Pe urma ta…
Vorbesc despre tine, da, despre tine,
Am langa mine un pahar de vin, aparent roșu, dar il simt sânge chicotind devreme,
Eu spun Nichita, dar stiu cine se ascunde
dupa coltul de suflet sfărâmat.
Miros a lămâie si a supa,
Miros a mine si a oameni,
Dar tot urma ta o port in mine…
Cred ca e cel mai intens tatuaj
Al existentei mele.
Il am in fiecare celulă, în fiecare neuron
Si tac, dar n-ai idee cat pot sa vorbesc in mine
Si totul e…asa cum stiam intr-un loc
in care am fost aman2.
Iti caut umbra si calc timid printre necuvinte.
Si…astept. Mai e putin, sau infinit de mult, dar astept…
Citește în continuare „Cand sufletul face colectii de emotii si le pune la pastrat”
