Uncategorized

Când amintirile ne poartă și ne amestecă precum firele dintr-un război de țesut!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Art&Craft

Primăvara mă duce mereu cu gândul la bunicii din partea mamei, în special la bunica care, născută pe 10 martie, are grijă să-mi facă an de an, chiar și acum, primăverile mai frumoase. Gândul la ea mă poartă spre “pertetuum începuturi“, amintiri și mă determină să-mi pun tot felul de întrebări retorice care rămân suspendate în neant. Unde ești copilărie cu poveștile tale cu parfum de câlți, cu aromă de sacâz, cu iz de ceaun, cu dor de vară, cu cartofi copți la cuptior cu lemne și nopți pierdute în crâng cu privirea rătăcind când spre Carul Mare când spre Carul Mic?

Copilaria mea a fost într-o casă, casa bunicilor mei, undeva pe strada Luncă, comuna Rucăr. Locul unde de când am început să-mi conștientizez copilăria, de la 8 ani până pe la vârsta de 18 ani, an de an, de la 15 iunie până la început de septembrie acolo EXISTAM, TRĂIAM, RESPIRAM, IUBEAM, PLÂNGEAM, RÂDEAM. Nu-mi aduc aminte când am început să-mi aduc aminte, dar știu că primele amintiri conturate, cu parfum de carne proaspătă de pui tăiată în farfurie, cu jocuri prin nisip și noroi pe malurile Dâmboviței, cu seri împreună cu surorile mele și bunici când ne citeau povești în patul nostru, sau momentele când o vizitam pe furiș pe tușa Chivuța, soția fratelui bunicului și o surprindeam cum, cu o dexteritate pe care atunci nu o puteam înțelege, crea adevărate mostre de artă populară la războiul ei de țesut. Azi, cam așa arată bunici mei…

bunici

Continue reading “Când amintirile ne poartă și ne amestecă precum firele dintr-un război de țesut!”

Uncategorized

Sunetul copilariei de la bunici se invata…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
Our Score

Era vara lui 1993. Eu si cu surorile mele, Georgiana si Alexandra, eram la bunici ca de obicei. Eu m-am nascut la Campulung Muscel, intr-o zi de iarna grea, era 23 decembrie, si am vazut lumina zilei pe la ora trei dimineata. Dar de la varsta de doi ani pana la patru ani am stat la bunici, iar apoi, dupa ce am intrat la gradinita, in fiecare vara si fiecare iarna veneam la bunici. Bunica ma rasfata si ma iubea foarte mult si atunci cand a venit clipa sa-i arat dragostea si afectiunea mea, a venit timpul sa am si eu grija de ea si, cand a inceput sa aiba probleme de auz, am intrat pe site-ul comenzi.ro si am cautat oferte de aparate auditive.

Continue reading “Sunetul copilariei de la bunici se invata…”

Uncategorized

Din Capitolul IV intrăm în clasele I-IV…Începe aşezarea copilăriei în straturi!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Copilărie unde eşti, tu, himeră a tinereţii mele…

FRAME 4

Mă retrag în tăcere în mine

Te uită şi uită cine am fost

Căci dacă par copt şi închistat la minte

E doar iluzia unui dor

Dor de cel ce-am fost când doar eram…

Vine Crăciunul, vin sărbătorile, se apropie ziua mea. Pe 23 decembrie 2012 voi împlini 29 de ani, dacă vă aduceţi aminte din CAPITOLUL III. Nu îmi vine să cred dar se întâmplă. Cu fiecare an nu mă simt mai bătrân, nu mă simt mai matur, mă simt doar ,,trecut,, Simt de multe ori cum trece timpul prin mine, cum trec eu printre clipe, cum totul în jurul meu se miscă haotic ca într-o mişcare de malaxor într-un continuu perpetuum mobile…Îmi e dor de copilărie, îmi e dor de colinde, îmi e dor de atât de multe lucruri…Regrete, eu nu am regrete, dar când privesc în mine, îmi dau seama că îmi lipseşti (e vorba de copilărie)

Îmi aduc aminte de atât de multe lucruri frumoase…Dar pentru că am făcut o introducere puţin cam lungă, vă las să fiţi prizonieri în oglinda timpului meu

[………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..]

Şi parfumul de măr proaspăt rămâne, şi aroma de cireşe şi urma clipelor când aruncam cu praştia după mierle ca să nu mai culeagă cireşi…Am început să aşez copilăria mea în straturi…Cam asta e fundaţia şi mulţumesc  din tot sufletul părinţilor pentru copilăria mea minunată, mulţumesc bunicilor pentru răbdare, să nu uit de bunicul care ne ducea prin Podişor şi culegeam ciuperci, mitărci, vineciori, roşiori…De la el am prins pasiunea asta eu şi tata…Au fost veri când plecam cu tata la kilometri depărtare de casă ca să culegem ciuperci.  Şi azi dacă le văd le recunosc. Şi ştiu să mă feresc de cele otrăvitoare. Nu mai şţiu numele lor. Bunicu meu ştie numele la toate. Dar de cunoscut le ştiu. Să nu uit de petrecerile pe care le făceam cu unchiul Dănuţ cu tot felul de casetofoane cu leduri unde ascultam şi dansam până se îndoia podima de lemn pe piese unor trupe precum: DJ BOBO, NO MERCY, MASTERBOY, 2 UNLIMITED, BACKSTREET BOYS, Gina G, Jessica Jay, SANDRA, SABRINA, Kile Minogue, MICHAEL JACKSON, JON BON JOVI, AEROSMITH, GUNS AND ROSES, PRODIGY……Nu ştiu ce aş putea să mai scriu, dar ştiu că am atâtea mulţumiri şi recunoştinţă de arătat părinţilor, bunicilor, verişorilor, surorilor şi nu în ultimul rând celui de Sus care a vegheat asupra mea de milioane de ori….MULŢUMESC şi continuăm cu prima mea poveste de iubire, primul fior, prima dezamăgire, prima lacrimă, prima prietenie, prima melodie…Dar asta din capitolul 5…

În final un mesaj muzical. TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ-ŞI ADUCĂ AMINTE ŞI SĂ NU UITE DE COPILUL DIN FIECARE DIN NOI, DE COPILĂRIE, DE BUNICI, DE CASA BUNICILOR, DE LEAGĂNUL PARINTESC PENTRU CĂ FĂRĂ ACESTE MĂRGĂRITARE DE PREŢ NU VOM ŞTII NICIODATĂ SĂ STRĂLUCIM CA DIAMANTELE…pentru că şi DIAMANTELE SE SPARG…