Atelier de Idei, Creatii, Idei cu emotii

EXCLUSIVITATE! Interviu cu Oana Pellea – Un suflet de actor, deschis intr-un OM cu mare suflet

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Recent, am avut şansa să vorbesc cu Oana Pellea. A fost invitată într-o emisiune la Realitatea TV, iar după emisiune am reuşit să leg câteva cuvinte şi sa fac schimb de numere de telefon. Azi, vă prezint un interviu cu un OM extraordinar, un actor de excepţie şi un suflet care merită îndrăgit, ascultat, citit, urmărit, privit.

Nu vreau să înşir aici date şi cifre biografice. Sunt şi aşa puţine cuvinte de spus în plus când ai şansa să cunoşti un OM ca Oana Pellea. Pentru cei interesaţi de biografii, puteţi accesa o superbă galerie foto şi video la adresa www.oanapellea.com

Eu, în schimb, am să vă înşir o poveste, un portret ca o poveste…O poveste cu un început firav şi fără final după punct.

➡ Cum trăieşte astăzi un artist ca Oana Pellea, într-o ţară în care umorul a fost înlocuit cu promiscuitate, arta a fost înlocuită cu kitch, iar iubirea a fost înlocuită cu ură?

Oana Pellea: Care tara? Nu exista doar Romania – generic vorbind. Fiecare are Romania lui. Personalizata. Depinde din ce unghi  te uiti la realitate, depinde si cum iti construiesti realitatea. Realitatea si viata ti-o construiesti tu. Nu e ceva dat. Date pot fi anumite conditii sociale, politice, etc. De aici mai departe, depinde de fiecare dintre noi ce alegeri facem. De bun simt sau nu. Alegem vulgaritatea sau profunzimea. Iubirea sau ura. E simplu. Ce alegi si ce oferi de asta ai parte. Oferi iubire, iubirea se intoarce. Oferi ura – asta iti vine inapoi. Ii judeci pe ceilalti, vei fi judecat. Dar a spus-o Altcineva mult mai bine decit mine.

➡ Dintre actorul de teatru şi actorul de film, în care dintre cele două moduri de exprimare artistică Oana Pellea simte că se poate deschide mai mult faţă de public?

Oana Pellea: Fiecare dintre noi ne manifestam intr-o infinitate de moduri. Nu stiu sa raspund la intrebare altfel. Ma exprim de dimineata pana seara in x moduri. Eu nu sunt impartita intre actorul de teatru sau film, eu sunt un simplu muritor, un spirit ce cauta sa inteleaga de ce eu pe aceasta planeta ciudata si albastra. Iubesc, ma bucur, sufar ca fiecare. Sint un om banal, care ma exprim cum pot: prin teatru,  film, scris, zimbet, lacrima, taceri.

➡ Intr-un interviu acordat Oanei Stancu la Realitatea TV, ai afirmat ca randurile pe care le-ai scris in cartea “Jurnal” sunt franturi din tine, iar cartea ai intitulat-o metaforic ca fiind “O bucata de carne”. Nu iti e teama ca randurile tale de suflet, scrise din suflet pentru suflet, nu vor patrunde la sufletul celor care le vor citi si nu vor intelege, simti si trai ce ai trait tu?

Oana Pellea: Nu mi-e teama de nimic in viata asta. Cartea este scrisa inspre ”nemurirea” parintilor mei, oamenilor pe care i-am iubit si numai sunt pe Pamant. Mai vorbesc cinstit despre Romania. Cum ma doare Romania. Despre intilniri, turnee, insingurari, bucurii. De ce sa mi fie frica? Fiecare va intelege din carte cat va vrea el sa inteleaga. Cei care ma judeca sau care nu ma plac. O sa ma injure in continuare. Toatea lumea e libera sa faca orice judeca. Eu nu am publicat jurnalul sa demonstrez ceva. E o bucata  de carne, de suflet, e adevarat. Fiecare e liber sa judece dupa puteri.

➡ Am remarcat că ai curajul să vorbeşti despre Divinitate, despre Dumnezeu, iar recent ai afirmat ca “umpli golul din tine cu Dumnezeu”. Unde iti gasesti tu resurse pentru credinta?

Oana Pellea: E un curaj sa vorbesti despre Dumnezeu? Eu credeam ca e un privilegiu. Nu s-a pierdut nimeni de Dumnezeu. Nu poti pierde ceva in care esti inclus si care  este inclus in fiinta ta. Poti sa-L uiti, sa Il negi, sa Il cauti, sa incerci sa Il explici, pana intr-o zi cand intelegi ca nu poti decit sa Il Iubesti. E simplu. Regasirea lui Dumnezeu nu trebuie fortata, impusa. Ea se intampla cind trebuie sa se intample. Fiecare are timpul lui. E normal ca tanar sa te iei la tranta cu Viata inclusiv cu Dumnezeu. Face parte din procesul de Regasire. Si eu am fost la fel. Absolut firesc. Eu nu pot decat sa le doresc tuturor sa-L regaseasca cat mai repede. Cu alte cuvinte le doresc tuturor sa fie cat mai repede fericiti!

