Ce poate schimba cu adevarat un presedinte? Mai exact, ce poate schimba Iohannis?
Conform articolului 80 din Constitutia Romaniei, “Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Mesajul cheie, subliminal aproape, transmis de acest pasaj reprezinta o informatie deja universal cunoscuta: Presedintele este imaginea tarii – un fel de agent PR cu atributii mai pretentioase. Se afiseaza in fata jurnalistilor cu o mina serioasa si da declaratii. Indiferent de tematica, trebuie sa para stapan pe situatie, sincer si sa prezinte garantii ca ceva din ce va fi intreprins, va avea un efect benefic asupra situatiei. Din punct de vedere practic insa, nu se pot schimb multe, avand in vedere ca organul executor al acestor marete idei prezidentiale este cel condus in continuare de Ponta. Asa ca voi reitera: ce se poate schimba de fapt?
Imaginea: imaginea tarii, imaginea romanilor, imaginea relatiilor europene si internationale. Acesta este pana la urma si aspectul central al societatii actuale. As vrea sa analizam succint imaginea acestui personaj de basm politic, care a invins probabilitatea si a emfatuat o ceata de jurnalisti, oameni publici si nepublici deopotriva.
A intrat in campanie cu o imagine destul de banala: un primar din opozitie, ardelean de altfel, care vorbea rar si raspicat, cu intonatii vocale atipice, deci greu de urmarit in discurs. Si-a pornit cu apatie campania vag bazata pe ideea de anticoruptie si corectitudine germana. Strategie potrivita, dar greu de pus in practica de o persoana atat de nenaturala in fata camerei, mai ales in conditiile in care ai un contracandidat ca Ponta: carismatic, versatil, politician pana in maduva oaselor, crestut si educat sub aripa protectoare a comunismului din timpul “democratiei” lui Iliescu. Castigul lui Iohannis era improbabil.
Dar dupa turul doi, ceva s-a schimbat: Ponta a dat-o in bara cu diaspora, iar asta a schimbat totul. Fara sa isi schimbe stilul campaniei, Iohannis a inceput sa castige puternic teren, electoratul a inceput sa il portretizeze ca fiind contracandidatul lui Ponta, asadar opusul lui Ponta.
Peste noapte, lui Iohannis i-a rasarit un halou angelic in jurul podoabei capilare in imaginea mentala a tuturor votantilor, pentru ca a inceput sa reprezinte tot ceea ce nu este Ponta: cinstit, corect, sincer, accentul si intonatia vocala atipica a devenit un avantaj, faptul ca este sas a devenit un lucru minunat, faptul ca este protestant nici nu mai conta, pentru ca orice atac venit din partea lui Ponta sau Firea nu facea decat sa amplifice imaginea de presedinte magic pe care o vedea electoratul.
Pentru ca Ponta era extrema malefica, iar opinia publica si jurnalismul are mereu nevoie de echilibru si simetrie. Suntem inca prinsi in euforia pro-Iohannis, analizam toate lucrurile benefice pe care le poate realiza si intr-adevar, un beneficiu major este evident: este german.
La nivel european si international, asta spune totul, imaginea tarii va creste odata cu popularizarea imaginii lui, va fi adulat o perioada, chiar mai mult decat Basescu la inceputurile lui si ne va aduce un serviciu general de imagine fantastic. Si oare nu asta trebuie sa faca un presedinte? Ce imi starneste insa curiozitatea este ce se va intampla cand electoratul se va plictisi de el si va incepe sa-i pandeasca si sa-i vaneze hibele.
Sunt curioasa sa vad cum va arata Iohannisul finalului de mandat.
DANA BACINSCHI
