Cum ar fi sa testezi ultima frontiera in materie de gameplay? Cum ar fi sa ai cea mai performanta placa video produsa de NVIDIA ( Mai multe argumente pertinente legate de alegerea mea le gasiti pe Forum Gaming), sa ai cele mai noi accesorii de tipul consolelor wii in stil Virtual reality gen Oculus Rift…
…sa mirosi hartile prin care te misti, sa mirosi padurea cand alergi dupa vanat ca in Assassin Creed sau sa simti mirosul de praf de pusca cand tragi cu arma sau sa simti briza marii cand ai misiuni prin ocean cu ScentScape?
Sunt in Vietnam. Sunt acum intr-un Humvee de prin anii 60…Sunt cu nebunul meu de prieten, e plin de sange si rani de la scije si srapnele explodate, si…Damn it! Avioane cad pe langa noi, miroase a fum si a benzen…Ma doare capul! M-am rasturnat cu masina…Ma dor oasele…De unde a stiut adversarul ca o sa trec cu masina pe aici…Chiar atat de BUN e celalalt EU…!?Nuuu, nu voi renunta. Ma ridic din noroi, ma scutur de praf…ma duc…Am o misiune de facut…
S-a terminat furtuna…Am ridicat ancora si pornesc mai departe…Sunt curios unde ma va mai purta aventura blogosferica…Am trecut deja prin 10 incercari dar presimt ca mai am inca de doua ori pe atata…Pana atunci, TOATE CUVINTELE SUS!
P.S: Bonus la aceasta proba un video pe care l-am creat pentru un articol de la rubrica IT and comunication de pe presainblugi. Sunt cateva capturi foto din DIRT 3 in timpul unei curse in care am rasturnat la modul de cascadorie extrema un concurent:) Enjoy!
BATALIA la SUPER BLOG e acerba…S-au pierdut din animozitati dupa doua runde de note si 9 probe, semn ca fiecare in aceste momente de pace isi ascute ideile ca sa mearga inainte. Eu am plecat, asa cum v-am promis la vanatoare de concurenti pentru a-i sabota:) Victima de azi, Mihai-Viorel Dragomir, blogger si concurent SUPER BLOG 2013. Are 20 de ani si se crede vorbaret. In urma cu putin timp a terminat liceul iar acum este student in anul intai la facultatea de Psihologie din Bucuresti. Are deja in cazier o carte scrisa, un volum de poezii numit: „Un inceput de viata” iar in prezent coordoneaza revista Orizonturi Literare. Ideea e ca in focul nostru incrucisat de idei si intrebari a mai „picat” o victima colaterala – Alina Georgiana Radoi:). Si ea are tot 20 de ani si locuieste in Petrosani, judetul Hunedoara. Se considera un om demn si plin de viata. Iubeste literatura, muzica si nu in ultimul rand natura. Este studenta in anul doi la „Asistent Medical Generalist” si are un blog de aproximativ un an si jumate. Sa inceapa tirul, zic!
Agresorul de Bloggeri: Tu, „guru” din spatele revistei Orizonturi Literare, de ce acum si de ce tu?
M.V.:Salut! In primul rand, nu sunt singurul „guru” din spatele revistei Orizonturi Literare. Impreuna cu o buna prietena, Alina Georgiana Radoi suntem fondatorii acestui proiect ambitios, care speram sa prinda viata in format tiparit intr-un timp cat mai scurt posibil. Consider ca acum este momentul potrivit pentru a da un „refresh” acestei populatii, care este deja indopata cu ceea ce ofera tv-ul si socialul din Romania.
AGRESORUL de Bloggeri: Sa raspunda si complicea ta la aceeasi intrebare. ACUM!
A.G.: Cum a spus si Viorel, nu sunt „guru” sunt doar persoana din spatele revistei, persoana care impreuna cu Viorel si alti colegi am reusit usor usor sa punem pe picioare aceasta revista. De ce acum? Ei bine, pentru ca asta ne-am dorit. Eu, personal, mi-am dorit sa fac ceva frumos, mi-am dorit sa scriu si mi-am dorit ca si altii sa-si exprime frumosul in scris.
A.B.: Care este publicul vostru de cititori?
