[yasr_overall_rating size=”large”]
Să ai sărbători frumoase nu-i destul, ele trebuie să fie și cool: adică și originale, să rămână un reper pentru prietenii pe care îi inviți la tine. Și să aibă o semnificație profundă, doar a ta.
Un element esențial al sezonului sunt, în mod clar, decorațiunile. Cum poți să ai decorațiuni super originale și să fii și în trend? Adică eco? E foarte simplu, iată trei pași să transformi deșeuri la îndemâna oricui în globuri trendy și jucăușe.
Pe artista Mara Alexandra Andrei am cunoscut-o in timpul ultimei expozitii de pictura de la Hanul cu Tei. Pictorita a avut 13 lucrari expuse si m-a impresionat prin optimismul pe care-l emana atat ea cat si lucrarile ei. Pline de culoare, de note de rosu, ocru, portocaliu, lucrarile Marei parca vorbesc prin panza, prin ulei, prin carton si hartie. Si asta nu e tot, am aflat ca artista personalizeaza si huse de iPhone 6 pe al caror material se poate picta.
Ioana Mihaela este verisoara mea si ma mandresc cu asta… Arel 23 ani si este absolventa a Facultatii de Stiinte Economice si Administrarea Afacerilor. In prezent este studenta ultimul an la Master, specializarea Gestiunea si Dezvoltarea Resursei Umane in Brasov.
Nascuta in vai udate de ape reci, la poalele unor munti deja celebrii precum Papusa, Capitanul si Piatra Craiului, Mihaela are ca pasiuni plimbarile pe munte, bicicleta si fotografia. Citeste cu placere carti de psihologie sau dezvoltare personala si… mai e ceva dar…vom descoperi impreuna…
EU: Cum si de ce ai ajuns sa descoperi pictura?
Mihaela: Cred ca m-am nascut cu aceasta pasiune pentru tot ce inseamna arta. Cand aveam 10 luni, asteptam sa plece mami din camera, mergeam la soba, scoteam cenusa si o asezam pe covor intr-un stil propriu… Invatatoarea, profesoara de desen si alte persoane din jurul meu au observat interesul meu pentru desen si pictura abstracta, inca din clasele primare, insa am inceput sa desenez mai des de aproximativ 4 ani, deoarece ma relaxeaza foarte mult. La tablourile quilling nu lucrez de foarte mult timp. De curand a fost ziua unei prietene si m-am gandit sa-i fac un cadou original imbinand desenul cu arta quilling. I-am facut un tablou si a fost foarte incantata. Am fost uimita de reactia ei si m-am gandit ca poate exista si alte persoane care si-ar dori sa achizitioneze un obiect decorativ handmade.
EU: Ce inseamna qulling pentru tine?
Mihaela: Quilling, pe scurt reprezinta o tehnica de rulare a fasiilor de hartie. Paper-rolling (hârtie rulata), paper-scrolling (hârtie pe suport, derulata), filigree (filigran), mosaic (mozaic) si quilling sunt toate denumirile care s-au atribuit acestui mestesug de-a lungul timpului.
EU: De unde te inspiri pentru a realiza un tablou in stil qulling?
Mihaela: De ceva timp vizitez site-uri despre arta, desen si quilling, pentru a invata lucruri noi si a le pune in practica in stilul meu propriu. Inspiratia vine din interiorul meu. Consider ca cel mai potrivit este sa-mi las imaginatia sa zboare. M-am ghidat dupa un citat al lui Albert Einstein care spunea: „Imaginatia este mai importanta decat cunostintele pe care le avem. Cunostintele sunt limitate, dar imaginata inconjoara lumea”…in consecinta, lasandu-mi imaginatia libera, creez piese unicat. Atunci cand sunt obosita sau agitata, incep sa-mi imaginez, sa combin culori, sa creez si astfel ma rup de lumea aceasta si imi creez lumea mea, care ma ajuta sa-mi recapat linistea si sa ma simt confortabil.
EU: Care e procesul? Cat dureaza pana finalizezi un tablou?
Mihaela: Procesul nu e complicat in sine, dar e migalos si necesita muuulta rabdare. Lemnul pe care-l pictez si lipesc decoratiunile din hartie trebuie lasat la uscat cel putin 3 saptamani, trebuie sectionat si slefuit. De partea cu slefuitul ma ocup eu, de restul se ocupa priceputul meu tatic. Materiale pe care le folosesc sunt: blat de lemn slefuit, culori acrilice, set de pensule, fasii de hartie (diferite culori), foarfeca, aracet, instrumente quilling cu deschidere pentru hartie, lac spray si mult, mult suflet. Pot finaliza un tablou si intr-o zi si intr-o saptamana sau doua, in functie de cat material folosesc si in functie de timpul meu liber.
