Irina Gutu are 22 de ani, este Masterandă în Administrarea Afacerilor, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este Licențiată în Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (2014) si în Informatică, Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălți (2014).
Si nu s-a rezumat doar la asta. Din 2014 – prezent – lucreaza ca si Manager Financiar, în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea transfrontalieră a gestionării deşeurilor pentru localitățile rurale în Republica Moldova, România şi Ucraina”, cod MIS-ETC 1654. In perioada 2013 – 2014 – Profesor de filozofie Colegiul Tehnic Feroviar din Bălți, Republica Moldova, iar in perioada 2012 – 2013 – Corespondent local Compania TeleradioMoldova. Si daca credeati ca asta e suficient va inselati. Irina e voluntar in cadrul organizatiei Actiunea 2012 din 2011. Coordonator local Bălți 2011 – 2013 perioadă în care a organizat doua marșuri unioniste, Coordonator al Școlilor de Cultură și Afirmare Românească din vara – toamna anului 2012, Secretar al Platformei Civice Acțiunea 2012 în perioada 2012 – 2013.
Înainte de a oferi răspunsurile la setul de întrebări descrise în interviul de față, departe de a-mi atribui o calitate de analist politic sau specialist în domeniul relațiilor internaționale, țin să menționez, cum este și necesar de altfel, cele două motive esențiale, pentru care cele expuse mai jos trebuie tratate corespunzător unei simple manifestări de opinie, la care are dreptul (și uneori obligația morală) fiecare cetățean al unui stat.
În primul rând vă aduc la cunoștință faptul că pregătirea mea academică este una juridică prin excelență, aflată încă în plin proces de desfășurare, fiind studenă la Facultatea de Drept, Universitatea București, anul II. Cunoștințele acumulate îmi oferă prerogativa unor interpretări generale, inclusiv în domeniul politic, fără a putea vorbi însă de o aprofundare.
Adrian Vasilcov s-a nascut in Nordul Basarabiei in orasul Edinet la 8 februarie 1993. In prezent este student la constructii la Brasov iar in vacanta de vara a ales sa lucrez la Pitesti in magazinul Arabesque din proximitatea comunei Bradu. „Iubesc toate tipurile de sport -pentru a avea un corp sanatos; calatoriile- pentru a cunoaste cat mai multe lucruri legate de locuri pitoresti, stiintifice sau istorice si imi place sa comunic dar cel mai mult iubesc Romania!”, ne-a marturisit Adrian…
Reporter: De ce iubesti Romania?
Adrian: Iubesc Romania pentru ca in primul rand este tara a care-i limba o vorbesc, sarbatoresc traditiile si obiceiurile ei si pentru ca ne leaga ceva… si anume: o istorie, un neam si un singe romanesc. In plus aici in Romania am fost primit cu caldura. Ma simt brasovean, roman si apoi basarabean la mine la Facultatea de Constructii si, mai nou, m-am adaptat instant la job ca si internship. De exemplu recent m-am ocupat alaturi de superiorii mei de depozitarea unor panouri sandwich. Sunt niste panouri termoizolante cu termoizolatie din poliuretan, poliuretan ignifugat (PIR), vata minerala bazaltica si polistiren.
Reporter: Care sunt cele mai frumoase locuri din Basarabia dupa tine?
Adrian: Basarabia are mai multe locuri frumoase, insa preferatele mele sunt: La Tipova-se afla pe malul stancos al Nistrului si este cea mai mare manastire rupestra ortodoxa din Moldova, considerata si una dintre cele mai mari din Europa; Orheiul Vechi, Trebujeni-asezare medievala timpurie, unde in partea de est se gasesc pestere, iar in apropiere se afla raul Raut si ar mai fi Cetatea Sorocii- este un monument istoric pe malul drept al Nistrului care are ceva in comun cu Romania, si anume ca a construit-o Stefan cel Mare, dorind sa apere tara de dusmanii turci si tatari.
Reporter: Care este cea mai mare dorinta a ta?
Adrian: Dorinta mea este sa ma vad sanatos, studiind la o universitate din Romania, cred eu in Drept, pentru ca este mult mai placut de studiat in Romania.
Reporter: Pentru ca a fost o polemica la Sulina cu privire la Ion Druta, care e parerea ta despre el?