M.V.:Revista are ca public tinta tinerii talentati dar nu numai. Avem colaboratori de toate varstele cat si cititori la fel. Dar in proportie mai mare, tinerii sunt cei care ne citesc.
A.G.: Publicul de cititori este reprezentat de suflete de toate varstele, in special de tineri. Insa nu asta are importanta. Important este ca exista, ca sunt acolo si ca apreciaza munca noastra.
A.B.: Cine v-a incurajat? Aveti un complice mai mare, un mentor?
M.V.:NU. Nu am pe cineva anume. Mentorii mei sunt oamenii care mi-au fost intotdeauna aproape sufleteste, chiar daca ne-au despartit distante mari. De la oameni am avut intotdeauna ce invata, ei sunt o sursa inepuizabila de cunostinte si tocmai asta m-a facut sa fiu deschis cu toti oamenii din jurul meu. Ei sunt „eroii” mei, „eroii” acestei reviste.
A.G.:Eu am altceva de declarat. Pentru faptul ca mi-a placut si mi-am dorit intotdeauna sa scriu, pentru aceasta revista tin sa le multumesc parintilor mei care m-au incurajat, apoi vreau sa le multumesc persoanelor dragi de langa mine.
A.B.: La urmatoarea intrebare doar tu ai voie sa raspunzi. De ce te-ai inscris la SUPER BLOG 2013?
M.V.:Unii poate participa pentru premii, altii doar pentru a face vizite pe blog si pentru a-si tine blogul actualizat cu articole. Eu m-am inscris in SuperBlog pentru a scrie, in primul rand pentru mine si apoi pentru voi, si pentru a-mi face prieteni. Poate suna egoist zicand: „in primul rand pentru mine”, dar acesta este adevarul. Doresc sa ma intrec pe mine, sa rup barierele daca este posibil si sa-mi cunosc nivelul in comparatie cu ceilalti. Il consider un test in care eu sunt dascalul dar si elevul si vreau sa vad daca imi fac corect temele.
A.B.: In incheierea interogatoriului, un ultim mesaj catre cititorii vostri inainte de a fi pusi la zid. Amandoi!
MV.: Intotdeauna sa va urmati visul. El este o sursa inepuizabila de energie si motivatie. Orice este posibil atata timp cat vrei si iti doresti acel lucru, trebuie doar munca si pasiune pentru ceea ce faci. Si niciodata, indiferent unde ai ajunge, sa nu uiti sa ajuti pe cei din jur.
A.G.: Intotdeauna sa fiti ceea ce va place, ceea ce va dicteaza inima, pentru ca inima va dicta intotdeauna in versuri calde:)
De data asta n-am mai rezervat nicio victima, dar lista e lunga…Am niste suspecti. Pana data viitoare va las printre randuri si idei!
SUPER BLOG 2013 – Daca stiti competitia, foarte bine, daca nu, v-am lasat la indemana un link util…Anul acesta am ratat primavara bloggerilor. Eram printr-o perioada de mari schimbari: job, oras, prieteni, relatii, experiente…
„S-a terminat vara. A venit toamna. A venit timpul sa las umbrele izvoarelor de munte in urma…sunt reci, ascund pietre ascutite si urme de spini de trandafiri salbatici. Merg inainte, pasesc spre nicaieri, tot prin rau de munte, dar cobor la vale. Nu stiu unde voi ajunge cu gandul, cu mintea, cu sufletul, cu inima. Sunt doar eu si umbra mea. S-au uscat si samburii de cirese de mai. S-au uscat si lacrimile pe obraz. S-au uscat si frunzele. Am ramas cu urma amintirilor,o urma precum un tatuaj prost facut al carui ac a trecut de epiderma, de muschi, si s-a tiparit direct in maduva oaselor de pe piept, buze, maini. A venit toamna, dar povestea merge mai departe…„
Jurnal de Bord goeleta ,,Press del Blue”
M.V.:
A.G.: Cum a spus si Viorel, nu sunt „guru” sunt doar persoana din spatele revistei, persoana care impreuna cu Viorel si alti colegi am reusit usor usor sa punem pe picioare aceasta revista. De ce acum? Ei bine, pentru ca asta ne-am dorit. Eu, personal, mi-am dorit sa fac ceva frumos, mi-am dorit sa scriu si mi-am dorit ca si altii sa-si exprime frumosul in scris.