EU: Ce proiecte ai in perioada urmatoare?
Mihaela: Pe langa faptul ca nu voi renunta la aceasta placere de a desena, de a crea forme, de a imbina culori, imi doresc sa acumulez cat mai multe informatii despre tot ce tine de arta, desen si fotografie. In viitorul apropiat vreau sa-mi achizitionez produse profesionale pentru ca am multe idei si doresc sa le pun in practica. Daca doresti sa fii la curent cu ceea ce voi face in viitor te invit sa vizitezi pagina de facebook sau site-ul unde poti gasi si admira creatiile mele.
EU: Un mesaj pentru cititorii presa in blugi.
Mihaela: Eu ma simt fericita atunci cand face ceea ce-mi place si ii sfatuiesc pe toti cei care au un hobby, chiar daca nu-l pot tranforma intr-o afacere sa nu renunte la el, caci altfel se vor pierde pe ei insisi.
Allma-Edith Somkereki, absolventa a Facultatii de Sociologie si cu un master la activ in comunicare si publicitate, este inainte de toate absolventa a Colegiului Dinicu Golescu din Campulung-Muscel, o pepiniera de oameni talentati. Pe langa facultate, Allma a absolvit cursuri de psihologie, psihologie sociala, negociere, teatru, comunicare si este membra a Clubului de comunicare si dezbateri ARDOR-2006 – 2008. In prezent are 26 de ani, dar are in spate un tablou plin de culoare si continut. Model de la 16 la 22 de ani, primul job al Allmei a fost la Altex unde a inceput ca PR. A stat acolo 1 an si jumatate, iar la scurt timp s-a angajat tot ca PR la o revista auto. Atat de bine s-a incadrat in echipa incat la numai trei luni i s-a dat pe mana sa organizeze un eveniment important pentru publicatia respectiva ,,Masina anului in Romania”. Printre hobby-uri se numara: pictura, designul vestimentar, masinile, filozofia, baschetul, calatoriile si cam tot ce inseamna “creativitate”:) Dar sa trecem la NEXT LEVEL…
BOGDAN DĂRĂDAN: Sa incepem cu numele tau, usor cosmopolit, exotic, inedit. Sa inteleg ca si asta te-a determinat sa vrei o cariera in sfera comunicarii?
Allma: (zambind) Tatal meu este “vinovat” pentru acest nume sau, mai bine spus, lui ii datorez acest patronim, care de multe ori m-a ajutat, dar mi-a si pus anumite piedici, tocmai din pricina faptului ca e mai greu de pronuntat si nu este romanesc. Nu neaparat numele m-a determinat sa urmez o cariera in comunicare, ci mai degraba timpul si timpurile. Nu cred ca m-am gandit vreodata ca voi ajunge sa lucrez in acest domeniu si ca o sa ma atasez atat de mult de el, desi imi doream asta foarte mult. Insa, inca o data, timpul mi-a dovedit ca poate aranja lucrurile astfel incat sa fie bine.
BOGDAN DĂRĂDAN: Si pentru ca am vorbit de cariera, cum se simte o femeie intr-o industrie oarecum tangentiala cu zona de interes a barbatilor-Lumea auto?
Allma: Se simte bine. In general, toti cei care aud de masini se gandesc automat la barbati. Lucrurile au mai evoluat, mentalitatile la fel. O femeie poate ocupa cu foarte mare succes o functie in cadrul unei companii auto sau, in cazul meu, in cadrul unui trust de presa auto. Bineinteles, nu e vorba doar de ocuparea unui anumit post, ci si de implicare, devotament, placerea de a face acest lucru cat mai bine posibil si de straduinta. Este foarte usor sa lucrezi atunci cand faci ceea ce te multumeste si stii ca toate cuvintele tale iau amploare. E important sa te poti simti liber, sa poti construi, sa fii creativ, iar ideile sa iti fie puse in aplicare. Toate acestea, dar nu in ultimul rand dragostea nemarginita pentru masini si sporturile cu motor, ma fac sa ma trezesc in fiecare noua dimineata mai fericita decat in precedenta:)
BOGDAN DĂRĂDAN: De ce ai ales sa fii si cursant la Scoala de Televiziune Tudor Vornicu?