Adrian: Ion Druta a fost unul din acei oameni care s-a rasculat asupra regimului comunist, daruind romanilor din Basarabia ocazia de a citi si judeca in limba romana prin operele sale. Desi este regretabil faptul ca a parasit Basarabia si a plecat in Rusia, lucru care a facut pe multi romani sa-l considere „tradator”.
Reporter: Care este motto-ul tau?
Adrian: Motto-ul meu favorit este ,, Traieste-ti viata astfel incat sa nu o regreti mai apoi”
Reporter: O amintire haioasa de la Sulina
Adrian: O da… Scoala de vara Sulina.. nu am s-o uit niciodata.. In primul rand ca statul Roman ne-a oferit sansa de a vizita locurile cele mai de valoare a Romaniei iar aici se pot spune o multime de cuvinte placute, insirate pe foi intregi…. dar eu vreau sa spun ca mi-am facut multi prieteni din Romania si Basarabia.. cu care incerc sa tin si acum legatura…Amintiri placute au fost la discoteca de pe malul marii tin si acum minte numele ,, Tip-Top”- aici ne distram seara de seara cu toti prietenii…Si era sa uit, imi aduc aminte si de tine, cand jucam tenis de masa:)
Reporter: Un mesaj pentru tinerii din Romania
Adrian: Mesajul meu pentru tinerii din Romania este: ,,Sa se mandreasca cu asa tara… sa nu plece din Romania pentru ca ei deseori spun ca tara nu face nimic pentru ei, insa nu este adevarat… pentru ca eu am fost si am vazut… iar cei care cred asa, atunci sa se intrebe ce fac ei pentru tara. Si ultimul gand este ca toti trebuie sa cunoastem: Basarabia si Romania este un singur stat si un singur popor si trebuie sa ne ajutam intre noi nu sa ne dusmanim”…
Pe Maria Ungureanu am cunoscut-o intamplator, desi n-a fost nimic intamplator cand am intalnit-o. Imi aduc si acum aminte, eu priveam reclamele de pe Cocor, care pareau invaluite intr-un halo iluminat cu LED, iar ea s-a izbit de mine. Era la brat cu un prieten bun de-al meu din cadrul organizatiei Actiunea 2012. Tipul semana foarte bine cu un var de-al meu dintr-un magazin cu electrice de pe strada Bumbesti.
Am aflat apoi ca e bloggerita din Basarabia si inainte sa plece peste Prut i-am luat cateva intrebari…
DE CE te-ai inscris la proiectul Vesnicia Satului?
Am ales să-mi fac blog datorită proiectului ”Veșnicia Satului în Online”. Mi-a făcut plăcere faptul că activitatea oamenilor, tradițiile și multe informații o să fie publicate undeva și anume pe un blog , unde vor avea acces mulți oameni ca să vadă aceste lucruri. Aveam multe idei despre ce să scriu pe acest blog și am zis că trebuie să încerc.
CUM AI ales primul subiect?
Nu mi-a fost greu să aleg primul subiect, îmi era la îndemână și aveam despre ce să scriu. Pe data de 21 septembrie era Hramul Satului, în acea zi se sfințise o răstignire și se inaugurase un monument în numele oamenilor deportați în Siberia. În acea zi am fost prezentă la eveniment și eram și cu prietenul meu aparatul de fotografiat, și uite așa am făcut rost de informații pentru a scrie primul meu articol de pe blog.
Ce traditii ai la tine in sat?
Avem o mulțime de tradiții și anume pot să vă vorbesc de tradiții legate de botez care la fel nu se prea deosebesc de cele de peste Prut sau din toată Basarabia.În primul rând copilul trebuie să aibă 40 de zile de la naștere, pentru a putea primi sfântul botez. Părinții copilului își aleg nașii de botez ai copilului. La biserică toți nașii au crâjmă , aceasta constă din un ștergar sau batistă ( pânză să fie) în care se pune flori busuioc și o lumânare și se leagă cu o panglică, tot nașii spun și ”Crezul”.
După ce copilul a fost afundat în cristelniță de 3 ori, este miruit în 13 locuri. Copilul este înmânat de către preot nașei și aceasta spunând cuvintele: ”Păgân mi l-ai dat , creștin ți l-am adus!” îl înmânează mamei copilului. Acasă copilul se scaldă din nou, în apă se pun monede, bani, apoi este înfășat în hăinuțe date de nași , lumânările din crâjme sunt reaprinse și se sting în tocul ușii sub semnul crucii și totodată nașii mai și chiuie. Astfel se termină un botez, cu tradiții lăsate din străbuni.
