Imi place sa merg pe bicicleta. Nu mai e un secret pentru nimeni. Dar astazi nu va scriu ca sa va vorbesc de prezent, de bicicleta din prezent, va scriu despre cum a inceput totul in copilaria mea, despre bunicul meu Tica Daradan, despre dealurile din Rucar, despre Bran, Piatra Craiului, Satic si apoi ajungem la Brasov să descoperim ceva inedit – un loc inspirat din filmele de la Hollywood cu nume de cod – photohotel brasov.
O sa povestim despre lucruri precum photo hotel, job de fotograf photohotel, fotograf turistic si alte idei creative. Dar sa incepem cu inceputul, zic!
Citește în continuare „RUCAR-BRAN-BRASOV, piramida verde a copilariei mele”
O sa incep cu introducerea, nu cu inceputul… Exista o tara Romania si o capitala, Bucuresti. Pana in urma cu cativa ani, traficul organizat din tara asta era compus din masini, camioane, scutere, motociclete, biciclete pe alocuri si carute cu cai si implicit, pedestrasii sau acei comuni pietoni de duminica.
Sunt blogger muscelean, m-am născut printre muscele la 23 decembrie 1983. Până în anul 1999, când am intrat la liceu la Colegiul Național Dinicu-Golescu profil mate-fizică, tot ce știam despre CIMUS era că este cel mai mare poluator din Valea Mare Pravăț și că produce ciment din perioada comunistă. Când rulau la capacitate maximă parcă se lăsa ceața în văile Râului Târgului. Îmi aduc aminte când mergeam la bunicii mei din comuna Rucăr și traversam localitatea Valea Mare Pravăț și dealul Mateiaș că tot ce era verde în zonă era acoperit cu un strat gros de praf și rămășițe de ciment.