Uncategorized

Un calator perfect trebuie sa fie musai un blogger

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Daca esti blogger, e perfect. Pentru ca poti privi lumea cu alti ochi. Poti sa alegi, de exemplu, sa calatoresti cu CND Turism si sa prinzi oportunitatea perfecta pentru un zbor in Asia. Poti sa ai acces la vacante perfecte doar pentru ca esti blogger.

Ajuns in Indonezia, de exemplu, poti gasi in camera lor de acolo, pe parchetul din lemn de mahon, chiar în mijlocul camerei, printre rotocoale de fum-albăstrui de la zeci de beţişoare parfumate, o fântână Feng Shui langa un pliant cu destinatii exotice din Indonezia.

M-am apropiat şi lângă fântână se afla un bileţel cu idiograme chinezeşti plus traducerea- ,,Visează. Realitatea e doar o falsă percepţie. Nimic nu e evident. Totul e liber”…Ştiam cine e ,,autorul” acestei surprize, mai exact autorii…Îi ştiu de prin 2013…:) Nu degeaba mă laud cu CEI MAI TARI si Razboinici bloggeri din lume…Dar ceea ce m-a frapat a fost mai mult decât fântâna în sine, apa care susura timid şi lumina difuză din cameră…Parcă Buddha îmi zâmbea într-un mod misterios în stil MonaLisa lui Da Vinci…Şi atunci, obosit fiind, am plecat din realitate… Si am inceput sa visez cu ochii deschisi…

 

Sunt bulversat. În jurul meu aerul s-a transformat într-o junglă musonică, iar camera mea a devenit un covor de frunze de palmier uscate şi verigi putrezite. Zgomotul de fond, gri şi plin de claxoane, motoare şi ambulanţe s-a transformat într-un tril prelungit de păsări exotice, horcăieli de tigri bengalezi, ţopăituri de maimuţe şi miros de orhidee în care picură apa…Mă simţeam ca într-o scenă din jocul FARCRY 3, un joc de excepţie care merită fiecare penny, cum spun englezii. Cum am ajuns aici?

Intrinsec mi-am adus aminte de o nuvelă semnată de Mircea Eliade cu un doctor care călătorea transcedental, care îşi depăşea condiţia comună de călător şi care, pur şi simplu se teleporta spaţial dintr-un spaţiu în altul…Poate că şi Fântâna mea este un portal între dimensiuni pentru că totul pare atât de real. Senzaţia pe care o simt în picioare, desculţ fiind printre aceste frunze uscate, pişcăturile de furnici şi alte gângănii, mirosul jilav de orhidee, de frunze de arbore de cauciuc, urmele de tigru de pe pământ şi gălăgia asta infernală din copaci…Mă simt că visez şi nu vreau să se mai termine acest vis…

[……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….]

Dar nici n-am apucat bine să-mi termin gândul că am auzit soneria…M-am dus la uşă buimac, desculţ, speriat, şi când am deschis uşa…

-Surpriză….!

-Băi maimuţelor…, cum aţi intrat în casă?

-Am vorbit cu colegul tău de apartament înainte. Eu, în complicitate cu ceilalti bloggeri, trebuie să recunoşti că ţi-am făcut-o. Nu te aşteptai ca surprizele tipic romanesti să vină anul ăsta tocmai din Orient in Orient, nu!?

-Zăpăcitilor! Abia m-am trezit şi cred că aţi pus LSD sau opiu în beţişoarele alea că m-a luat somnul lângă fântână…

-Mă bucur că ţi-a plăcut. Să ştii că eu, deşi sunt o bloggerita mai proaspata asa in online, eu am cărat fântâna pentru că ceilalti erau ocupati cu telefoanele pentru scenariu…

Ca să nu o mai lungesc, de pe data de 18 martie visez în fiecare zi cu ochii deschişi ori de câte ori ajung în living şi îmi savurez ceaiul lângă fântâna lui Buddha. Nu am mişcat-o de acolo şi nu o voi mişca prea curând, pentru că nu am de gând să mă mut prea curând…Vă urez la toţi să visaţi cum o fac eu! Face bine la trup şi suflet! Şi acum piesa pe care o ascult când stau lângă fântână… Si acum terapie cu versuri!

Ce sa fac cu eternitatea?

 Doar o viață ai, numai una…

Una la fel de efemeră precum viața unei libelule

care, într-o zi, trebuie să-și trăiască tot destinul

clipă plus clipă…

Doar o viață ai, numai una și dacă nu o dai,

nu o folosești pentru a iubi, a dărui, a te dărui, a calatori

la ce îți folosește?

Exercițiu simplu de imaginație…Cum ar fi ca Soarele

să țină toată căldura pentru el,

sau vântul să sufle doar spre el însuși, sau

Luna să-ți arate mereu doar fața ascunsă, fața nevăzută…

ce ai mai înțelege atunci din lumea asta?

Cum ar fi? La ce ți-ar folosi să știi că există Soare, Lună și vânt?

La ce îți folosește timpul dacă îl ții doar pentru tine? 

Daca nu-l imparti calatorind?

Ce poți face singur cu atâtea clepsidre cu nisip uscat, cu atâtea clipe

cu tot cu minute…

La ce îți folosește?

Eu…am ales să ard precum Soarele, chiar dacă, știu, mă voi stinge…

nimic nu e etern…

Am ales să nu-mi ascund Lumina Lunii din mine chiar dacă

va îngheța într-o zi pentru că, nimic nu e etern…

Am ales să suflu din tot sufletul pentru o calatorie draga mie,

chiar dacă voi rămâne fără aer pentru că…nimic nu e…etern

La ce mi-ar folosi eternitatea???

scris pentru Spring SuperBlog 2015