Cum convingi un roman sa vina in comuna ta, ce ar gasi acolo?
Comuna Măcărești este înconjurată numai de păduri, pârăiașe, iazuri și străbătut îndelung de râul Prut. Este un loc liniștit, frumos și drag sufletului meu. Unul din cele mai frumoase locuri este dealul, de pe care poți vedea nu doar Măcăreștiul ci și satele de peste Prut: Cotul Morii, Măcărești, dimineața, poți auzi chiar și cocoșii de acolo, este foarte aproape. Tot pe deal se află și liceul Elada , este unul nou, frumos și plin de oameni cu inimă mare.
Ce faci in afara de blogging?
În afară de blogging îmi place să fotografiez și să călătoresc.
Un mesaj pentru cititori…
Presainblugi este un blog tare, merită să fiți la curent cu noile articole, nu știu care e secretul lui Bogdan, dar dacă încep ceva să citesc nu mă plictisesc niciodată, duc articolul până la bun sfârșit. Are articole foarte bune, așa că suntem norocoși că avem un blogger ca Bogdan, care ne face ziua mai frumoasă, salutare din Basarabia!
In ultima perioada am fost prins in mai multe proiecte si sunt prins in continuare in mai multe proiecte…Dar joi, 27 martie, mi-am facut timp pentru mine si pentru tara mea -Romania…Alaturi de fratii mei de la Actiunea2012 si nu numai am dansat Hora Unirii la fantana de la Universitate si am lansat lampioane tricolore spre eter…
Vremea a fost racoroasa, vantul a batut si el in anumite momente mai tare decat de obicei, dar caldura celor care au participat la eveniment si entuziasmul a sters intr-un fel, orice urma de tristete…
Am vazut televiziuni care au scris ca n-am fost multi…Poate ca asa a fost…Dar dintre cei care au fost, va garantez ca au fost cei care conteaza, cei care inteleg ca Romania e pregatita sa-si primeasca fratii si surorile acasa, e pregatita de Unirea pe care unii dintre noi o asteapta de atata timp, ideal pe care o parte dintre noi l-au primit ca pe o stafeta de la parinti, de la bunici…
Pentru cei care nu stiu, la aceeasi ora, in alte 40 de orase din tara si din Basarabia s-au inaltat lampioane tricolore…
Au rasunat ca un ecou glasurile romanilor in puncte precum: Alba-Iulia, Arad, Pitești, Bacău, Bălti , Botoșani, Brăila, Bârlad, Brașov, Buzău, Călărași, Reșița, Cluj-Napoca, Chișinău, Galați, Giurgiu, Târgu-Jiu, Petroșani, Iași, Drobeta Turnu Severin, Târgu-Mureș, Nisporeni, Orhei, Balș, Ploiești, Zalău, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tulcea, Râmnicu-Vâlcea, Vaslui, Adjud, Aleșd, Craiova, Urziceni, Oradea, Bistrița, Petroșani si Piatra Neamț.
Am fost placut surprins de cat de mica e Romania Mare pentru ca m-am revazut cu romani de aici si dincolo de Prut…Una dintre surprize a fost Iulia Modiga de la InfoPrutpe care n-am mai vazut-o de la intalnirea din 2011 de la Cernauti…
Mi-a povestit ca are interdictie de a pasi in Bucovina din Ucraina, ca n-are dreptul sa calce pamantul romanesc de la Cernauti, i-am povestit si eu despre abuzurile autoritatilor care te obliga, daca esti roman sa ai la tine 300 de euro cash si sa declari din timp scopul vizitei, durata, adresa unde vei dormi si persoana care te va gazdui…
Dar sa lasam lucrurile amare deoparte…M-a bucurat revederea cu Madalina Hrituleac, cu George Simion si Sanda Cojocaru, m-a bucurat momentul inaltarii lampioanelor si m-am bucurat ca al meu lampion s-a inaltat pana in adancul boltei ceresti…Eu sper ca in clipa in care s-a stins, sper ca s-a stins undeva peste Prut si ca a ZBURAT de ACASA…ACASA…!
