Uncategorized

POVESTEA Nespusa a rock-ului romanesc mai aproape ca niciodata – DAN ANDREI ALDEA!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Dupa 34 de ani Dan Andrei Aldea va sustine un concert pe scena Salii Mari a Teatrului National Bucuresti in data de 19 octombrie ora 19:00.

Pe scena alaturi de le isi vor face aparitia si invitati surpriza ce vor fi anuntati in scrut timp.

Dan Andrei Aldea 19 octombrie Teatrul National Bucuresti

Dan Andrei Aldea este muzicianul rock şi folk care a trecut graniţele genurilor muzicale fără niciun efort; mai mult, a provocat admiraţia generală cu fiecare melodie, solo ori orchestraţie. Dacă punem la socoteală ceea ce se cunoaşte mai puţin – faptul că de mic a fost considerat un copil-minune al viorii – mulţi se vor întreba de ce nu a urmat o carieră în direcţia muzicii clasice. Răspunsul îi aparţine: la 15 ani a descoperit chitara electrică, într-o epocă în care genul rock a explodat, şi de atunci a făcut o lume întreagă să se rostogolească la vale!

Continue reading “POVESTEA Nespusa a rock-ului romanesc mai aproape ca niciodata – DAN ANDREI ALDEA!”

Uncategorized

BIRLIC a pus orașul Fălticeni pe harta mondială a culturii, a teatrului, a folk-ului

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ediția din acest an a Festivalului de Creație și Interpretare „Gr.V.Birlic” a început cu două lansări-eveniment pentru orașul Fălticeni, dar și pentru spațiul cultural românesc. Sub atenta îngrijire a editurii EIKON, a fost publicată cartea Birlic de Gaby Michailescu. Volumul este cu atât mai prețios cu cât acest festival propune reamintirea și prețuirea marelui actor plecat din Fălticeni și care a cucerit inima teatrului.

birlic

Gaby Michailescu a fost chiar impresarul actorului Gr.V.Birlic și a povestit în carte despre viața de după cortină a actorului. Povestirile sunt însoțite de fotografii și portrete inedite din cariera lui Birlic. Trebuie precizat faptul că volumul a apărut și datorită muncii lui Valentin Ajder (directorul editurii EIKON), care a stat cu Gaby Michailescu și l-a asistat la scrierea propriu-zisă a amintirilor despre Birlic.

Continue reading “BIRLIC a pus orașul Fălticeni pe harta mondială a culturii, a teatrului, a folk-ului”

Uncategorized

ȚAPINARII: România are trei mari vedete – Elvis Presley, Madonna și Frank Sinatra

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

TapinariiSunt răi de gură, cinici, dar cred că într-o țară croită strâmb, ca România, doar râsul mai poate îndrepta ceva – nu neapărat moravurile. Cum văd băieții de la Țapinarii situația geopolitică, economică și muzicală din minunata noastră țărișoară v-o spun chiar ei și n-ar fi rău să-i ascultați – nu doar când cântă.

 Albumul vostru se intitulează ”Visul românesc”. Nu era mai corect și mai realist să-i spuneți ”Coșmarul românesc”?

Nicidecum. Americanii au preluat de la noi definitia de “tara a tuturor posibilitatilor” Romania este o tara minunata in care se regasesc toate formele de relief, doar ca altii au munti mai mari iar marile sunt mai albastre. Insa ale noastre sunt cele mai frumose pentru ca sunt ale noastre.Romanii sunt foarte exigenti, ceea ma face sa ma gandesc ca daca reusesti sa-i cuceresti pe romani poti cuceri pe oricine. Artistic vorbind. Nu are legatura cu geo politica.Iar noi incercam de 14 ani sa cucerim partea frumoasa a publicului din Romania.Asa cum citititorii Academiei Catavencu sunt mai inteligenti decat ai lor si publicul nostru este mai inteligent decat al lor.

