Copilărie unde eşti, tu, himeră a tinereţii mele…
FRAME 4
Mă retrag în tăcere în mine
Te uită şi uită cine am fost
Căci dacă par copt şi închistat la minte
E doar iluzia unui dor
Dor de cel ce-am fost când doar eram…
Vine Crăciunul, vin sărbătorile, se apropie ziua mea. Pe 23 decembrie 2012 voi împlini 29 de ani, dacă vă aduceţi aminte din CAPITOLUL III. Nu îmi vine să cred dar se întâmplă. Cu fiecare an nu mă simt mai bătrân, nu mă simt mai matur, mă simt doar ,,trecut,, Simt de multe ori cum trece timpul prin mine, cum trec eu printre clipe, cum totul în jurul meu se miscă haotic ca într-o mişcare de malaxor într-un continuu perpetuum mobile…Îmi e dor de copilărie, îmi e dor de colinde, îmi e dor de atât de multe lucruri…Regrete, eu nu am regrete, dar când privesc în mine, îmi dau seama că îmi lipseşti (e vorba de copilărie)
Îmi aduc aminte de atât de multe lucruri frumoase…Dar pentru că am făcut o introducere puţin cam lungă, vă las să fiţi prizonieri în oglinda timpului meu
[………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..]
Şi parfumul de măr proaspăt rămâne, şi aroma de cireşe şi urma clipelor când aruncam cu praştia după mierle ca să nu mai culeagă cireşi…Am început să aşez copilăria mea în straturi…Cam asta e fundaţia şi mulţumesc din tot sufletul părinţilor pentru copilăria mea minunată, mulţumesc bunicilor pentru răbdare, să nu uit de bunicul care ne ducea prin Podişor şi culegeam ciuperci, mitărci, vineciori, roşiori…De la el am prins pasiunea asta eu şi tata…Au fost veri când plecam cu tata la kilometri depărtare de casă ca să culegem ciuperci. Şi azi dacă le văd le recunosc. Şi ştiu să mă feresc de cele otrăvitoare. Nu mai şţiu numele lor. Bunicu meu ştie numele la toate. Dar de cunoscut le ştiu. Să nu uit de petrecerile pe care le făceam cu unchiul Dănuţ cu tot felul de casetofoane cu leduri unde ascultam şi dansam până se îndoia podima de lemn pe piese unor trupe precum: DJ BOBO, NO MERCY, MASTERBOY, 2 UNLIMITED, BACKSTREET BOYS, Gina G, Jessica Jay, SANDRA, SABRINA, Kile Minogue, MICHAEL JACKSON, JON BON JOVI, AEROSMITH, GUNS AND ROSES, PRODIGY……Nu ştiu ce aş putea să mai scriu, dar ştiu că am atâtea mulţumiri şi recunoştinţă de arătat părinţilor, bunicilor, verişorilor, surorilor şi nu în ultimul rând celui de Sus care a vegheat asupra mea de milioane de ori….MULŢUMESC şi continuăm cu prima mea poveste de iubire, primul fior, prima dezamăgire, prima lacrimă, prima prietenie, prima melodie…Dar asta din capitolul 5…
În final un mesaj muzical. TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ-ŞI ADUCĂ AMINTE ŞI SĂ NU UITE DE COPILUL DIN FIECARE DIN NOI, DE COPILĂRIE, DE BUNICI, DE CASA BUNICILOR, DE LEAGĂNUL PARINTESC PENTRU CĂ FĂRĂ ACESTE MĂRGĂRITARE DE PREŢ NU VOM ŞTII NICIODATĂ SĂ STRĂLUCIM CA DIAMANTELE…pentru că şi DIAMANTELE SE SPARG…
Rock the City 2011 a fost o dulce nebunie. Nu stiu de altii, dar eu am fost extaziat de concertul Prodigy. Rock Pogo, multimi in delir si o scena incendiata de lumini purpurii si valuri de fum.
Si daca tot am inceput intr-un spirit liric inca din titlu, vom continua putin mai serios si va invit sa cititi cam tot ce trebuie sa stiti daca vreti sa va bucurati fara regrete de Rock the City!