Inchid acest articol cu un cantec drag mie si sper ca si voua interpretat da un roman din Balti – Dragos Galbur!
O cheama Angela Vescu, are 20 de ani, dar prietenii o striga ca-n piesa celor de la Rolling Stones – Angie…Viata nu s-a purtat cu manusi cu ea si a calit-o si astazi pare mult mai matura in momentele ei intense de pe scena…Adevarul este ca nici n-ar putea sa para altfel atunci cand alege sa cante piese extrem de grele precum Read all about it sau My kind of love…
Angel a facut 7 ani de studii muzicale la un liceu din Chisinau. Acolo a invatat cu pasiune sa cante la pian si si-a dezvoltat corzile vocale. In prezent este studenta la Bucuresti la Facultatea de Arte, specializarea Actorie.
Pentru Angela teatrul a fost si este o mare dragoste , una imensa, o stare care naste in ea emotii capabile de orice.
Acolo, pe scena facultatii de actorie, se renaste totul in mine, dorinta de viata, dorinta de a iubi scena mai mult ca orice! Actoria e un lucru minunat si nu regret ca ma aflu acum in bratele ei. E o adevarata arta sa intri in contact cu scena, si sa pastrezi viu acel contact oricum…
Mic copil fiind, Angela obisnuia sa se ascunda in salile de teatru goale unde admira linistea spectacolului, fara actori, fara spectatori, si traia intens euforia, nebunia, dragostea, odata cu actorii cand mergea la spectacolele lor. Si cum si muzica este un copil al artei, Angela a inceput sa combin jocul actoricesc cu melodiile ei preferate.
Actoria face parte din muzica si invers…Nu este suficient sa canti bine sau sa ai un fizic atragator, ca sa fii cantaret! Trebuie sa fii un actor si actor, un actor care stie sa dea publicului ceea ce ii lipseste, ceea ce cere sufletul lor…Gesturile, mimica, atitudinea, improvizatia ..toate sunt ramuri ale actoriei, si o interpretare adevarat artistica a unei piese nu este posibila fara termenii enumerati …
Cand nu joaca teatru si canta Angela se relaxeaza la pian. Este instrumentul capabil sa-i trateze furia, negativitatea, tristetea, sau alte stari sufletesti, iar in locul lor, claviatura pianului ii aduce in adanc fericire, implinire si dragoste.
Este extraordinara senzatia sa fii una cu pianul, cu sunetul lui. Este incredibil de frumos sa poti crea o muzica, doar apasand pe niste clape…Un tratament minunat. Pianul este o terapie !
Dar farmecul acestor randuri de abia acum se contureaza…Sa urmarim impreuna un interviu…sensibil…
BOGDAN: Am avut sansa sa te ascult in clubul Mojo. Timbrul tau vocal pare lucrat. De cat timp canti?
Angy:Cand eram mica, aveam 5 ani si am gasit un recorder, unde mi-am inregistrat vocea mea, imi amintesc ca atunci cantam o piesa semnata Britney Spears oops I did it again…. . Tata mi-a gasit inregistrarea si a inteles ca vocea mea e un miracol. Anii au trecut si pe la 15 ani am participat la un concurs televizat in Romania, si am trecut cu succes de toate cele 5 etape. Publicul romanesc m-a primit cu drag si caldura si am simtit ca acolo e locul potrivit pentru mine sa evoluez in cariera muzicala. Am ramas sa traiesc la Bucuresti. Am batut la usile multor studiouri in capitala Romaniei. Persoanele care m-au audiat m-au placut enorm si ma asteapta sa colaboram cu prima ocazie, insa, eu vreau sa incerc sa fac primii pasi singura. Acum urmeaza sa imi creez o trupa acustica si sa cant prin pub-uri si cluburi ca sa reusesc sa imi adun finantele necesare pentru a aparea pe piata romaneasca. Am muncit si continui sa muncesc pentru a fi un adevarat artist. Si ma rog la Dumnezeu sa am sanatate si sa arda mereu in mine dorinta de a evolua si de a canta cum cant si azi…
BOGDAN: Mai stii cum a fost prima data pe scena? Unde s-a intamplat asta?