Continue reading “ȚAPINARII: România are trei mari vedete – Elvis Presley, Madonna și Frank Sinatra”

Uncategorized

ȘTEFANIA IACOB – Cel Mai Tânăr Artist la Premiile ForeverFolk 2014

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

“Sunt doar un om mic ce-nvaţă să zboare, nu-mi frângeţi zborul şi nu-mi fiţi străini. Din sufletul meu ies în stradă lumini. Nu mă călcaţi oameni mari în picioare”… Ce aş putea să mai spun? Îmi amintesc cu emoţie faptul că la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an am avut şansa mult dorită de a te asculta live, de a primi un autograf din partea ta. În plus, pentru a-mi condamna întreaga fiinţă să tremure de bucurie, îți mulțumesc că mi-ai oferit acest interviu. Chiar dacă am dat dovadă de o stângăcie totală, chiar dacă inima, sufletul, camera video tremurau în neştire, va rămâne primul interviu special pe care l-am realizat în această viaţă. Îmi doresc nespus să beneficiez din nou de această onoare la viitoarele spectacole, bineînţeles, dacă voi mai avea măcar un strop de energie la finalul serilor de folk… Pentru că vocea ta mă epuizează complet în cel mai frumos mod cu putinţă, fiind nevoit să-i dau dreptate lui Kant care spunea acum câteva sute de ani că “în faţa absolutului orice joc al minţii se suspendă”. Dă-mi voie să-l completez totuşi: În faţa Ştefaniei, orice bătaie a inimii, orice gând, orice clipă, orice durere… se suspendă!

Cu rugămintea de a nu te supăra pe mine pentru aceste rânduri pe care îndrăznesc să le “dezvelesc” în întreaga lor puritate în faţa unor cititori necunoscuţi (mai mult sau mai puţini iniţiaţi în tainele folkului), dă-mi voie să te felicit pentru Premiul “Cel Mai Bun Tânăr Artist” – ForeverFolk 2014 (Gală organizată de către Marius Matache). Din acest moment, dragă Ştefania, te rog să-ţi alegi un alt citat care să te caracterizeze. Nu eşti un om mic, ci un OM MARE, un Artist ce a reuşit să zboare elegant, alături de ceilalţi Artişti. Prin cântecele tale am înţeles că “să mai amânăm nu-i înţelept”, fiind nevoiţi “să recunoaştem în sfârşit”, că muzica folk nu “îmbătrâneşte” vreodată!

Pentru toate acestea, îţi mulţumesc că exişti! Îţi mulţumesc pentru sensibilitatea, sinceritatea şi puritatea cântecelor tale! Îţi mulţumesc pentru lansarea albumului “De dorul ochilor căprui”, apărut la Botoşani în luna mai a anului trecut, moment în care ai “explodat” în sensul cel mai frumos cu putinţă. Eşti de apreciat pentru faptul că, la 17 ani, prin intermediul tău, cântecele Tatianei Stepa sunt din nou pline de viaţă, aducând bucurie în suflet acelora ce au avut ocazia de a te asculta, atât în ţară (Mediaş, Gura Humorului, Botoşani, Iaşi, Baia Mare, PiatraNeamţ, Timişoara, Bucureşti, Galaţi), cât şi peste graniţele ţării (Dublin).

Totodată, ar fi greşit să fi considerată un “trofeu”, pentru că un ARTIST, indiferent de numărul de concerte sau cd-uri vândute, trebuie să fie în primul rând OM. Pe această cale, îţi mărturisesc faptul că admir frumuseţea sufletului tău, pe care persoanele din jurul tău l-au “şlefuit” cu educaţie, muzică şi literatură, oferindu-ţi puterea necesară de a-ţi realiza visurile. Şi totuşi, “am obosit să mai aştept”… “Te-aştept de-o viaţă şi un pic”, pentru a evada din înregistrările de pe youtube şi de a avea ocazia de a te vedea din nou live, în carne şi oase. Mi-e dor de 26 ianuarie, de întâlnirea de la Teatrul Mignon din Bucureşti, când, împreună cu Vasile Mardare şi Andrei Păunescu, ai “ars” şi mi-ai incendiat orice rană pe care o aveam în suflet.

