[yasr_overall_rating size=”large”]
Și la început a fo
st orzul. Și orzul creștea așa cum crește grâul și porumbul, doar că orzul ascundea în el acel ceva pe care mai târziu oamenii acelor vremuri l-au numit „efectul clipei”. Dar orzul fără hamei nu avea sens așa cum căruța fără roți și fără cai e inutilă.
Și amestecul lor cu apa cea mai pură și apoi compoziția lăsată la dospit au născut – BEREA.
Poveștile sunt făcute să fie povestite, dar sunt povești pe care trebuie să le guști înainte de a le asculta, și o astfel de poveste e povestea berii. Se spune că oamenii fac umbră Terrei de mai puțin de 2000 de veacuri, iar în primii 19.000 de ani s-au ținut de chestii extrem de banale cum ar fi supraviețuirea.
Partea interesantă este că în jurul anului 10.000, undeva în Nordul Africii, Egiptul de astăzi, apărea o altă băutură care nu avea gust de apă și nici nu era inodoră și incoloră – BEREA.
Istoria acestui lichid auriu se scurge precum spuma pe tricouri de la Ghilgameș la Ramses, la piramidele de la Gizeh, la Imperiul Roman, orgiile lui Cezar până la mănăstirile călugărilor berari. Iar în acest crâmpei de istorie apare și România și berea LUTHER…
