlog și am aflat un lucru extraordinar…Tu ai avut blog de la 12 ani!? De ce?

Pishky: Ah… SuperBlog. Ce aminitir frumoase. Da. Acolo ne-am cunoscut și încă sunt încântată de cunoștință 🙂 12 ani. A fost o perioadă dificilă pentru mine. Grea. Urâtă. Plină de suferință. Deși eram doar un copil, uram tot ceea ce mă înconjura. Astfel, am simțit nevoia de a mă exprima într-un mediu necunoscut. Un mediu în care nimeni să nu mă cunoască și să nu-mi judece gândirea. Blog-ul reprezintă un jurnal online, iar eu m-am apucat de așa ceva. Am simțit nevoia să arunc din mine toată ura aia prin cuvinte. Și am aruncat-o în toate acele texte scrise în engleză. Acum nu mai pot fi găsite. Le-am șters. N-am mai vrut să retrăiesc nimic din acea perioadă recitindu-le sau privindu-le măcar.

BOGDAN: Cum e să-ți trăiești copilăria în blogosferă?

Pishky: Nu pot spune că mi-am trait copilăria în blogosferă, pentru că nu am făcut-o. Scriam într-adevăr.. câte un text, două, maxim trei pe lună în perioada când m-am apucat de blogging. Copilăria mi-o trăiam ca orice alt copil. Jucându-mă. Alergând. Făcând sport. Citind. Învățând. Totuși, aș putea spune că e minunat să cunoști de la o vârstă fragedă blogosfera. Cred că și oamenii pe care i-am cunoscut de la 12 ani încoace, m-au ifluențat către a fi cine sunt astăzi. Mi-au inflențat personalitatea și gândirea, îndreptându-mi pașii spre frumos.

BOGDAN: Recunosc, când eram de vârsta ta, eu alergam prin munți, mâncam doar ce găseam prin copacii vecinilor, mere, pere, cireșe, vișine…și intram în casă la 1-2 noaptea ca să mă trezesc a doua zi la 8. Cum au fost zilele tale din copilărie?

Pishky: Au fost aproximativ ca ale tale. Doar că eu nu mâncam din copaci :D. Am fost un copil care a fost învățat să iubească muntele și sportul extrem. Vacanțele de iarnă mi le petrecem toate, la schi. Și încă le mai petrec. Iar vara, la bunici, la țară, unde făceam toate tâmpeniile posibile din lume: de la închis bunicul o zi întreagă în beci, până la a sparge un geam al unui camion și a dispărea de acasă (eu eram la joacă prin sat :D). Desigur… și vara mergeam la munte. Și mă cățăram 🙂

BOGDAN: Te simți bloggeriță sau copil al blogosferei?

Pishky: Sincer, deși anul acesta fac 20 de ani, eu mă simt ambele. Sunt o fire mai copilăroasă. Și îmi place să cred că sunt încă un copil

BOGDAN: Ce îți place și ce nu-ți place la blogosfera românească?

Pishky: Îmi plac oamenii frumoși întâlniți în ea și tot ceea ce ei transmit, pentru că fiecare are ceva de spus. Ceva interesant din care alții pot învăța. Ori ceva care să aline sufletele celor care citesc. Nu-mi plac bloggerii români care nu scriu cu diacritice. Consider că limba română nu există fără diacritice, deci…ai grija si tu:P
Nu-mi plac bloggerii care își deschid un blog DOAR pentru a-l comercializa și a face bani din el. Nu-mi plac bloggerii aceia care se cred atotștiutori într-ale bloggingului. Nu cred că există o formulă pentru un blogging de calitate, valabilă întregii blogosfere. Există o formula adaptată fiecărui blogger în parte, pentru că toți suntem diferiți. Iar formula asta trebuie descoperită de el. Nu-mi plac bloggerii care preiau cu copy-paste articole de pe diferite site-uri din străinătate și le traduc cu Google Translate, iar apoi ni le servesc nouă spre citire. Bleaxxxx 🙂 Nu-mi place că blogosfera românească nu este încă educata. Mi-ar plăcea ca în blogosfera românească să se găsească numai oameni care au ceva de spus și de transmis celor din jur. Iar la noi încă nu există DOAR așa ceva. Probabil că mai sunt și altele care nu-mi plac, însă nu-mi mai amintesc pe moment.

BOGDAN: Ce bloguri sau bloggeri citești și de ce?

Pishky: Citesc cam tot ce-mi pica în mână și-mi pare interesant. Citesc ceea ce cred că mă inspiră și mă învață ceva. Îmi place să citesc bloguri culturale, bloguri de poezie, bloguri de proză, cât și blogurile jurnal.