Relativitatea asta, pe care Einstein a descoperit-o cândva: Au trecut doi ani de când ţi-am descoperit pentru prima dată vocea (prin intermediul internetului: înregistrarea festivalului “Chira Chiralina”, interpretare pe versurile lui Spiridon Popescu, “Doamne, dacă-mi eşti prieten”). Am descoperit ulterior, “într-o ordine firească”: “Soartă de femeie”, “Femeie de lut”, “Poetul”. “Dă-mi un semn”. De-ai şti câte furtuni interioare ai risipit prin intermediul acestor cântece… Au trecut aproape două luni de când visul meu a devenit realitate. Cu toate acestea, în propria-mi inimă urlă dorinţa de a te reîntâlni, de a te reauzi, de a îngheţa din nou trecerea timpului prin intermediul cântecelor tale!

Înainte de a încheia, cu rugămintea de a nu te supăra, mai am un ultim gând de mărturisit: Sunt supărat pe tine, dragă Ştefania, pentru că eşti asemenea unui “drog”. Te ascult la nesfârşit. Un “drog” frumos… şi ce “imposibil” ar fi fără el! Rămâi cu bine şi nu-ţi pierde vreodată puritatea şi sinceritatea din cântec şi, mai ales, din suflet!

Cu sinceritate, admiraţie şi emoţie,
Adrian-Vladimir COSTEA

Uncategorized

Vasile MARDARE, Povestea continua…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Au fost primăvareri de copil fără frică

În jocuri şi-n vise şi albe poveşti

Când lumea era doar frumoasă şi mică

Şi nu te grăbea ca să creşti.

 

Azi ninge şi iarna e rece şi tristă

Pe faţa mea viaţa îşi sapă un drum

Am strâns amintiri de-o viaţă-n batistă

O viaţă trecând ca un fum.

(Vasile Mardare, Anotimpuri)

 30 de ani de muzică folk, albume, spectacole! O viaţă pe care Vasile Mardare o trăieşte prin intermediul muzicii folk, transmiţând-o mai departe generaţiilor întregi care au îndrăgit chitara. Cu ocazia venirii primăverii vă oferim drept Mărţişor un interviu cu Vasile Mardare. Totodată, vă invităm să achiziţionaţi ultimul album al lui V. Mardare apărut în acest an “Eu şi prietenul meu 2…Povestea continuă”. Dacă aveţi ocazia de a ajunge la un concert al lui Vasile Mardare, nu ezitaţi să vă rezervaţi un loc. Pentru că sensibilitatea, profesionalismul, dăruinţa nu dispar vreodată. Povestea continuă. O primăvară frumoasă şi plină de realizări!

 – Bună ziua, vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi oferi acest interviu. Vă cer scuze dacă voi da dovadă de stângăcie în formularea întrebărilor. Având în vedere faptul că primăvara se aproprie, vă propun ca acest interviu să fie un mărţişor pentru doamnele şi domnişoarele care îl vor citi. Pentru început, vă rog să-mi spuneţi ce reprezintă pentru dumneavoastră Femeia?

Ca să nu spun cuvinte mari, deşi merită, femeia pentru mine este şi va fi simbolul umanităţii.

– Ce admiraţi la o femeie? Dacă-mi permiteţi, ce nu ar trebui să facă femeia pentru a nu-şi pierde strălucirea?

În primul rând admir prezenţa de spirit în anumite situaţii. Ca să nu-şi piardă strălucirea ar trebui să nu-şi piardă zâmbetul. O femeie tristă, deşi, uneori străluceşte şi-atunci, pare o femeie ştearsă. Poetul Adrian Păunescu scria “Îmi place mai mult când eşti tristă”…

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră zilele de 1 şi 8 martie? Povestiţi-mi, vă rog, despre o experienţă care v-a marcat până în acest moment referitoare la aceste sărbători.

În fiecare an sunt marcat de aceste sărbători. Am o familie grozavă, soţia mea îmi este alături mereu, aşa că şi eu, în fiecare an mă bucur alături de ea de aceste sărbători. Cea mai frumoasă experienţă a fost când fetiţa mea, la 5 ani a acceptat să vină în studio şi să imprime vocea pentru un cântec de 8 martie.

– Ce loc ocupă Femeia în cântecele dumneavoastră?

Primul.

– Care sunt avantajele şi obstacolele cu care v-aţi confruntat din momentul în care aţi început să cântaţi? Ce înseamnă pentru dumneavoastră muzica folk?