Angy:Daca imi amintesc bine, in clasa I a fost un concurs musical la scoala… Mi-am ales piesa Asereje de Las Ketchup… si cand am urcat pe scena, ma simteam o adevarata vedeta…o stare fenomenala, de parca eram la concertul meu solo… a fost super bine, de acolo mi-a venit dragostea pentru muzica, pentru scena… acolo prima data am simtit ca iubesc sa fiu admirata, aplaudata si mie la randul meu mi-a placut sa transmit o bucurie pubicului… Acest moment nu o sa-l uit niciodata…
Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca stiu de unde am acest talent…Am crescut intr-o familie unde muzica a rasunat mereu in toata casa. Sunt fiica unui muzician, mai exact instrumentistul si vocalistul Sergiu Vescu. Am invatat de la tata ca un interpret trebuie sa fie capabil sa interpreteze mai multe genuri de muzica, sa-si largeasca orizonturile, talentul si sa munceasca asupra mai multor genuri muzicale. De la 13 ani obisnuiam sa cant la ceremenii si botezuri, si acolo mereu era loc pentru muzica de tot felul. Si am invatat sa cant muzica populara, estrada autohtona si ruseasca, blues , jazz etc. Ma adaptez foarte usor oricarui gen muzical si asta este minunat…
BOGDAN: Care sunt piesele care nu lipsesc niciodata din repertoriul tau…
Angy: Daca vorbim de karaoke ,HIT THE ROAD JACK,…este cea care o cant mereu…la fel nu lipsesc nici Valerie si Back to Black de Amy Winehouse… Si ca sa dau nastere unei atmosfere frumoase in clu , cant Bad Romance de Lady Gaga… sunt multe piese care sunt oarecum obligatorii cand merg la karaoke: ))
BOGDAN: Cum arata viata personala a unei vedete in devenire. Si-a gasit Fat-Frumos-ul sau inca il cauta:)?
Angy:Momentan sunt SINGLE si ma simt bine…pentru ca toate se intampla cand trebuie sa se intample… Acum vreau sa fac muzica, ea e dragostea mea cea mare…dar, evident, ca va veni si momentul cand o sa apara si barbatul ideal pentru mine. Nu stiu daca am iubit vre-o data, dar as vrea sa traiesc acest sentiment…Astept un barbat cu suflet mare, curat si sincer…pentru ca , din pacate, am avut ocazia sa cunosc doar barbati care mi-au lasat un gust amar in suflet, dar inca mai cred in bine … !
7. Un mesaj pentru tinerii care n-au curaj sa urce pe scena in cluburile de karaoke
Angy:Eu percep karaokele ca pe un loc unde trebuie sa te simti bine…. Sa ai libertate, sa dansezi, sa canti… Viata este plina de griji si probleme.. Cand mergem la karaoke, trebuie sa urcam pe scena cu tot curajul, indiferent ca stii ca nu canti bine…u should have fun… Majoritatea oamenilor care merg la karaoke, se tem sa fie judecati pentru cum au cantat….dar… eu cred ca mult conteaza dispozitia cu care iesi pe scena …nu si cat de bine sau rau ai cantat. HAVE FUN PEOPLE…cat sunteti tineri…:)
De Vladimir am auzit de la psi Initial, cand il vedeam cum se implica si cum se baga in seama cu toata lumea am crezut ca o face dintr-o pornire acaparatoare, pe sistemul: Unde calca rusul, nu mai pune nimeni mana. Numai ca Vladimir nu e asa. Putea sa-l cheme la fel de bine si Obi Wan Kenobi. N-are nicio legatura cu spiritul rusnac de a fura teritorii de la alte popoare.
E un om cu un suflet de aur, cu pasiuni colorate pe cat e sufletul lui de colorat, dar n-are rost sa va mai plictisesc eu cu detalii. Va las sa-l cunoasteti pe Vladimir, vodka o bem dupa:)
Ioana Pancu este elevă în clasa a-XII-a la liceul Teoretic,,Alexei Mateevici ’’ din Căușeni . Pe lângă școală, Ioana și-a găsit timp pentru o mulțime de activități interesante. Este redactor-șef la ziarul ,,LiberT’’,dar și jurnalist la ziarul raional ,,Căușeni’’. Coordonează voluntarii de la Centrul de drept Căușeni în parteneriat cu rețeau Y-PEER Moldova și este Focal Point și jurnalist la buletinul informativ,, Fără Tabu’’. Si ca reteta succesului să fie completa, Ioana are grijă și de blogul personal http://ionelapancu.wordpress.com/. Iar povestea nici macar n-a inceput….