➡ Dacă ai avea ocazia să dai timpul inapoi, care sunt lucrurile pe care ai vrea sa le faci din nou si care sunt lucrurile pe care ai vrea sa nu le mai repeti, sau care ai vrea sa nu fi avut loc deloc?

Oana Pellea: As vrea sa nu fi fumat niciodata. E cea mai mare timpenie din viata mea. As vrea sa nu fi fost atat de incapatanata si sa fi ascultat mai mult de sfaturile date de cei care ma iubeau cu adevarat. Cistigam timp. Dar degeaba. Va spun eu aici sa nu faceti asta si asta, caci voi veti face tot ce vreti voi si veti spune: lasa-ma sa ma dau cu capul de pragul de sus, sa inteleg eu din greselile mele, asa este! Aveti dreptate. Drum bun spre greseli, doar ca daca ati mai asculta in stinga si dreapta ati cistiga timp. Adica Viata.

Ce este minunat este ca Absolut toate intrebarile esentiale pe care si le pun tinerii azi, toata agresivitatea, toata negarea, toata cautarea, toata “superioritatea”, absolut toate au fost parcurse de parintii lor, de bunicii lor, de strabunicii lor.

Nu e frumos, nu e senzational!? Toate au fost traite, gandite, simtite de toti inaintea noastra.

”Originalitatea – este lipsa de informatie “ spunea cineva intelept! Eu cred foarte tare in tineret. Dar Eugen Ionescu spune un mare adevar: ”Ar fi o prostie sa crezi ca tineretea are toate virtutiile”. Nu, tineretea nu are toate virtutiile! Am cunoscut oameni tineri batrani si batrani foarte tineri spirituali. Pe de alta parte nu in cutele de pe fata se ascunde valoarea. Valoarea nu tine cont de varsta.

N-are nici o legatura cu varsta. Picasso spunea: ”Iti trebuie mult timp ca sa ajungi tanar”.

Cu cat esti mai deschis fata de Viata, de Lume, de Dumnezeu, de Viu, nu conteaza cum il numesti, deci cu cat esti mai deschis cu cat iubesti mai mult, cu atat ai mari sanse sa intelegi ceva, sa nu treci degeaba pe pamant. Radu Beligan spune superb: Important in viata e sa iubesti. Atat

Autor: Bogdan DARADAN

 

Uncategorized

Varujan Vosganian: Trebuie sa facem cartilor respiratie gura la gura! VEZI VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Dupa cum deja ati aflat s-a deschis biblioteca liberala…Pe langa evenimentul in sine, eveniment la care s-a implicat cu sarguinta Raluca Ispir si Alex Marin, eveniment ce a strans peste 300 de carti de la tineri si mai putin tineri in etate dar toti cu suflet tanar si spirit liber ceea ce a conturat si mai bine evenimentul si i-a dat mai mult profunzime a fost prezenta lui Varujan Vosganian…Nu pot cuprinde in cateva cuvinte starea in momentele in care vorbea cu pathos si plin de catharsis despre carti, dar va pot spune ca am primit Cartea Soaptelor o carte pe care daca o citesti pe metrou te scoate din citadela infecta cu nume de cioban si te transpune acolo unde e si copilaria ta, fie intr-un copac unde te infrupti din mere varatice, fie la garla, fie acolo unde ai tu cele mai calde amintiri…

Bunicul meu Garabet, cel putin odata pe an scoatea cartile valoroase din sipete si le rasfoia, le recitea, le lasa sa respire…Eu cred ca daca vrem sa intelegem lumea avem nevoie de carti, avem nevoie de profunzime lor, avem nevoie sa le lasam sa respire dar nu oricum ci sa le facem respiratie gura la gura pentru ca numai asa transferul de cunostinte este pentru eternitate…Da poate ca traim epoca internetului, dar internet vs cultura nu exista. Intre informatie si cultura nu exista o batalie. Internetul iti furnizeaza informatii, te ajuta sa stii pe cand cartile, cultura te ajuta sa intelegi….“, a declarat printre altele Vosganian…

Ma opresc aici pentru ca ale mele cuvinte sunt prea mici pentru in spirit atat de inalt…

Atelier de Idei

De retinut! O batranica de 83 de ani a returnat o carte imprumutata in CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

cimg0493-oldbooks-01-q75-500x375O carte împrumutată în perioada celui de-al doilea Război Mondial a fost înapoiată după 70 de ani unei biblioteci din estul Londrei.

Iris Chadwich, acum în vârstă de 83 de ani, cea care a împrumutat cartea cu partituri din opereta “Rose Marie” de la Biblioteca  Cubitt Town, în 1939, ar fi trebuit să plătească astăzi o taxă de întârziere a înapoierii în valoare de 2.500 de lire. Când a luat volumul de la bibliotecă se percepea o taxă de 10 peny pentru fiecare zi de întârziere de la data stabilită pentru înapoiere.