Avantaje nu sunt decât unul. Ai mulţi prieteni şi cunoşti foarte mulţi oameni adevăraţi. Obstacole sunt cu duiumul. În primul rând partea financiară. Fără bani nu poţi rezista pe piaţa muzicală. Pentru un disc plăteşti mulţi bani. Şi asta deoarece la noi nu avem producători adevăraţi. Avem numai escroci, care te mint, plăteşti tu tot şi la urmă te alegi cu nimic. Mă refer aici în special la muzica folk. Muzica folk pentru mine e viaţă. Aşa ştiu eu să trăiesc. Este muzica pe care eu o consider cea mai la îndemână pentru a deveni mai înţelept, mai bun.

Care sunt planurile dumneavoastră de viitor? Ce doriţi să faceţi în următoarea perioadă?

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când am urcat prima dată pe o scenă în calitate de folkist. Aşa că, m-am gândit la un mare spectacol cu invitaţi de toate nivelurile din folk şi cred că voi scoate şi un best of care să cuprindă cele mai îndrăgite piese ale mele. Ce-o mai fi om mai vedea:)

 – Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea dumneavoastră personală și profesională? Car au fost Mentorii care v-au “identificat” şi “modelat” talentul?

Sunt mai multe persoane. Vasile Şeicaru, Cristian Buică, Hruşcă… dar cel mai mult a crezut în mine Adrian Păunescu.

 – Ce alte pasiuni vă caracterizează?

Pescuitul, filmul, sunetul…

 – Dacă ar fi să alegeţi un cântec, un cuvânt sau o carte care să vă caracterizeze, ce aţi alege?

Un cuvânt: OM.

 – Vă mulţumesc frumos pentru timpul oferit. Vă doresc să aveţi parte în continuare de împliniri în fiecare seară de folk. Vă mulţumesc pentru faptul că aveţi grijă ca Ştefania IACOB să strălucească la cel mai înalt nivel!

Şi eu vă mulţumesc şi vă doresc un an mai bun şi vouă şi cititorilor!

PS: Aş mai avea un mesaj pentru cititori. Veniţi la spectacolele de folk! Folkul n-a făcut rău nimănui!

Interviu realizat de Adrian-Vladimir COSTEA

Uncategorized

Diana Bone in dialog cu Adrian Sebe (KARMA, Micul Paris)

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Diana: Prima intrebare care-mi vine in minte ar fi: Ce mai face Karma?

Adrian Sebe: Karma isi urmeaza karma…:) suntem prezenti in numeroase concerte, recitaluri, emisiuni radio, tv, nimic schimbat…

Diana: Dupa 17 ani de Karma, imi pun intrebarea: de ce Karma si nu Dharma? Are o motivatie anume numele trupei?

Adrian Sebe: Putea fi foarte bine si Dharma dar esential pentru noi a fost relevarea muzicii noastre ca fiind o parte a destinului nostru si, cum foarte bine stii, karma guverneaza legea cauzalitatii, legatura dintre cauza si efect iar propagarea la infinit a acestui mecanism influenteaza reincarnarea urmatoare …karma, pentru noi, era mai aproape de ceea ce voiam sa fim: muzica noastra fiind cauza, efectul propagandu-se uniform atat asupra publicului cat si asupra noastra…dar daca vrei sa vorbim despre dharma si karma o s-o facem poate alta data…

Diana: In paralel iti aduci contributia si proiectului Micul Paris. Care dintre aceste doua proiecte iti este mai aproape de inima?

Andrei Sebe: Da, de aproximativ un an am demarat si acest proiect, Micul Paris, la initiativa unui fost coleg de la Karma, Onu Pavelescu. De fapt totul a pornit de la o gluma, Onu, in dorinta de a urca mai des pe scena (lipsindu-i de ceva ani aceasta experienta ) ne-a cerut ingaduinta de a canta “open stage” in diferite cluburi…canta cu George Petcu, un basist cu care mai colaborase in trecut si vazand ca se bucura de succes, m-a rugat sa ii ajut intr-un concert in Iron City, iar dupa aceea, Eugen Avram a venit la noi si a spus ca ar fi cazul s-o punem de-o trupa adevarata pentru ca sunam bine…si asa am inceput sa cantam sub titulatura Micul Paris….Micul Paris este o trupa de rock in care ma regasesc in totalitate, implicarea mea fiind totala si neconditionata si, mai noua, imi ocupa si cea mai mare parte a timpului (avem de facut repertoriu, repetitiile sunt mai numeroase decat cele de la Karma pentru ca trebuie omogenizate mai multe instrumente) dar Karma pentru mine a fost si va ramane o parte a sufletului meu….asa ca nu am o trupa preferata, fiecare dandu-mi posibilitatea de a ma exprima atat ca folkman ( Karma) cat si ca rocker (Micul Paris).

