O cheama Alexandra si e bloggerita internationala…Are un blog jmeker – page rank 5 dar este o bloggerita atipica pentru ca iubeste anonimatul…De ce ? Pentru ca in adancul ei se simte un artist neinteles si considera ca nimeni nu-i suficient de demn sa-i cunoasca lumea…Dar simte creionul si stie sa-l comande astfel incat de sub dungile de carbon stratificat sa se nasca chipuri de personaje reale sau imaginare…Dar povestea magica in cateva randuri…
EU: Care e legatura dintre blogging si portrete?
Alexandra: Probabil că dorința mea de perfecționare. M-am apucat de blogging mai mult cu gândul de a invăța lucruri noi și de a-mi valorifica cunoștințele mai departe. Mă consider o persoana cu un simț estetic destul de dezvoltat și presupun că, inconștient, am incercat totodată să-mi dezvolt creativitatea fără a utiliza un creion și o foaie, ci folosindu-mă de coduri.
EU: Cand ai inceput sa fii constienta de talentul tau la desen?
Alexandra: Eram un bot de huma cum spune si Creanga, de vreo 3-4 ani când am început să schițez primele mele caricaturi. Țin minte doar că erau niște bastonașe un pic mai dolofane decât bastonașele anorexice pe post de mâini și picioare desenate de alți copii. Plus că, chipurile pareau un pic mai realiste și mai umane. Cu toate astea, cred că am devenit cu adevărat conștientă în primul an scolar, când m-am simțit ca un veritabil alien. Nu numai că invățătoarea era încântată de talentul meu la desen. dar și colegii erau cam nedumeriți de ce sunt stângace și mi se acordă o atenție deosebită. Deși învățătoarea a reușit să corecteze problema cu scrisul, acum dacă mă pui să desenez, o fac tot cu stânga. Am încercat să desenez și cu dreapta, doar că o fac ca un dreptaci. Așa că, dreptacilor care folosiți expresia „a fi sângaci” în sens peiorativ, ar fi bine să redefiniți termenul. Ori am să vă oblig pe toți să desenați cu stânga, ca să vedeți și voi cât de dreptaci sunteți! :))
EU: Ce te-a atras in zona de online prima data?
Alexandra: Diversitatea și libertatea de exprimare. Și nu mă refer doar la exprimarea în cuvinte, ci și exprimarea a ceea ce ești tu ca individ. Măcar pe internet să fim și noi un pic mai autentici și să avem spațiul nostru.
EU: Ce tehnici folosesti in crearea portretelor?
Alexandra: Deocamdata nu folosesc nici o tehnică specială, în afară de aceea că mă străduiesc să reproduc cât mai bine realitatea. Nu am făcut cursuri de desen și nici nu mi-am petrecut prea mult timp exersând. Dacă mă pui să trasez linii drepte, zici că imi tremură mâna de la spasmofilie. Chiar îi invidiez pe cei care pot trasa linii drepte!
EU: Cand te-ai apucat de blogging si de ce?
Alexandra: În urmă cu vreo 3 ani, imediat după ce am renunțat la a mai argumenta pe diverse forumuri, cu diverse persoane, având păreri care mai de care mai diferite. M-am gândit că mai bine îmi scriu eu chestiile mele pe blogul meu, decât să mă contrazic cu unul și cu altul, fără să am ceva de câștigat și să mai pierd și timpul de pomină. Inițial am început să-mi torn frustrările pe vreo 20 de bloguri, ca mai apoi să realizez că pot mai mult de atât. Și descoperind că mă atrage web design-ul, am zis să scriu despre asta și să-i învăț și pe alții în timp ce mai invățam și eu câte ceva nou.
EU: Un mesaj pentru cititori…
Alexandra: Încercați să vă descoperiți pasiunile, talentele și cel mai important, să vă descoperiți pe voi înșivă. Fiți creativi, originali și perseverenți în a face ceea ce vă place și vă definește cel mai bine. Nu-i lăsați pe alții să vă dicteze viața, preferințele sau felul de a fi… că până la urmă nu e nimeni în pielea voastră să știe ce e mai bine pentru voi.