BOGDAN: Pentru că încă ești la școală, nu ți-e teamă să fii prea deschisă pe blog? Simți să fii critică cu ceea ce ți se întâmplă în timpul orelor de curs?

Pishky: Nu. Nu mi-e teamă. Trăiesc într-o lume liberă. O lume în care pot spune ceea ce gândesc. Desigur, într-un mod cât mai elevat. Nu îmi e frică să spun adevărul. Consider că lumea trebuie să fie îndreptată spre a spune mereu adevărul. Ceea ce i se pare greșit sau corect. Doar așa cred că se poate schimba ceva spre bine. Da. Simt să spun tot ceea ce se întâmplă în școală. Ei trăiesc datorită nouă și cred că ar trebui să nu se mai simtă superiori doar pentru că se plimbă cu un catalog și un pix în mână. Poate că știu mai multe ca noi. Cu siguranță știu. Însă nici măcar acest fapt nu-i face superiori. Ca ființe suntem egali cu toții. Simt să fiu critică cu ceea ce nu este normal să se întâmple în timpul orelor de curs. Atât.

BOGDAN: Ai fost amenințată cu exmatricularea doar pentru că ai scris ceva pe blogul tău?

Pishky: Nu. Nu am fost amenințată cu exmatricularea. Nici măcar nu mi s-a făcut ceva. De fiecare dată când am scris ceva pe blog, s-au simțit deranjați și ofensați că nu s-a discutat cu școala. Le e frică să fie mânjiti cu adevărul. Așa că imediat au reacționat și au făcut ceea ce trebuia să facă mai înainte.

BOGDAN: Ce planuri ai pentru 2014?

Pishky: Pentru 2014. Planuri? Să iau BAC-ul (hai Universule.. știu că mă auzi.. ajută-mă împreună cu toate forțele tale creatoare :). Să intru la Medicină Generală (Universule.. nu uita și de acest mic-mare aspect, te roagă un copil dulce, simpatic și taaaaare drăguț :).

BOGDAN: Un mesaj pentru cititorii Presa în blugi. Să presupunem că majoritatea nu au bloguri. Cum i-ai determina să-și facă un blog?

Pishky: Păi tu vrei mesaj pentru cititori, sau promovare a bloggingului printre citirorii tăi? 🙂 OK. Le fac pe amândouă.
1. Dragi cititori ai blogului „Presa în blugi”, tipul ăsta care scrie îi tare simpatic. Merită citit din când în când. Are lucruri faine de spus și-i amuzant. 😛
2. Trebuie să fiți mereu voi. Să nu vă temeți de a spune adevărul. De a fi liberi. De a visa și de a spera. Credeți în voi. În forțele voastre. Uitați de eșec și luati-l, în caz că apare, ca pe ceva constructiv. Ca pe un pas înainte spre reușită.
3.Intrați pe wordpress.com. Faceți-vă un cont. Apucați-vă de scris. Ce câștigați din asta? Prietenia multor oameni frumoși. Cunoștințe noi. Învățături noi. Momente de neuitat. Puteți câștiga ulterior faimă și bani. Dar nu. Nu vă apucați să scrieți pentru ultimele două. Scrieți pentru voi. Prin scris rezultă eliberarea de orice stare negativă și absorbirea de orice stare pozitivă. Ei… v-am convins?

BOGDAN: Si daca tot vorbim de bloguri,  ce alegi intre wordpress si blogspot si de ce?

Pishky: Eu aleg wordpress. Îmi pare a fi o platformă mult mai prietenoasă decât blogspot. Meniul e mult mai accesibil pe wordpress, mult mai ușor de utilizat. Este prietenos cu utilizatorul. Câm atât.  Ca o încheiere, aș vrea să-ți mărturisesc atât ție Bogdan, cât și cititorilor tăi, că mi-a făcut mare placere să-ți răspund întrebărilor. Mi-a făcut placer să am și eu un loc la tine pe blog. Spor în tot ceea ce faci și să faci bine, asfel încât cei ce vin în urma ta să aibă ceva bun de învățat de la tine:) !

Si la final, tot pentru ca poate…ADDA, care s-a imbracat in blugi pentru interviul asta…Canta live ce canta Cucu 🙂

Uncategorized

Guest post: Despre VIATA si…mai mult decat atat!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Am dat si eu primul meu guest post de cand am blog. Si nu l-am dat oriunde si oricui Am ales un loc unde am putut sa fiu EU, iar bloggeritza care-l gazduieste e o prezenta aparte in blogosfera romaneasca In primul rand, nici nu zici ca-i bloggeritza.E tacuta, cu bun simt, sensibila, pare rupta din alt film obline.