Diana: Noutati pentru public…

Adrian Sebe: Noutatile ar fi doua concerte Micul Paris, pe 17 noiembrie in El Primer Comandante si pe 19 noiembrie in Kanto Music Club un club mai nou in care vom canta pentru prima oara…bineinteles ca va asteptam sa veniti cu mic cu mare…

Diana: Ca orice reprezentant al muzicii folk romanesti, contiinta ta artistica a fost marcata de fenomenul regretatului Paunescu. Cum ti-l amintesti?

Adrian Sebe Ufff, e greu de descris…relatia mea personala cu Adrian Paunescu nu a fost foarte cordiala din care cauza nici nu am acceptat sa cantam in “Totusi iubirea “ dar ca poet este greu de egalat. L-am admirat si ca poet (de altfel a scris pentru Karma doua texte  ale unor cantece) si ca om politic tocmai pentru entuziasmul si implicarea sa totala in tot ceea ce facea.  Un erudit, un intelectual rafinat care a adus la indemana maselor un gen literar cosiderat ca fiind apanajul unei elite, a unui numar restrans de oameni, acest lucru se uita asa cum s-a dat usor uitarii si ce fenomen cultural si social extraordinar a fost Cenaclul Flacara… cui ii pare usor sa tii in mana ta zece mii de oameni  numai cu o chitara, se inseala… iti trebuia daruire totala sa poti face asta pentru ca, altfel, publicul te taxeaza..

Diana: Un mesaj pentru noi toti!


Adrian Sebe: Veniti aproape de muzica buna, fie ea folk, rock sau jazz, pretuiti la timp valorile care se intampla sa va fie contemporane pentru ca apoi e prea tarziu si, ca sa-l para frazez pe Paunescu, “ sa ne iubim pe tunuri”…

Cu bine !

DIANA BONE

Uncategorized

Alexandra Stefanescu: Sa nu uitam de Motu pentru ca "Sfarsitul nu-i aici"!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Alexandra Stefanescu are 18 ani si s-a nascut la 3 septembrie 1992. Studiaza la C0legiul National “Ion Luca Caragiale” din Ploiesti si are o vasta experienta in organizatii de tip ONG. ” Cultiv o pasiune avida pentru stiinta si domeniul virtual. Sunt un mic gamer si o persoana curioasa in ceea ce priveste lumea si cum o putem impinge mai departe“, se autodefineste intr-un moment de relaxare…Dar povestea ei de abia acum incepe…

Reporter:De ce ai ales Scoala de Vara Branding Romania Yes, we can!

Alexandra: Nu am participat niciodata la astfel de tabere si am decis ca e momentul sa-mi iau inima in dinti. 🙂 Era o dubla provocare: tabara in sine, cu un continut foarte complex asa cum reiesea din prezentare si provocarea pe care o reprezenta un grup atat de mare de oameni pentru mine. Gandind retrospectiv, a fost o alegere inspirata!

Reporter: Stiu ca in cadrul sesiunii de 5 minute ai vorbit despre folk. Cum percepi tu curentul folk intr-o tara definita “recent” de un matelot ca tara cu 99% manelisti?

Alexandra: In ciuda curentului dominant din Romania, folk-ul nu e mort nici ca gen, nici in cadrul unor manifestari. In Ploiesti, exista anual Festivalul Castanilor, un concurs de muzica folk. Anual, se tine festivalul Folk You. Eu am crescut cu folkul si sunt dintre cei care au plans la moartea lui Pitis. Cred ca muzica asta a tinut cu dintii de cultura noastra in momentul in care riscam sa ne-o pierdem si continua sa faca acest lucru. Niciunde nu am auzit vreodata versuri mai frumoase pe muzica si sunt sigur ca nu voi auzi vreodata…

Reporter: De ce iubesti folkul?