REPORTER: Ce înseamnă Y-PEER Moldova? Ioana: Y-PEER -Rețeaua de Tineri Educatori de la Egal la Egal, reprezintă o inițiativă inovativă, complexă, pentru tineri care se afla sub egida UNFPA, Fondul ONU Pentru Populație (www.unfpa.md). Y-PEER este o rețea compusă din mai mult de 500 organizați non profit , neguvernamentale și guvernamentale; peste 5 000 de tineri din întreaga lume sunt membri ai acestei rețele. Acești tineri lucrează în mai multe domenii ce țin de sănătatea și drepturile sexual reproductive ale tinerilor. Y-PEER este o metodă eficientă și efectivă în promovarea participării tinerilor la soluționarea problemelor legate de sănătatea și drepturile lor sexual reproductive. REPORTER: De ce ai ales sa colaborezi cu această organizație? Ioana: Y-PEER promovează un mod de viață sănătos prin educația de la egal la egal; la fel urmărește împuternicirea tinerilor de a lua decizii responsabile. Auzind această tematică am dorit să îmi aprofundezi cunoștințele în acest domeniu ,căci sunt la vîrsta deciziilor și responsabilităților,dar am rămas impresionată de ceea ce fac voluntarii şi am început să fiu activă în comunitatea mea. În familia mare Y-Peer am păşit în anul 2010 fiind participantă la stagiul de formare ,,Tinerii jurnalişti informează despre HIV/SIDA’’. Odată cu încheierea stagiului am devenit membru Y-PEER (reţea de educatori de la egal la egal) , misiunea mea fiind informarea tineriilor prin intermediul mass-media în domenii ce ţin de sănătate şi drepturile sexual reproductive ale tinerilor. Dornică de a face schimbari datorită reţelei Y-Peer am început să particip la training-uri de instruire,campanii de informare,educare şi comunicare în rîndul tinerilor.
Armonia, ritmul și melodia formeaza ceea ce numim noi – “muzică”. Pentru Marieta Pitel din orasul Chişinău, notele şi piesele muzicale înseamnă totul. Deşi are doar 17 ani şi este eleva abia in clasa a 10-a, Marieta se mîndreşte cu o multime de premii, atît în cadrul concertelor naţionale cît şi a celor internaţionale. Prima evoluare în scena a avut-o la vîrsta de 9 ani, atunci cînd a participat la concursul “De la 5 la 10”, unde a obținut locul I. Talentele şi vocaţiile muzicale i-au fost remarcate de pe atunci, astfel din 2005 pîna în 2008, mica cîntareaţa activeaza în ansamblul de muzica pentru copii “Do Re micii”.
“Au fost trei ani nemaipomeniţi. Eram ca o adevărata familie. Împreuna am avut numeroase piese, videoclipuri și participări la diferite concursuri din capitală. De asemenea cîntam şi solo, asfel la concursul “Ploaia de stele ”(2007)obţin locul I”. Ne marturiseste mica vedeta.
Sunt deja patru ani de cînd Marieta studiaza în Liceul Mihail Berezovski.Aici ea a îndrăgit vioara şi pianul. A lăsat Do Re micii în urmă și s-a împritenit cu ansamblul “Lacrimosa” , iar în 2009 pleacă într-un turneu în Spania. ” Au fost clipe de neuitat. Zilnic aveam concerte în diferite orase ale Spaniei.Aveam piese atît coral cît și solo.” Pe lînga colaborarea în cor, Marieta fecventează şi orele de canto la studioul Rav Studio, profesor Dragos Buga. Materialul complet pe onlinestudent.ro!
Nina Chiper, la doar 20 de ani si doua luni are in palmares o multime de activitati si proiecte din zona jurnalismului online si offline. Nascuta sub semnul zodiacal al Scorpionului, Nina se mindreste cu zodia ei, pentru ca persoanele din zodia Scorpion, spune ea, sunt cele mai ambitioase si energice, iar Nina chiar face parte din aceasta categorie. Dar ceea ce frapeaza la Nina, pe langa zambetul cald si privirea curata, este sinceritatea ei care te cucereste instant.