Cum a fost provocarea? Super incitanta Am scris in cateva minute, atat de usor au curs ideile, pentru ca Raluca Uluiteanu, caci despre ea este vorba, este un spirit liber, libertate pe care o emana prin toti porii ei Ca sa va captez atentia, va las un fragment din articol. Restul cititi pe blogul ei. E locul unde poti fi auzit clar, pentru ca nu te lovesti de nicio limita.

E locul perfect, e locul tau E aici! E o lupta sa te lupti cu VIATA pentru ca VIATA e formata din doua parti RELATIVE…Realitatea MINTII si Realitatea Inimii.Cati dintre noi, extrinseci unor Realitati de genul, nu vorbesc pe la colturi. Ai vazut draga pe tipa aia? E doctoranda si umbla de 5 ani cu un pusti EMO…Cum pot sa se iubeasca? sau Uita-te la ala. Ce badaran, ce bruta, fumeaza, alcoolic, cum poate sa stea fetita aia de 20 de ani cu el? sau Ce grasa e ea si ce slab e el. Cum de se potrivesc?.Si astfel de intrebari fara LOGICA pot continua pana imi consum toti bitii alocati si tot nu ajungem la liman.De ce? Pentru ca REALITATEA inimii NU ARE LOGICA…E ca-n MATRIX…Stiti scena antologica cu NEO la Oracol si acel copil care ii spune: Nu poti sa indoi cu mintea lingura.E imposibil.Secretul!? NU exista nicio LINGURA.

Uncategorized

Hai sa jucam Blogging Brotherhood web 3.0!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Gata! Am terminat! Gata cu goeleta, cu tot…In sfarsit, dupa doua luni de aventuri prin online, am ajuns la punctul terminus…Si totusi, parca mai era ceva…Da…Proba 27….Ce sa scriu la proba asta!?

Dar in timp ce vorbeam cu voce tare in fata laptopului…ma trezesc invadat, precum in filmele 3D din IMAX Cotroceni, de goeleta “Press del Blue” in forma miniaturala, iar din ea, incep sa sara unul cate unul personaje precum  Captain Bogdan, Zeim Ocaled, Origami si forma digitala a unor girafe creative si bloggeri…

Hello Bogdan…Sunt eu, tizul tau, cel cu care ai plecat prin cateva aventuri…Tu stii cum ai reusit…Am venit sa te ajut…Stiu ca trebuie sa scrii despre PUTEREA Parteneriatului! Am studiat eu pentru tine presa partenera, am ajuns in studioul RADIO Lynx unde Claudia, ca un mentor al superbloggerilor, ne ajuta sa cunoastem “cautatorii” ideilor noastre creative…costumati in jurati si PR-isti:), am ajuns si la TVR, locul unde ai fost si tu in practica universitara si ai colaborat cu Andreea Marin pentru Surprize, Surprize si sa nu uit de RSS Pub, locul unde ai facut show ori de cate ori ai fost la Karaoke acolo, totul datorita site-ului www.toateblogurile.ro

Eu, Zeim Ocaled, vreau sa te intreb atat…Stii ca presainblugi n-ar fi ajuns aici fara afilieri de genul ZeList?Iti aduci aminte de data de 28 aprilie 2009, cand la doar o luna de la lansare ai fost pe locul 371 in clasament?Iti mai aduci aminte de ZBB, Ziua Bloggerilor Bucuresteni cand ai facut Karaoke pentru prima oara in Bucuresti? Ai uitat de Karaoke Blog and Roll? Ai uitat de seara irlandeza, seara de bloggeri cu bloggeri?

-Eu, Origami, tin sa-ti aduc aminte de Girafele Creative, grup care a adus zambete printre bloggeri cu greutate precum Irealia, Mnealui, girafe care s-au nascut in blogosfera pentru bloggeri si nu numai…Blogosfera nu poate fiinta fara ideea de Brotherhood…E ca si cum ai incerca sa-ti imaginezi desertul fara nisip, oceanul fara apa, iarna fara zapada si florile fara petale…NU AI CUM…E simplu!

Si aveau dreptate…Din 2009 pana in prezent, datorita blogului presainblugi si a PUTERII Parteneriatului, am reusit sa realizez atat de multe…Organizator ZBB, Lase TAG session, PUMA Session, Blog and Roll, RSS Pub, Arthur Guiness Day si lista poate continua pana dimineata…Pentru veridicitate, o colectie de fotografii la PUTEREA web 3.0!