Alexandra: Pentru ca ti se strecoara pe sub piele si cuvintele cantate in surdina iti raman impregnate in creier. Pentru ca se poate lua o chitara si o voce si se poate crea o melodie care poate rivaliza oricand cu marile hituri sau slagare in ceea ce priveste executia si textul. Este o muzica de scena si este o muzica de adunare intre prieteni. Mai mult decat atat, neavand o linie melodica incarcata, accentul se pune pe versuri si niciunde nu am intalnit poezie valorificata atat de bine…

Reporter: Care e interpretul tau de folk preferat si de ce?

Alexandra: Interpretul meu preferat ramane Pitis, un om extraordinar, cu o voce clara si patrunzatoare. A fost actor inainte de a fi cantaret si cred ca asta l-a ajutat enorm. Modul in care transmite emotie in melodiile sale te poate zgudui, inspira dar si alina si toate uneori in acelasi timp…

Reporter: Ce ti-a placut cel mai mult la Olanesti?

Alexandra: Mi-a placut enorm energia care s-a degajat in urma interactiunii noastre! Nu au existat momente “moarte”, ci eram toti intr-o continua miscare. M-a impresionat enorm cum oameni care abia se cunosc se pot sincroniza atat de bine, intelege atat de bine. Iar modul in care am invatat unii de la altii a fost procesul care pentru mine a stat cu adevarat sub sigla “yes we can”.

Reporter: Daca ar fi sa simulam un joc mimetic, cu ce ai compara LMT (obiect, floare, copac, animal) si ce ai deveni tu in acel moment in raport cu LMT

Alexandra: As compara LMT cu un copac, iar eu, in starea mea actuala, as deveni o frunza. Am petrecut o vreme alaturi de el, dar a survenit desprinderea. Am sa pic pe sol si am sa -i hranesc radacinile cu putina apa acumulata. Ca sa citez din nou un titlu folk, “Sfarsitul nu-i aici!”.

Reporter: Care e motto-ul tau dupa care iti ghidezi existenta de zi cu zi.

Alexandra: “You thought about it, now go do it!”. Nu exista risipa mai mare decat cea de idei si initiative. 🙂

Reporter: Un mesaj pentru cei care inca nu au descoperit muzica folk.

Alexandra: Cautati-o si lasati-va surprinsi! Radio3Net ( http://www.radio3net.ro/ ), radio-ul infiintat de Florian Pitis e un bun loc de unde aveti acces la concerte si muzica din belsug!

Bogdan Daradan

PS: Pentru ca nu poti sa vb de Pitis fara sa il asculti…

Atelier de Idei

Ştefan Tivodar – Sufletul din Folk

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

ja0g0596pŞtefan s-a născut în Barlad, un oras mic dar curajos din judetul Vaslui, acum 28 de ani. A urmat un traseu ce cuprinde adolescenta ieseana si experiente in Cluj , oraş de care recunoaşte că este iremediabil indragostit si Targoviste, iar de ceva vreme şi-a făcut un cuib in Bucuresti. “Cant de aproape 6 ani si am invatat singur tot ce stiu. Lucrez pentru o televiziune de sport si ma visez in secret realizator radio sau redactor online pe sectorul cultural. Restul…vedeti si ascultati mai jos si pe www.tivodar.ro.  ” Între două pauze scurte de chitară, am reuşit şi noi să-l prindem în Bucureşti. Dar să-i ascultăm glasul inimii…

* Stiu ca esti unul dintre cei care mai crede in muzica folk si care canta acest gen de muzica cu placere. De ce folk si nu alt gen de muzica?

** Ei bine, ceea ce incerc eu este, intr-un fel, un alt gen de muzica. Oamenii rostesc cuvantul “folk” si ii asociaza ideea de muzica acustica asa cum era ea prezentata romanilor in vremea cenaclului Flacara – gustul rusesc al tristetii. Intre timp, poate chiar impotriva vointei unora dintre promotorii acestei abordari, folkul a evoluat intr-o muzica de suflet cantata acustic ce inglobeaza influente “vestice”, din jazz, blues, rock. Imi place sa cred despre mine ca fac parte din aceasta a doua categorie, ceva mai libera in expresie si mai permisiva in privinta liricii.