Allma: Ca eleva, am trecut printr-un soi de proces chimic. Inca din liceu imi doream sa am de-a face cu mass media, in mod deosebit cu televiziunea si radioul. In aparenta, am renuntat la aceasta idee in momentul admiterii la facultate, atunci am simtit ca nu era asta calea mea cea adevarata. Insa in sufletul meu a ramas ceva pentru lumea asta. De aceea, intamplarea a facut ca, dupa mai bine de 10 ani, sa decid sa ma intorc oarecum la “prima dragoste” prin intermediul Scolii de televiziune Tudor Vornicu. Aceasta scoala ma ajuta sa-mi intregesc bagajul de cunostinte si sa ma formeze, pentru ca intr-o zi sa pot activa si in acest domeniu, atat de drag mie. Consider venirea aici ca fiind o decizie inteleapta pe care am luat-o la momentul potrivit. Sunt de principiu ca fiecare lucru trebuie sa se intample atunci cand e cazul. Ma bucur de fiecare ora petrecuta la scoala si seara ma simt mult mai bine, simt ca am invatat ceva nou, ca ma pot lauda cu lucruri pe care doar profesionistii din domeniu le stiu sau le pot face. Cu fiecarea curs capat aplomb, indrazneala si simt cum aceasta meserie mi se potriveste tot mai mult.
BOGDAN DĂRĂDAN: Stiu ca in liceu ai cochetat si cu radio. Ce iti mai aduci aminte din acei ani?
Allma: Legatura cu radioul a fost una scurta si oarecum tangentiala. Am realizat cateva gingle-uri in calitate de voice-over si cam asta a fost. Mi-as fi dorit mai mult, dar nu a fost momentul atunci. Probabil rigorile liceului si-au pus amprenta asupra mea mai mult decat ar fi trebuit. Aveam un program destul de incarcat, care, din pacate, nu mi-a permis prea multe in afara scolii. Poate doar niste ore de baschet in timpul weekend-ului. In perioada aceea invatam foarte mult, citeam, faceam pregatiri pentru Bac si admiterea la facultate. Lucru care, in final, mi-a prins bine si ma ajuta si acum, nu doar in cariera, ci si in viata de zi cu zi. Anii mei de liceu au avut aceleasi particularitati pe care le-au avut intotdeauna noile generatii. Ei au reprezentat varsta curajului, a dorintei de a comunica, de a afla.
BOGDAN DĂRĂDAN: Un mesaj pentru tinerii care inca nu sunt convinsi ca vor o cariera in televiziune. Cum i-ai convinge sa vina la Tudor Vornicu?
Allma: Nu cred ca ar trebui sa conving eu pe cineva, cred ca fiecare trebuie sa stie ce isi doreste sa faca, ce vrea de la viata lui. Da, este adevarat, pot impartasi din experienta pe care am acumulat-o pana in momentul de fata si din cea pe care inca mi-o formez la Scoala de televiziune. Este important sa te simti implinit. Sa nu simti ca timpul trece degeaba pe langa tine, sa fii in permanenta activ, la propriu si la figurat. Televiziunea, radioul, media, in general, reprezinta un domeniu extraordinar. Daca il faci asa cum trebuie, e imposibl sa nu ai satisfactii. Iar scoala de televziune Tudor Vornicu formeaza adevarati profesionisti in aceasta directie. De la traineri, pana la aparatura si conditii de studiu/ lucru, toate sunt la cel mai inalt nivel. Nivel care intotdeauna garanteaza succesul. Asta, bineinteles, daca esti pasionat, interesat si dedicat acestui domeniu. In general, valorile cu adevarat mari dintr-un domeniu nu raman nedescoperite.
Daniela Alexandru s-a născut pe 11 iunie 1969, este căsătorită şi are un băiat. A terminat cursurile Universităţii Artifex cu specializare în Economia Comerţului, Turismului şi Seviciilor, iar în prezent administrează un business de cadouri şi decoraţiuni interioare. Dar dacă lucrurile nu par cu nimic deosebite până acum, rândurile vor începe în curând să se coloreze…
REPORTER: De ce ai ales pictura ca mod de petrecere a timpului liber?
Daniela: Pentru că desenul îmi place de când eram copil, iar legatura cu pictura o am din şcoala primară, de prin anii 80 de la profesoara de desen care m-a încurajat sş mi-a împărtăşit secretele acestei arte. La acea vreme foloseam acuarela, iar desenele îmi erau expuse la expoziţiile de la Clubul Copiilor de la acea vreme. Şi când eram la şcoală toate caietele mele erau pline cu desene pe care le făceam în timpul orelor. În prezent pictez pe pânză în ulei şi îmi doresc să particip la o expoziţie. Încă nu mi-am îndeplinit acest vis…Pot spune despre mine că sunt o “pictoriţă” amatoare şi nu pot spune că tablourile mele sunt realizate tocmai după regulile şi tehnicile unui tablou pictat în “ulei”, dar am încredere în ceea ce fac.
REPORTER: De ce pictura pe ulei?