In fotografii: Emil Calinescu, Razvan Pascu, Bogdan Constantinescu, Surubel, Ruby si multi alti bloggeri cantareti, spectatori, biciclisti, poeti, scriitori, optimisti…OAMENI de blogosfera!

Uncategorized

Return to Innocence…Ca sa intelegi un copil trebuie sa fii TU unul!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”

XXIV Brumar 6083…

 

Mai am doua mile marine…Vad in zare coastele Romaniei…Ma am putin pana la Insula Serpilor…Incepe ploaia…Dar…Ciudat…Ploua colorat, ploua cu zeci de nuante si culori si ploua doar deasupra goeletei mele…Sunt stropit de nuante de rosu, albastru,verde…Ce se intampla in cer? Parca si norul de deasupra mea are o culoare ciudata…Ma duc in cala sa pornesc motorul ToyotaO sa incerc sa plutesc pana acolo…

[Si eroul nostru a plecat…Goeleta si-a luat zborul si…a ajuns pe un nor, aproape de cer…Aici, s-a dat jos din ambarcatiune si…la orizont, foarte aproape de Soare a vazut doi copii, un baietel cu ochii verzi si o fetita cu ochii caprui, amandoi bruneti si cu parul scurt…Parca erau frati gemeni…In mana fiecare tinea cate o pensula si un borcan cu tot feluri de culori amestecate in straturi…Radeau amandoi si aruncau cu nuantele de culori din borcane peste tot in jurul lor…La uscat, langa ei, se aflau mai multe desene in mii de nuante si culori, tempera, acuarele, guase…S-a apropiat de ei…si…]

 

In primul rand, toti copiii vor sa se joace asa ca as vorbi cu ei prin jocuri…Jocuri inserate unui cont de facebook dedicat, un joc pentru ANDROID in contextul in care exista producatori de tablete care fac tablete pentru copii de 3 si 12 ani…Stiu un producator care are o tableta TABBY pentru copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani si care are succes…Toti copiii sunt creativi si chiar daca ei n-ar participa pentru premiul in sine, pentru ei e important ca parintii o sa le cumpere acuarele, culori si hartii sau sevalet si ii vor ruga – “Haide, magzaleste ceva frumos si colorat…Hai, arata ce poti:)” La copii nu poti ajunge daca TU insusi nu cobori la nivelul lor…Doar asa vei invata sa comunici cu ei…In plus, faci  si un cantec  ca si viral de youtube pe care il oferi mass-mediei,  filmulet  in care apar tot felul de componente de masina care se transforma in dulciuri si mesajul  : “Viseaza dulce si TOYOTA iti aduce…O experienta fantastica”…O sa merg prin scoli cu desenul facut de mine ca sa se amuze, ca doar asa poti ajunge la inima unui copil…Prin puterea exemplului…Bun, rau, amuzant, asa vede ca ai PREOCUPARILE LUI, ca esti ca si EL…Altfel, diferit, special, unic, inca COPIL….

-[BAIATUL] Perfect! Meriti sa fii numit ambasador…Du-te acum…

-O sa ma duc…Dar, cine sunteti voi!?

-[In cor] –  O sa afli mai tarziu, mult mai tarziu…TATI….

[Si m-am trezit…Iar langa mine rasuna o piesa care se potriveste ca o manusa la acest articol…]

Uncategorized

Pe aripile gandului sub puterea vantului…Keep calm and follow me! Be SUPERspecial!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”

VI Brumar 6083…

Sunt pe mare…Ploua din nou, sau iar…E frig, norii se infig infometati in catargul meu, iar vantul  musca cu pofta din steagul SUPER BLOG...Pare ca trebuie sa vina o furtuna ca prea e intunecat iar marea e atat de furioasa, parca tot Pamantul se scutura de apa ca si cand i s-a facut sila cu atatia oameni in spate…

[………………………………………………………………..]

[Sunt in camera mea si e atat de frig…Nici nu pot sa gandesc…M-am oprit intr-un punct. Vreau sa scriu despre Visul American, despre amintirile din facultate cand am ajuns pe Pamantul Fagaduintei, pe pamantul descoperit de Columb din greseala si denumit America dupa Amerigo Vespucci…Stau si privesc sec o hartie de doi dolari, singura amintire palpabila…E cutremur…Ce se intampla cu mine? E devreme, e abia trecut de ora 9 p.m. , n-am consumat alcool, si totusi e cutremur…CUTREMURRRR….]

[………………………………………………………………..]

Si a disparut…si imediat dupa ea au inceput sa apara la orizont nori de praf…

[………………………………………………………………..]