* Am aflat ca ai fost recent la mai multe festivaluri de profil din tara. Cum este atmosfera in provincie fata de Capitala cand vine vorba de muzica folk?

*eyes-wide-shut* Necazul cel mare este ca aproape nicaieri in tara lumea n-a invatat ca in spatele oamenilor mari din folk vine, totusi, o noua generatie care are ceva de spus. La concursuri, lumea nu se inghesuie sa vada concurentii, ci umple sala doar la recitaluri. Despre concursuri in sine nu cred ca are rost sa povestim. Ca in orice tip de competitii, se fac aranjamente si se puncteaza foarte des, subiectiv, persoana si nu evolutia sa din seara de concurs. Mai mult, incet dar sigur, nivelul general de educatie scade si odata cu el si abilitatea celor din public de a percepe si interioriza proiecte ceva mai ambitioase. Maneaua folk exista deja.

* Daca ai un festival sau un oras unde iti place sa canti folk care e acel oras sau festival?

** M-am simtit foarte bine la Folk You, in Vama Veche. Pentru prima oara dupa multa vreme, am simtit ca ceea ce fac reuseste sa ajunga fara obstructii la cei din public. Am avut la dispozitie doar 3 piese, insa a fost un sfert de ora magic. A doua zi, am deschis concertul Emeric Set din Papa la Soni – o alta intamplare muzicala foarte frumoasa. Sunt greu de uitat si zilele de cantat pe strada la Festivalul Medieval de la Sighisoara.

* Recent stiu ca ai scos chiar un CD cu piese de-ale tale, CD pe care am avut si eu placerea sa-l ascult. Povesteste-ne putin povestea din spatele celor “7 povesti”?

** Nu-i vorba de un CD in adevaratul sens al cuvantului, adica inregistrarile n-au fost facute intr-un studio. Pur si simplu m-am jucat in sufragerie cu cateva idei care se adunasera in timp, iar rezultatul mi-a placut suficient de mult cat sa-l ofer celor interesati de cantecele mele. Povestea a inceput cu idei disparate, dar s-a coagulat sub forma aventurii dinspre nastere spre moarte, trecand prin toate etapele. Mi-as dori sa pot prezenta cat de curand intr-un concert albumul integral.

pict1357* E singurul tau CD? Ai in plan sa mai scoti altele?

** ”7 povesti” nu e singurul material inregistrat acasa pe care l-am facut public. Pe blogul personal, www.tivodar.ro, gasiti atat piesele de pe “7 povesti” cat si cantece mai vechi, sub tab-ul “My ghosts”. Desigur, mi-as dori sa pot inregistra intr-un studio aceste piese, alaturi de oameni care cred in ele. Momentan, alaturi de mine canta in ceea ce se numeste “Proiectul Tivodar” un tanar ploiestean foarte talentat si inimos, Alex Nichita. poster-bocanc

* De ce nu ai incercat o colaborare cu o casa de discuri?

** In general, colaboararea cu o casa de discuri presupune apropierea pieselor de pe un eventual album de o directie comerciala. Deocamdata ma aflu in faza de rearanjare a pieselor spre a se potrivi formatului de trupa. In timp, daca solutia gasita de noi se va dovedi interesanta si pentru o casa de discuri, ne vom bucura sa colaboram.

* Daca ai un model, sau un mentor in muzica folk romaneasca, care ar fi acela?

** Modelul momentului meu dpicture-131e inceput a fost domnul Alexandru Andries. Am gasit inspiratie si ajutor si la oameni minunati precum Mircea Vintila sau Nicu Alifantis. Astazi, din folk imi e aproape Emeric Imre, insa mi-ar placea sa pot canta alaturi de Mani Gutau de la Urma sau de Dan Byron.

* In incheiere, vreau sa le povestesti cititorilor mai multe despre pagina ta, despre blogul tau…

** Insula mea e de gasit pe www.tivodar.ro. Acolo mi-am construit coltisorul de libertate si acolo gasiti absolut totul: cantece, imagini, cuvinte. Nu e usor sa descriu in cateva cuvinte – cel mai bine e sa vizitati voi Insula cand aveti vreme si chef.

Bogdan DĂRĂDAN