Daniela: Tehnica picturii in ulei este mai deosebita fata de celelalte. Poti picta cu pensula cat si in “cutit”. Vopseaua se poate aplica in straturi mai groase obtinand efecte speciale. Uleiul se usuca mai greu si ai timp sa poti corecta micile greseli sau modificari ale culorilor, se poate ajunge la o compozitie minunata. În plus, picturile in ulei sunt trecutul artistilor- pictorilor faimosi si poate fi viitorul unei persoane care investeste in arta.
Reporter: Cum alegi temele pentru un tablou?
Daniela: Tema preferata : natura, iar florile imi dau cel mai mult un sentiment de nostalgie pentru că în redarea lor pun mult suflet si multa culoare. Imi mai place natura statica si pictura abstracta. Pe langa pictura ma pasioneaza si fotografia care ma ajuta foarte mult in alegerea temelor. Transform fotografia intr-un tablou unic.
REPORTER: Ce culor
i folosesti mai des si de ce?
Daniela: Culorile sunt prezentate peste tot in natura. De obicei folosesc culori vii, calde, luminoase pentru ca da mai multa naturalete lucrarii, mai multa stralucire.
5. Un mesaj pentru tinerii care vor sa picteze…
Daniela: Pictura este materia dominanta utilizata de catre pictori si care pune în aplicare diferite materiale (pigmenti si pudra, guase, uleiuri, acrylic, cerneala, etc.) destinata exprimarii personale si creerii operelor de arta. Cuvîntul pictura denumeste de asemenea si opera însasi creata cu aceasta tehnica. Fiecare om are o pasiune, a mea e cea de a picta. Chiar daca esti artist sau doar amator si ai talent, dar nu ai avut timp sa studiezi si sa practici pictura, fi curajos si asterne pe hartie sau panza ceea ce simti. Intr-o zi vei reusi !
Ioana Florina Stupariu are 20 de ani, si printre pasiunile ei precum economia, politica, relatiile internationale, filmele, muzica, pictura, teatru se afla si debate-ul, atu care a ajutat-o sa adjudece in anul 2010 o bursa COSMOTE. Studenta la Facultatea de Drept Universitatea Babes-Bolyai, in anul II, Ioana a fost coordonatorul YouthBank Cluj (august 2010-august 2011) si instructor al Clubului de Debate din L.T. „Nicolae Balcescu” din Cluj-Napoca (din 2010 pana in prezent) plus arbitru de debate, la competitii nationale si internationale.
Debate-ul a ajutat-o sa devina dubla campioana regionala si vicecampioana regionala si nationala la debate in liceu (2008, 2009, 2010), tot datorita debate-ului a castigat o serie de premii individuale si cu echipa la diferite competitii nationale si internationale de debate (2008-2010). Mai mult decat atat, Ioana are in palmares si un titlu de de semifinalist la IDEA Youth Forum (2010, Olanda) si se mandreste cu faptul ca a reprezentat Romania la Conferinta Mondiala a Pacii din 2009. Si lucrurile nu se opresc aici. Premiul II si III la Olimpiada nationala de limba franceza (2009, 2010) si Premiul I la Olimpiada nationala de limba romana (2009) plus organizator a numeroase concursuri de debate pentru liceeni (Cupa Liceelor, Tinerii impotriva coruptiei, Highschool goes British) si Coordonator de voluntari (Cupa Lingua 2009). Si ca meniul sa fie complet, Ioana si-a facut un nume si peste granita ca reprezentant a UBB la diverse turnee internationale pentru studenti (Oxford, Cambridge in 2010, Paris, Belgrad, Cambridge, Londra in 2011), la Campionatele Europene de Dezbateri pentru studenti (Galway, 2011) si in decembrie 2011 la Campionatele Mondiale de Dezbateri pentru studenti (Manila, 2011). Si povestea continua in stilul inconfundabil – COSMOTE…
REPORTER: De ce ai ales sa aplici pentru Bursele COSMOTE?
Ioana: In primul rand faptul ca activitatile pe care le desfasor sunt destul de costisitoare, iar o bursa m-ar fi ajutat foarte mult in acoperirea cheltuielilor cu deplasarea la competitii internationale si cu materialele pe care trebuie sa le achizitionez pentru facultate (carti, reviste). In al doilea rand, faptul ca aveam nevoie de o recunoastere a muncii mele, pentru a-mi da curaj si incredere sa imi continui activitatile. Ma implic inca din gimnaziu in comunitate prin diferite proiecte, iar odata cu descoperirea lumii debate-ului, mare parte din timpul liber pe care il aveam il investeam in formarea si pregatirea elevilor de liceu, munca depusa benevol. Iar adevarul e ca atunci cand acorzi atat de mult timp unor cauze in care crezi si pentru care lupti, ai nevoie din cand in cand de o confirmare a valorii si importantei muncii tale.
Interviul complet pe Onlinestudent.ro!