Gloante, foc, zgomot…Nu mai sunt in Colorado…Si Bogdan marinarul e la fel de buimac ca si mine…Am recunoscut cladirea…E cladirea unde s-a semnat sau se semneaza, dupa cum vad agitatia din jur Declaratia de Independenta. Asta inseamna ca acum este 4 iulie…Il vad si pe Thomas Jefferson…Il recunosc dupa hartia de doi dolari…Vad ca vine spre noi…

-Cine sunteti voi? Sunteti spioni britanici? Sunteti ai Coroanei? Gaarzzzi!! Trebuie sa va arestez domnilor sa fiti martori la renasterea istoriei moderne, nasterea AMERICII…

-Dar noi nu suntem spioni britanici…Venim din Romania, o tara despre care inca n-ati auzit… Romania o sa-ti puna mai multe tie si unui american cand NADIA va lua 10 pe linie la mai multe probe de gimnastica. Nu avem de a face cu tunicile rosii.

-Dar sunteti imbracati ciudat…Doar englezii se mai imbraca asa!

-Daca vrei sa stii hainele astea sunt facute in China, o tara despre care sunt sigur ca n-ai auzit (Toata conversatia recunosc ca pe mine ma amuza teribil)

-NU CRED! Gaarzi!

Si din nou am pierdut timp pretios incercand sa-i explic lui T.J cine suntem…Oricum omul era absent…Auzea si vedea prin noi…Nu stiu daca de plictiseala sau pur si simplu i-am castigat increderea dar ne-a lasat sa venim cu el si am avut sansa sa fiu de fata cand a fost conceputa Declaratia de Independenta…Probabil stiti si voi ca documentul a fost redactat in intregime de T.J….Dar cand sa avem si noi sansa sa ne intalnim si cu Benjamin Franklin, sa sarbatoresc si eu un 4 iulie unic si special, un nor de ceata de la niste ghiulele explodate ne-a acoperit si m-am trezit la…LAS VEGAS…Cate amintiri am aici…cazinouri, lumini in mii de culori, localuri fara ceas pentru a putea cheltui sume imense…Totul o ferie..

 Nu stiu daca a zis eroul ceva sau s-a gandit la altceva, sau poate Spiritul Salbatic are alte planuri, pentru ca din escapada din Las Vegas, din prezentul vorbirii, am ajuns aproape instant pe Walk of Fame…cate amintiri…Cel mai naspa lucru este ca atunci ploua cand s-a nimerit sa fim prin zona, am facut o poza si de emotie sau pur si simplu KARMA cum spun japonezii am scapat aparatul pe jos si tot ce am putut salva a fost poza asta:((((

-Bogdan si eroul tau, cum a fost?

-Bestial, doar ce se face tarziu si mintea mea nu mai poate procesa toate amintirile induse…

Ok, am inteles, TU, cel cu goeleta unde vrei sa te las? Iar TU, calatorule, unde vrei sa apari?

Eu vreau…

[………………………………………………………………..]

Si m-am trezit acolo…O camera de camin, eleganta si simpla dar atat de bine utilata, pereti albi, etajere de lemn si un perete plin cu programe de galerii si spectacole iar EA doarme atat de dulce in patul ei..E invelita cu o pilota alba, iar parul ei ravasit ii mangaie usor tampla…mai sunt fire agitate care-i mangaie si fruntea…Nu pot sa rezist si ma aplec usor si o sarut atent pe gat, pe buze, pe nasuc, fara sa las urme si…raman acolo…

[………………………………………………………………..]

 

Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”

VII Brumar 6083…

Sunt pe mare…Nu stiu cum dar goeleta s-a reparat de la sine….Am in minte o piesa..,.Nu stiu de ce…Dar ma bucur pentru EL ca a ajuns, cu ocazia excursiei din America si la ea…Pana data viitoare, TOATE CUVINTELE SUS!

BONUS:

 

Uncategorized

Take the Long Way Home…cand plutesti intr-un hibrid din tara Soarelui Rasare!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

[ANTET: Este duminica. Sunt inca la birou. Acum am ajuns in Pitesti din Campulung Muscel, orasul meu natal, si am inceput sa frunzaresc prin SUPER BLOG. Am gasit provocari interesante, provocari incitante, dar sunt asa de obosit, casc pe langa tastatura…]

Si chiar asa a fost…La 50 de metri, in fata prorei goeletei, o lada greoaie din lemn de cires japonez transporta un motor hibrid. Nu stiu daca motorul din fata noastra era YARIS HIBRID, AURIS HIBRID, PRIUS sau de la oricare alta masina auto din familia Toyota, dar era ACOLO…L-am desfacut impreuna si l-am instalat…De astazi goeleta “Press del Blue” va fi o goeleta hibrid pana la final, dar va fi DUAL hibrid pentru ca va functiona cu panze, prin forta vantului, cu ceva curent si benzina….Dar sa pornim testul…Odata instalat, motorul a pornit din prima…Sistemul electric de propulsie a functionat ca un ceas elvetian…Dar ceva se intampla…Nu se mai aud valurile…

-Stapane vino sa vezi ceva! PLUTIM!