După şapte decenii, timp în care volumul a stat pe taburetul din faţa pianului la care studia în copilărie, Chadwich a găsit-o când făcea curat în casă. În primul moment s-a gândit să o doneze unui organizaţii de caritate, dar imediat şi-a dat seama că cel mai corect ar fi să o înapoieze bibliotecii de la care a împrumutat-o când era copil. “Am luat-o în braţe după mult timp, m-am bucurat mult că am găsit-o, pentru că pur şi simplu este parte a copilăriei mele. Tot atunci mi-am amintit şi de profesorul de pian la a cărui sugestie am împrumut partiturile de la bibliotecă.” Vezi aici toata stirea

Uncategorized

Extra troc! Dau copaci vii si parc inverzit pe evrei morţi si ciment

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

abbisleadingthemarchNu e o gluma sinistra si nici un text la caterinca. E vorba despre un lucru real si absurd care se intampla numai in România. Distinsul  nostru “troglodit” cu aere de burghez gentilom, distinsul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, vrea sa distruga parcul Brezoianu din Bucuresti pentru ca jidanii, adica evreii sa construiasca un monument pentru mortii lor. DETALII AICI

Nu am nimic cu evreii, recunosc Holocaustul, sunt împotriva nazismului, dar cred cel mai mult în MEDIU. Am văzut de mai multe ori filmul “Lista lui Schindler” si am ramas profund impresionat…Nu neg ca atunci cand l-am vazut prima oara, la 15 ani, am varsat lacrimi…Dar de la emotii si empatie, de la regret si compasiune la nesimtire si indolenta e cale lunga. Eu inteleg ca evreii sa simt oprimati ca azi nu stau in mizerie, ca au bani, aur, averi, religia lor construita pe cati dinari sa dai si cui, dar sa stea in tara lor sa isi planga ce morti vor si cat vor. Care e logica distrugerii a 3.000 de metri patrati pentru ca evreii sa isi planga mortii? Pe morti oricum ii lasa rece si daca au ciment deasupra si daca au verdeata, dar pe vii ii cam arde la plamani  ce aer respira.

Dupa ce ca avem cea mai poluata Capitala, unde masinile sunt mai multe decat numarul de copii si femei de pe raza unui sector, dupa ce ca avem cea mai prafuita Capitala, dupa ce ca am inteles urbanismul asa cum inteleg cainii chineza si am construit turnuri de 50 de metri langa biserici de 500 de ani si depozite de materiale chimice langa gradinite, acum mai distrugem si parcuri ca sa construim stelele lui David pe un ciment cu umbrele trecutului pe el? Repet nu am nimic cu evreii, dar distrugerea parcului Brezoianu ma dispera la culme. Chiar daca nu traiesc in Bucuresti decat de doi ani de zile, faptul ca tin la spatiul verde din Capitala ma face mai bucurestean decat “Doctorul fantezist” alias Oprescu, ma face mai bucurestean decat toti cretinetii si trepanatii din Cultura care citesc Kant cu dosul si inteleg Holocaustul dupa zgomotul dinarilor de aur lasati in portbagajul gipanelor lor. Eu zic sa o punem de o mica revolutie. Voi, ce ziceti!?

By: Bogdan DĂRĂDAN

Atelier de Idei

12 APRILIE – ZIUA Rromilor sau ZIUA ţiganilor!?!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

rromi_femei2Îmi pare rău că am ajuns să scriu despre acest mare pocinog naţional ce a stârnit atât de multă isterie printre ai mei compatrioţi. Îmi permit să ridic o întrebare a cărui răspuns complet va fi ridicol: Ce sărbătoare a fost celebrată în duminica de 12 aprilie de poporul Român?! Nu, nici pe departe nu la Paştele Catolic mă refeream, nici la Sarbatoarea Floriilor pentru ortodocşi sau la Ziua mondială a aviaţiei şi cosmonauticii, ci la Ziua internaţională a rromilor, sărbătorită cu mare fast, printe Don Juani cu mustăcioară şi pălării mari în jurul cărora să danseze de zor ţigăncuşe sprâncenate şi focoase.

”Manifestarea culturală” s-a desfăşurat în Piaţa Constituţiei, pe scena urcând o droaie de manelişti. În acelaşi loc unde au susţinut concerte nume ca Brian Adams, Al Bano, Iris, Horograf, în faţa Palatului Parlamentului, clădire în care oameni suspuşi tratează prezentativitatea egală şi deplină a poporului român, acolo incultura este trâmbiţata şi metamorfozată în mod de exprimare a etniei rrome.

Nu am nimic cu etnia rroma, admir „exotismul” şi voluptatea din sângele acestor pribegi prin lume care au supravieţuit ca sub-istorie a popoarelor lângă care au trăit, dar nu admit crearea unui raport de identitate între manea şi cultura rromanes- a dansurile ţigăneşti, mişcările iuţi de picioare, muzica lăutărească veche, focurile în jurul cărora se spuneau poveţe.

Cred că marea problemă ce priveşte situaţia românilor din străinătate se datorează tocmai acestor manifestări de stradă ce doresc a fi reprezentări a vieţii sociale şi culturale a maselor.

By: Diana BONE