Ma intreb subit…
Daca Pamantul ar fi fost un patrat spart,
Un cub ciobit,
Cum si Nichita traia inchipuit intr-o lectie despre un cub imperfect…
Cum ar fi fost pasarile,
stelele, copacii si iubirea dintre oameni!?
Oare nu cumva cerul ar fi parut un fel de vata confiata patata de ganduri
iar copacii un fel de aschii oarbe?
Oare nu cumva oamenii ar fi fost niste vase goale de lut
perfide si ascunse
iar iubirea un soi de compromis asexuat?
Cand vorbele nu mai au sens
oare nu inseamna ca cel de langa noi traieste pe un Pamant PATRAT!?
Visele se sparg in cioburi,
gandurile se topesc in nimic
iar sentimentele se sterg pe emotii si empatii contextuale
Totul are fatete, ca la un cub ciobit de imperfect…
Unde e sensul atunci cand te simti cu sufletul patat de patrate!?
Cine mai intelege sa simta iubirea pe un Pamant Patrat!?
Golul de Sens e mai adanc decat lipsa golului din sensul insusi…
E doar un gand, un gand la patrat lipsit de sens…
Aparent…
by Un ins fara sens