-Nu pot sa cred! Chiar plutim!? Se pare ca e posibil orice in realitatea asta blogosferica…Vad marea de sus, vad conturul cizmei italiene, vad norii cumulonimbus si cumulostratus cum iau contur sub goeleta, prin goeleta, peste goeleta…Nu mai invartim demult de carma, nu mai conducem…Plutim, nu navigam, respiram, nu ne blocam, simtim, nu imitam…E o senzatie extraordinara…

TU, care esti eu, hai sa luam drumul cel mai lung spre casa mea, daca tot plutim prin cerul blogurilor de ieri si de azi, de azi si de maine…Hai sa ascultam o piesa numai buna de drum lung…Cu motorul asta hibrid nici nu mai conteaza destinatia, ci doar drumul e tot ce mai conteaza…

….Bate paznicul de jos la usa. Din nou ma deranjeaza. Dar eu am adormit? Din nou? Pe tastatura!? Iar am dat Publish!?….Spiritul SUPER BLOG ma bantuie din ce in ce mai puternic…Pana data viitoare TOATE CUVINTELE SUS! Ma duc sa adorm…

Uncategorized

Slumdog SUPERblogger sub efectul cartilor NEMIRA!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

[ANTET: ATENTIE! Urmatoarele randuri pot genera dependenta si va pot transforma in super cititori de super randuri. De ce!? Pentru ca pasim pentru a-11-a oara in Oceanul Blogosferic al SUPER BLOG 2013]

Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”

XXII Brumarel 6083…

De cateva ceasuri am intrat in Marea Ligurica a Bloggerilor. E o vreme capricioasa si astazi toata ziua a fost agitatie in jur. Am prins pesti care pur si simplu se zbateau parca derutati la suprafata apei, am vazut pescarusi care zburau haotic, cativa dintre ei s-au lovit de catargul principal, e o acalmie in aer, suntem la jumatatea toamnei aici aproape de Nordul Italiei blogosferice si parca nimic nu e cum trebuie sa fie…Mi s-a rupt si carma si trebuie sa gasesc un loc unde pot acosta…Am de ales intre doua insule superbe…Corsica si Toscana…Dar…ce se intampla…marea se misca nefiresc…

[CUTREMUR pe MARE…Eroul nostru se dezechilibreaza, cade si se loveste la cap undeva foarte aproape de ceafa…CUTREMUR si printre personajele sale intercerebrale…]

[{………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..}]

Atentie. Urmatoarele randuri se bazeaza pe intamplari adevarate. Parca am avut o epifanie cu proba asta.  Va mai aduceti aminte de filmul Slumdog Milionaire. Super Blog si editura Nemira parca m-au teleportat mental prin toata viata mea cu proba nr. 11. Acolo in film miza era de un milion cash, aici miza, 100 de puncte fiecare proba…, iar probele parca imi vin ca o manusa…Se muleaza toate perfect pe viata mea…Va invit sa porniti alaturi de mine intr-o aventura, intr-un univers care sper sa va declanseze placerea lecturii fata de aceste randuri, mai bune sau mai putin bune, doar TOATE adevarate…

[{………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..}]

Uncategorized

Razboiul continua…pentru ca nu ma pot abtine…Pinky e noua "victima"!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Si…in timp ce mergeam prin ploaie, a aparut brusc curcubeul si atunci mi-a picat fisa…”Stiu pe cine trebuie sa sabotez…Pe Pinky”. Zis si facut. Am strans o cana de apa, si am aruncat spre cer pana ce toate culorile de pe curcubeu au inceput sa se scurga pe strada iar in cana mi-a ramas o urma de…Pinky pe care am facut-o sa vorbeasca. Sa vedem cum a iesit interogatoriul…

AGRESORUL de Bloggeri: Inainte sa incep tirul de intrebari, scrie pe cartonul asta totul despre tine. Amprenta, CNP, PIN, tot si sa spui adevarul ca te las fara culoare…

Continue reading “Razboiul continua…pentru ca nu ma pot abtine…Pinky e noua "victima"!”