‘”Nu m-am nascut intr-o tara scaldata de ocean, cu cladiri zgirie-nori, centre comerciale imense si universitati de prestigiu, nu am mers la scoala cu autobuzul galben si nici nu m-am plimbat zi de zi prin parcuri si mall-uri. In schimb traiesc intr-un colt de rai numit Slobozia Mare raion Cahul, acolo unde am purtat coronite din papadie, cercei din cirese si am furat fructe de la vecini! Copilaria mea si viata mea au fost sunt si vor fi speciale pentru ca traiesc langa oameni extraordinari si admir peisaje idilice„”, ne-a marturisit Nina.
Prima experienta a Ninei din sfera jurnalismul a fost in clasa VII-a, atunci cind a fost cistigatoarea unui concurs interactiv organizat pentru copiii din localitatea natala. Atunci s-a aflat pentru prima data intr-un studiou radio, unde pur si simplu s-a indragostit de eter. Cu timpul a ajuns sa realizeze reportaje si interviuri cu colegii, prietenii si profesori din liceu si nu numai, iar activitatile din sfera jurnalismului au continuat cu participarea Ninei la traininguri de profil pentru tinerii jurnalisti organizate de Centrul Tinarului Juranlism din Moldova ( ctj.md). Ambitia Ninei de a deveni jurnalist a inceput sa prinda contur odata cu publicarea a zeci de articole in ziare nationale precum Tribuna Copiilor, Natura, Fara Tabu cit si in zona de online pe blogul ninachiperi.wordpress.com sau alte bloguri pt tineri. Calitatea publicatiilor sale a fost recunoscuta atunci cind a cistigat Premiul Mare pentru cea mai activă participare în cadrul campaniei ,,Reflectarea Cazurilor de trafic de fiinţe umane şi violenţă în familie în mijloacele mass-media” CTJM. In prezent, este studenta la Universitatea ,,Dunarea de jos” Galati, Facultatea de Arte, specialitatea Actorie, iar povestea ei nici macar nu a inceput sa fie scrisa…
Reporter: Stiu ca ai fost in Tabara de la Sulina. Cu ce amintiri ai plecat de acolo?
Nina:Ei bine, daca pentru unii Sulina a insemnat distractie, pentru mine Sulina a fost locul unde am cunoscut prieteni adevarati, unde mi-am creeat mici parteneriate pe viitor si unde am cunoscut oameni de succes care au demonstrat ca se poate trai demn si frumos in Romania.
Reporter: Ai ales sa studiezi in Romania in Galati. De ce Galati?
Nina:Galati…nustiu. Probabil ca dragostea de locurile natale nu mi-a piermis sa fug mai departe, iar Galatiul e doar la 30 minute distanta de Slobozia Mare. Interviu complet aici!
Am fost placut surprins de cat de mica e Romania Mare pentru ca m-am revazut cu romani de aici si dincolo de Prut…Una dintre surprize a fost Iulia Modiga de la 
O cheama Angela Vescu, are 20 de ani, dar prietenii o striga ca-n piesa celor de la Rolling Stones – Angie…Viata nu s-a purtat cu manusi cu ea si a calit-o si astazi pare mult mai matura in momentele ei intense de pe scena…Adevarul este ca nici n-ar putea sa para altfel atunci cand alege sa cante piese extrem de grele precum Read all about it sau My kind of love…
Este extraordinara senzatia sa fii una cu pianul, cu sunetul lui. Este incredibil de frumos sa poti crea o muzica, doar apasand pe niste clape…Un tratament minunat. Pianul este o terapie !
Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca stiu de unde am acest talent…Am crescut intr-o familie unde muzica a rasunat mereu in toata casa. Sunt fiica unui muzician, mai exact instrumentistul si vocalistul Sergiu Vescu. Am invatat de la tata ca un interpret trebuie sa fie capabil sa interpreteze mai multe genuri de muzica, sa-si largeasca orizonturile, talentul si sa munceasca asupra mai multor genuri muzicale. De la 13 ani obisnuiam sa cant la ceremenii si botezuri, si acolo mereu era loc pentru muzica de tot felul. Si am invatat sa cant muzica populara, estrada autohtona si ruseasca, blues , jazz etc. Ma adaptez foarte usor oricarui gen muzical si asta este minunat…