Uncategorized

Din culisele SUPER BLOG 2013! eXclusiv! Sunt si bloggeri care NU comenteaza NOTELE!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

A inceput Super BLOG 2013Au fost pana acum 8 probe, mai urmeaza 22, s-a punctat deja o proba, dar la cata cerneala virtuala s-a consumat pe comentarii, aluzii, invective, certuri, explicatii, contra-explicatii, reguli, legi, regulamente, numai daca stau sa numar toate comentariile din ultimele saptamani sigur depasesc PIB-ul Romaniei…Prin urmare, intr-o atmosfera tensionata in care unii bloggeri arata cu degetul spre jurati, spre organizatori ca “de ce are X 90 iar eu 70“, ca “eu am pus 2 link-uri si un tag ala n-a pus nici poza” si genul asta de lucruri tot curg in mii si mii de biti…Eu, alaturi de alti bloggeri mai “ciudati” care ne-am bagat in competitia asta…SA SCRIEM, (Ce nebuni si noi…Acum am aflat ca s-ar da si niste bani cica:)…am decis sa imi cunosc “competitorii” si sa ma razboiesc cu ei in IDEI aprige, si rautati de genul: “Mie imi place cum scrii…N-ai vrea sa-mi acorzi un interviu“…iar raspunsul lor plin de “ura, aroganta si revolta a fost” – “DA, de ce nu“…Si m-am chinuit sa le adresez cele mai urate intrebari iar ei mi-au raspuns cu intarziere maxima cu cele mai urate raspunsuri ca doar sa fim si noi in atmosfera tensionata de pe grup…Daca a iesit ce trebuie sau ce nu trebuie voi apreciati…sau nu! Mai bine aratati cu degetul…unii dintre voi…

PRIMUL INCULPAT – MOS CRACIUN

Si asa mi-a venit dintr-o data sa-l pun la zid pe Mos Craciun. M-a enervat groaznic si inca ma enerveaza cu scrisorile lui. Mai mult, Mosul a muncit plin de ura la o poza cu mine iar eu ca sa nu fiu mai prejos uitati ce i-am facut….

AGRESORUL de Bloggeri: Mosule, serios, spune cine esti si cine tot scrie cu tine, despre tine pe blogul asta pe care nu-l suport si nu l-am suportat niciodata, mai ales acum, cand sunt sanse sa primeasca puncte mai multe ca mine la probele din concurs…

SONIA: Mi-e greu să mă prezint. Aș putea scrie o carte pe tema asta. 🙂 Sunt Sonia pentru cei mai mulți și Adi pentru familia mea. Am 50 de ani (apropo, nu este frumos să o întrebi pe o doamnă ce vărstă are) înscriși în Cartea de identitate și vreo 25 în sufletul meu. Pe actul de studii scrie “inginer mecanic”, dar am schimbat macazul acum mulți ani, iar astăzi sunt DTP-istă la o tipografie. Adică intermediarul dintre un document care trebuie imprimat și mașina de tipar. Și de cele mai multe ori eu sunt omul care transpune pe foia virtuală ideea care se vrea imortalizată pe hârtie. În timpul liber am și o mică afacere. Sunt responsabilă cu adunatul de amintiri. Adică fac foto și video la evenimente fericite din viața oamenilor.

Mulți mă întreabă dacă nu îmi este greu să mă împart între atâtea lucruri și să trăiesc mai bine de jumătate de an fără weekend. Îmi este. Dar îmi place de mor ceea ce fac și nu aș renunța pentru nimic în lume la viața mea de acum. Spun tuturor că sunt piteșteancă deși am “fugit” de acasă de vreo 25 de ani și îmi iubesc la fel de mult orașul care m-a adoptat. Unul mic și despre care se spune că este capăt de linie. Hunedoara. Ce dorințe am? Una singură. Să fiu sănătoasă. Restul lucrurilor am constatat că stau în puterea mea.

A: Deci recunosti ca ai fugit din Pitesti. Bun. Sper sa fii depunctata pentru asta si pentru faptul ca talentul tau il folosesti in slujba hunedorenilor. Mai departe. De ce scrii numai despre iarna? Primavara nu-ti place?

S: Am explicat asta de multe ori şi sper să nu se întâmple să plictisesc pe cineva. Sunt cititoare veche de bloguri, mi-a plăcut întotdeauna ideea unui astfel de jurnal, dar mi-am spus mereu că vârsta mea nu este potrivită pentru o asemenea întreprindere. Şi totuşi… Acum un an şi ceva, am comentat pe un blog. Era un subiect interesant despre părinţi şi copii. Găsisem acolo un comentariu al fiicei mele (bloggeriţă şi ea) în care declara că noi (eu şi tatăl ei) suntem niște părinți destupați la minte. Mândră de mine, m-am băgat în seamă. A urmat un schimb de replici încheiat de Anca cu “eu i-am spus mamei să îşi facă blog, dar nu mă ascultă”. Așa a încolţit ideea. Uneori părinţii mai ascultă şi de copii. Blog de iarnă a apărut însă ceva mai târziu. În joacă. Era 27 decembrie 2012. L-am numit aşa pentru că nu i-am dat şanse de supravieţuire decât pentru o singură iarnă. Cea care a trecut. În primul rând pentru că sunt o persoană foarte ocupată şi în al doilea pentru că nu am crezut că o să am ce scrie. Mai multe amănunte găseşti într-un articol destul de recent. Vei afla de acolo şi că Blogul de iarnă are zilele numărate. Nu i se mai potriveşte numele şi are nevoie şi de domeniu propriu. Domeniu pe care mi-l va dărui Chinezu de ziua mea. Pentru că i-a plăcut acel articol. 🙂    

A:  Cum l-ai descrie pe Moş Crăciun dacă s-ar fi născut şi crescut în România? Dar sa spui adevarul ca te reclam la juriu si iti fac contestatie…

S:Dacă îmi vei citi toate articolele scrise pentru SuperBlog (cele deja publicate, dar şi cele viitoare) îl vei găsi în ele pe Moş Crăciun, cel născut în România. Un pic dezorganizat, un pic miştocar, foarte creativ, priceput la toate, dar mai ales, în sufletul său, un om bun. Care se străduieşte şi el cum poate şi uneori obţine chiar rezultate notabile.

 A: Cât de des te vizitează renii lui Mosu’ și ce solicitări trăsnite au la adresa ta? Stii ca in regulament n-ai voie cu animale pe blog ca unii n-au si atragi atentia juriului asupra ta.

S:Renii lui Moșu nu mă vizitează. Poate pentru că știu că mie nu-mi place spiritul de turmă. Oricât de elitistă ar fi ea (turma).

A: Acum vad ca sunt luat peste picior. De ce te-ai apucat de blogging și de ce l-ai ales ca “muză” pe Moșu?

S: De blogging m-am apucat în joacă. Că între timp m-a prins ideea, asta e altceva… Iar Moșu îmi este muză doar pentru SuperBlog.  Povestea e simplă. Cu o săptămână înainte de a începe concursul parcă îmi venea să dau bir cu fugiții. Constatasem că nu o să fiu în stare să scriu versuri sau să găsesc metafore care să însuflețească vreun cașcaval sau vreun storcător… Salvarea a venit de la Anca (fiica mea). Nu, nu mi-a dat ideea, stai liniștit. Mi-a dat un telefon. Și m-a întrebat, fără prea multe introduceri, dacă n-aș putea să-i dau cadoul de la Crăciun cu o lună înainte. Numerar. Găsise un zbor ieftin spre Eindhoven și plănuia o mică vacanță. Am spus da și m-am gândit că cel mai probabil vor exista două cadouri de Crăciun. Că doar nu o să las locul gol sub brad… Și m-am gândit câte slăbiciuni are o mamă. Iar cum atunci eram și în postura de Moș Crăciun… a apărut ideea. Ce-ar fi dacă aș face din el un personaj asemeni nouă? Cu probleme de rezolvat, cu provocări la tot pasul și slab adeseori. Și dacă tot l-am “deturnat”, mi-am zis că poate ar fi potrivit să schimb lucrurile mai în esența lor. Adică el să fie cel care scrie, nu eu.

 A.Ce planuri ai pentru Crăciunul care vine? Si sa spui adevarul pentru ca vei fi urmarita de mine de acum inainte tot timpul si voi citi toate postarile tale in cautarea de fire de par despicate si voi raporta orice urma de talent peste limita admisa de mediocritate.

S:Un singur plan. Să îl aștept pe Moșu’ împreună cu ai mei, cei dragi.  

A. Un mesaj pentru persoanele care nu cred în Moș Crăciun si care fac bine ca sunt asa

S.: Crede și nu cerceta! 🙂

Acesta a fost primul dosar plin de “invidie”. Maine va fi pus la zid un blogger care are o revista. Asa merita daca scrie bine. Numele lui de cod – Dragomir Mihai-Viorel. Va las o poza cu el si daca il recunoasteti lasati commenturi aici. Intrebarile sunt deja pregatite, are si el raspunsurile gata si maine incepe “umilirea” publica. Pe maine!